13,186 matches
-
C. I.: Așadar, singura vină a familiei dumneavoastră a fost doar aceea că erați înstăriți și aveați pământ mult. R. R.: Da, că am avut pământ, asta a fost! C. I.: Nu a fost cumva la mijloc și faptul că bunicul și tatăl dumneavostră au făcut politică în perioada interbelică? R. R.: Nu, nicidecum! Nu s-a vorbit despre aceasta atunci când au venit la noi să ne ridice de acasă, în miezul nopții. Pentru că în 4 martie 1949, la ora două
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
partid de la început ar fi promovat foarte rapid în funcții. C. I.: Ați aflat dacă nu cumva a fost verificat la dosarul de cadre? Nu i s-a căutat originea, din ce familie provine și ce politică au făcut tatăl, bunicul și așa mai departe? R. R.: Nu am de unde să știu asta, dacă l-au verificat sau nu, dar ăsta de la partid care venea la el era, cred, documentat. Cred că, totuși, s-au făcut verificări. C. I.: Partidul controla
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Jilava și a stat 3 ani la Baia Sprie. De acolo a fost eliberat iar în total a făcut 6 ani de detenție cumplită. La Baia Sprie a lucrat în mina de plumb, a venit acasă ca un schelet. Din partea bunicului, unchiul Cezar Simionescu 4 (citează din cartea lui Petru Ioan) era "avocat și membru în Consiliul de disciplină al Baroului Ilfov. Intră în politică, ca aderent al Partidului Național condus de Iuliu Maniu, iar după unirea cu țărăniștii accede la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Eu nu știu, că eram copil, dar părinții mi-au povestit: ne-au urcat în căruțe și am trecut Prislopul. Husarii mergeau în spatele nostru și din "valahi împuțiți" nu ne scoteau! Mi-au spus părinții, tata, mama, mi-a spus bunicul, vara mea Lucica. Am plecat cu ce-am avut pe noi și cu ceea ce am putut pune în două căruțe de la Regiment, că tata, fiind comandant și-a mai putut pune câte ceva. Cu toți militarii am trecut Prislopul în partea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost atunci mulți oameni și casa, cât era de mare, a fost plină. Și nu că au venit doar să mă vadă, ci au venit să mă strângă în brațe și să mă pupe. De ce? Preotul din Suhuleț a fost bunicul meu, preotul din Tansa a făcut biserica, toți cei din Tansa și din Suhuleț au fost botezați și cununați de preoții ăștia. Dacă vă spun acum o treabă n-o să mă credeți. Zilele trecute, când am fost la Suhuleț, a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
câte informații ne-ar oferi dacă am ști și am reuși să ne-o reconstituim! Biografia locurilor natale însă, chiar dacă am vrea, niciodată nu poate fi uitată. Plecând de la o asemenea încredere în valoarea locurilor unde au trăit părinții și bunicii noștri, străbunicii pe care poate nici nu i-am cunoscut, mi-am luat susținători de călătorie personalități puternice precum institutorii Petru Condrea - realizatorul Geografiei și a Dicționarului geografic al județului Tutova de la 1887, C. Chiriță, autorul Dicționarului geografic al județului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu refacerea dughenelor și îi acordă „scutiri de ajutorință pentru 18 dughene și 2 crâșme, iar la fabrica de postăvărie îi scutește de bir și agerele 40 liude în loc de 20. Cine era Constantin Ghica, hatmanul? Era nepot de domn și bunic de domn, o verigă în marea familie a Ghiculeștilor. Născut la 1740, mort la 18 februarie 1828, îngropat în pronausul bisericii Sf. Spiridon din Iași, a fost cămăraș în 1776, hatman în 1784, mare logofăt în 1804. Din Condica liuzilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Vasâle a Babii sau Lupu Zamfir în loc de Lupu Zamfirii, baba. Metonime sunt multe la Vulturești și Buhăești: Vasile Agavriloae, Neculai Avăloae, Maria N. Avădanei, Toader Atasiei... 7. Uneori, numele de familie s-a format de la numele de boier sau supranumele bunicului ca în cazurile preotului Vasîli sân polcovnicelul Ștefan și tatăl acestuia, Ștefan sân Iacob, munteanu, înregistrat la Vulturești în catagrafia din 1831 și care, în 1838 preotul să fie înregistrat cu numele Vasili Munteanu, ceea ce înseamnă că în 1831 el
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
tine. Ești necăjită? Nu fi necăjită, mămica mea, ridică șalul tău. Iată-mă-s!“ O Cosânzeană, un măr ionatan și-un strop de ploaie „Îți place să asculți povești cu stele, cu lună, cu soare, nu-i așa, tăticul meu? Bunicul spune că în lună sunt niște spiriduși care vin noaptea pe cerul întunecat și dau lustru stelelor cu tix și cu o perie. Grozavă păcăleală!“ La grădiniță există o cameră cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o păpușă. Are o haină de lână galbenă, cu năsturei verzi, mănuși tot verzi... ca două frunze.“ La serbare am fost Crăiasă. Păcat că aveam părul tuns atât de scurt... Iar el era Ursul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o păpușă. Are o haină de lână galbenă, cu năsturei verzi, mănuși tot verzi... ca două frunze.“ La serbare am fost Crăiasă. Păcat că aveam părul tuns atât de scurt... Iar el era Ursul și-i tremurau mâinile când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
părinți, și pentru că sântem de-o seamă, iar drumul ăsta , pe care l-am făcut împreună, ne va lega și ai mult" (15.196-198) p. 35 II, Xenia este ereditară (vezi Iliada) unde războinicii dușmani, Glaucus și Diomede descoperă că bunicii lor, Belephoron și Oenus, au fost xenoi și și-au schimbat cadouri (Iliada, 6.119-236). Ei renunță să se lupte, arătând astfel că instituția xenia transcende fidelitățile politice. 53* Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 68, I (nota trad
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care am mai amintit, doar că descrierea Silviei Hoișie e de acum, din mileniul III, ceea ce poate doar să ne bucure, din toate punctele de vedere: „O fotografie din 1917, unde puteți vedea o familie de evrei. Uitați-vă: bunica, bunicul. Bunicul meu a plecat în 1891 la New York și a muncit trei ani la New York ca să-și poată cumpăra apoi o casă în Câmpulung. A muncit din greu la New York. A venit înapoi și atunci s-a născut și taică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
am mai amintit, doar că descrierea Silviei Hoișie e de acum, din mileniul III, ceea ce poate doar să ne bucure, din toate punctele de vedere: „O fotografie din 1917, unde puteți vedea o familie de evrei. Uitați-vă: bunica, bunicul. Bunicul meu a plecat în 1891 la New York și a muncit trei ani la New York ca să-și poată cumpăra apoi o casă în Câmpulung. A muncit din greu la New York. A venit înapoi și atunci s-a născut și taică-meu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rămas din ei? O poveste de familie din România 1855-1995. Deci, o sută și ceva de ani. Câteva generații. Aceea a fost o fotografie din 1917 și vedeți una făcută în 1936. La o nuntă. Și uitați-vă cine sunt: bunicii mei, asta este verișoara mea care a fost omorâtă în 1942. Ăsta-i soțul ei care a fost trimis în Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot în Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interesante de a folosi limbajul ca să-și pună în lumină ideile. Calitatea scrierii și curățenia lucrării permit o citire ușoară și rapidă. Iată compunerea care a fost notată cu calificativul Foarte bine: Furtuna Într-o zi de vară eram la bunicii mei la țară. Dimineața trecu și sosi amiaza ucigător de arzătoare. Greierul parcă amuțise la umbra firelor de iarbă. Nicio pasăre nu brăzda cerul. Natura era cufundată într-o tăcere adâncă. Deodată, la marginea văzduhului au apărut grămezi de nori
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
Cetățuia, la Palatul Culturii, pentru că acestea sunt amintirile mele. Interesant este că nu sunt amintiri conștiente, sunt visele mele. Pentru că, atâția ani, am văzut aceste locuri numai în vise. Azi îmi programez să merg la cimitirul " Eternitatea", unde sunt îngropați bunicii mei. Și mă voi duce să o văd pe doamna profesoară Ella Urmă. A.V. Revin ultima dată la personajele pe care le-ați interpretat: care dintre ele vă exprimă cel mai bine din toate punctele de vedere temperamental, muzical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
arată un profesionalism ieșit din comun... Vă mulțumesc foarte mult. Sunt foarte mișcat și pentru că e prima oară când iau în România un asemenea titlu. Cu atât mai mișcat, cu cât îl iau la Iași. Numele "Pleșu" vine din Bârlad, bunicul meu dinspre tată era moldovean din Bârlad, făcea parte dintr-o familie destul de numeroasă, pe care nici n-am apucat să o cunosc în întregime. Așa că eu sunt, pe linia asta, moldovean, și mi se pare o șansă că pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cartofii pai se fac cu paie, pentru că de acolo le venea denumirea! Apoi, a fost contactul cu o lume a orașelor de provincie, Rădăuți, Dărmănești, Botoșani, dar și cu o lume a satului. M-am născut la Buzeni, în casa bunicului din partea mamei, care era agronom. Satele erau pline de mister, aveau tăceri ascunse, aveau ecourile unor suferințe. Toate astea rezonau în sufletul meu de copil, și mă făceau să caut, inconștient, bineînțeles, un anumit tip de expresie a ceea ce trăiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
început, am vrut să mă fac inginer silvic. Visam să umblu prin păduri, visam să mă întâlnesc cu haiducul Pantelimon, visam cu ochii deschiși... A.V. Probabil că "băiet fiind, păduri cutreierați"... A.V. Da, auzind povești în familie că bunicul meu se întâlnise cu celebrul Coroiu, o să mă întâlnesc și eu măcar cu cineva din familia haiducilor. Visam..., de fapt nu era visare, era un mod de a amesteca realitatea cu imaginația. Natura mea, ființa mea primeau imaginația ca parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
martori încă în viață, care au străbătut împreună acea perioadă când, istoria, într-un mod nedrept, i-a supus la încercări tragice. Lor le-a fost răpită atunci copilăria sau adolescența, dar și cei apropiați și dragi lor, părinții frații, bunicii... Aceste persoane sunt refugiații din anii 1940-1944, din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, cândva teritorii ale vechiului Regat al României Mari. Aceste rânduri sunt scrise de un refugiat din Basarabia aflat la vârsta senectuții, atunci când descoperă nevoia de
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
românesc din Basarabia. Masele largi ale populației, care a constituit esența societății basarabene în tot acest timp au rămas fidele sie însăși, prin păstrarea particularităților etnografice, dragostea de limba maternă și o puternică dorință de a fi alături de România. Străbunii, bunicii și părinții noștri și astăzi stau drept mărturie, despre statornicia noastră etnică pe pământul sfânt al Basarabiei. O admirabilă basarabeancă, fostă profesoară, spunea cu o adâncă tristețe: “la întrunirile noastre, privesc chipurile celor care mă înconjoară. Ei sunt copiii și
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
Așa era ea, se ducea în toate duminicile la biserică și voia să scoată un dreptcredincios și din mine. Am plâns, că era prea dimineață. M-am oprit din plâns, că mi-era foame. Am cerut ceva de mâncare, dar bunică-mea n-a vrut să mă asculte. A zis că nu am voie să mănânc nimic, ca să-mi dea popa nafură. Mi-am amintit că aveam un pachet de biscuiți prin buzunare și-am înghițit în fugă vreo câțiva, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
bucată de hârtie în mână și m-a așezat în fața ei, la coadă. Pentru nafură, mi-a explicat. Când am ajuns la preot, acesta, din grabă - sau din nebăgare de seamă, cred - m-a sărit. I-a dat nafură numai bunicii. Sau poate tocmai de asta nu mi-a dat mie nafură, pentru că i-a dat bunicii. Eu am bănuit că sfinții ăia holbați văzuseră că am mâncat biscuiți de dimineață și m-au pârât preotului. Până la Dumnezeu, te sperie sfinții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
a explicat. Când am ajuns la preot, acesta, din grabă - sau din nebăgare de seamă, cred - m-a sărit. I-a dat nafură numai bunicii. Sau poate tocmai de asta nu mi-a dat mie nafură, pentru că i-a dat bunicii. Eu am bănuit că sfinții ăia holbați văzuseră că am mâncat biscuiți de dimineață și m-au pârât preotului. Până la Dumnezeu, te sperie sfinții. DISPLAY Diana SOARE Copilărie în haine vintage Am fugit întotdeauna de fotografii, de obsesia tuturor părinților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]