11,155 matches
-
lume, a depus voturile sărăciei, fecioriei și ascultării și trăiește fie ca pustnic, fie într-o obște"25 în care duce o viață de, ceea ce am putea numi, "singurătate colectivă". De obicei "desculț" (mai precis cu picioarele goale în sandale), călugărul are capul ras (ceea ce semnifică ascultarea lui) păstrând din propriul păr doar o fâșie asemeni unei coroane care simbolizează soarele și este îmbrăcat cu un veșmânt care îl izolează de lumea exterioară, prevăzut cu o glugă care îi este ca
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fi necesară, cel care va hotărî aceasta va fi abatele, având grijă să nu existe nici exces, nici beție", întrucât se știe că "vinul îl face chiar și pe înțelept să se clatine". De aici provine în literatura franceză imaginea călugărului "chefliu" și bine dispus, începând cu personajul Ioan Spintecătorul al lui Rabelais, până la venerabilul părinte Gaucher al lui Alphonse Daudet. Întemeindu-se pe această regulă, călugării benedictini au creat cele mai faimoase podgorii de la Bordelais (Château-Pouget și Château-Prieuré), din regiunea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
chiar și pe înțelept să se clatine". De aici provine în literatura franceză imaginea călugărului "chefliu" și bine dispus, începând cu personajul Ioan Spintecătorul al lui Rabelais, până la venerabilul părinte Gaucher al lui Alphonse Daudet. Întemeindu-se pe această regulă, călugării benedictini au creat cele mai faimoase podgorii de la Bordelais (Château-Pouget și Château-Prieuré), din regiunea Burgundia (Corton, Mâcon, Pommard, Romanée-Conti, Vosne-Romanée), din regiunea Champagne, din regiunea Loirei (Bourgueil, Muscadet, Saint-Pourcain), din regiunea Jura (Chateau-Chalon) și din Provența (Bandol). Și nu se
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a fost dat în anul 1534 de către regele Francisc I, cu ocazia unei vizite la mânăstirea Fécamp, unde se fabrica faimoasa licoare din anul 1510. În secolul al XII-lea, ordinul Benedictinilor a pierdut monopolul monahal din Apus, în avantajul călugărilor cistercieni și a călugărilor cartusieni. În anul 1098, în orașul Citeaux aflat la 20 de km spre sud de Dijon, în apropiere de Nuits-Saint-Georges, abatele Robert de Molesme pune bazele unei comunități religioase care derivă din ordinul Sfântului Benedict. Fondatorii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
anul 1534 de către regele Francisc I, cu ocazia unei vizite la mânăstirea Fécamp, unde se fabrica faimoasa licoare din anul 1510. În secolul al XII-lea, ordinul Benedictinilor a pierdut monopolul monahal din Apus, în avantajul călugărilor cistercieni și a călugărilor cartusieni. În anul 1098, în orașul Citeaux aflat la 20 de km spre sud de Dijon, în apropiere de Nuits-Saint-Georges, abatele Robert de Molesme pune bazele unei comunități religioase care derivă din ordinul Sfântului Benedict. Fondatorii de la Citeaux proveneau din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la început cu o alăturare de cabane din lemn. Clădirile actuale datează din anul 1676. Incendiată de opt ori, jefuită de protestanți în timpul Reformei, apoi de revoluționari sub regimul de Teroare, transformată în "universitate de vară" după expulzarea violentă a călugărilor în timpul celei de-a III-a Republici, mânăstirea Grande Chartreuse continuă, din fericire, să producă licoarea sa sacră. În secolul al V-lea, cel de-al 17-lea episcop de Reims, Sfântul Rémy, cumpără domeniul de la Sparnacus, cunoscut azi sub
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
său, episcopul Nivard, nepotul "bunului rege Dagobert", pune bazele abației din Haut-villers în anul 660, pe malul celălalt al Marnei. Mânăstirea va deveni un renumit loc de pelerinaj datorită moaștelor Sfintei Elena. Își va închide porțile în anul 1791, când călugării vor fi expulzați de Revoluție, iar clădirile și podgoriile vor fi vândute în calitate de bunuri naționale. Inventarul realizat la vremea respectivă atestă existența a 6000 de sticle. În perioada galo-romană, podgoriile sunt deja răspândite în Champagne, iar călugării benedictini deveniseră specialiști
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
anul 1791, când călugării vor fi expulzați de Revoluție, iar clădirile și podgoriile vor fi vândute în calitate de bunuri naționale. Inventarul realizat la vremea respectivă atestă existența a 6000 de sticle. În perioada galo-romană, podgoriile sunt deja răspândite în Champagne, iar călugării benedictini deveniseră specialiști în vinificație. Dacă adăugăm că, începând din anul 496, an al încoronării lui Clovis, Reims devine orașul încoronărilor regilor (cea din urmă încoronare va fi cea a lui Carol al X-lea, pe 29 mai 1825), vom
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
alb. În sfârșit, pentru că legendarul Dom Pérignon se naște mult mai târziu. Pierre Pérignon se naște în ianuarie 1638, la Sainte Menhould, în Argonne, la hotarele regiunii Champagne. Urmează studii religioase la iezuiți, iar din 1657 se stabilește în ordinul călugărilor benedictini; după câțiva ani petrecuți aici părăsește mânăstirea Saint-Vanne din Verdun pentru a intra, în mai 1668, în abația benedictină din Hautvillers, unde viețuiau la vremea respectivă douăzeci de călugări. La vârsta de 29 de ani primește titlul de chelar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
religioase la iezuiți, iar din 1657 se stabilește în ordinul călugărilor benedictini; după câțiva ani petrecuți aici părăsește mânăstirea Saint-Vanne din Verdun pentru a intra, în mai 1668, în abația benedictină din Hautvillers, unde viețuiau la vremea respectivă douăzeci de călugări. La vârsta de 29 de ani primește titlul de chelar (sau de administrator dacă este să folosim un termen actual), titlu pe care îl va păstra pe tot parcursul vieții sale, până pe 14 septembrie 1715, la vârsta de 66 de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Besançon și Viviers. Abația Sfântului Vincențiu și a Sfintei Cruci (Saint-Vincent-Sainte-Croix), a cărui domeniu se întindea aproximativ pe teritoriul actual al arondismentelor municipale ale Parisului din secolele al VI-lea și al VII-lea, poseda mai multe vii în Ile-de-France. Călugării însărcinați cu exploatarea acestor vii au trecut în mod firesc sub protecția sfântului ocrotitor al abației lor. Anumiți cercetători afirmă că, motivul pentru care Sfântul Vincențiu a fost ales ca "ocrotitor al viticultorilor din regiunea pariziană a fost următorul: primii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
marele ciclu al naturii își spune cuvântul, iar sfinții din calendar, prăznuiți odată cu aceste serbări, au știut să "profite" de aceasta. Capitolul IV VINUL ȘI SĂRBĂTORILE SALE Era creștină a fost deseori supranumită "era dionisiană", deoarece, în anul 525, un călugăr pe nume Dionisie 42 cel Mic a avut primul ideea de a lua data presupusă de naștere a lui Iisus Hristos drept "punct zero" al cronologiei noastre. Sărbătoarea Crăciunului (natalis dies, în traducere din latină zi de naștere) a luat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe Loira, până la Saint-Georges-sur-Loire, Rochefort-sur-Loire și Ponts-de-Cé. Vinurile pariziene au fost deopotrivă ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării mânăstirii Saint-Germain-des-Prés, care și-au plantat primele podgorii în Suresnes. Pe de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării mânăstirii Saint-Germain-des-Prés, care și-au plantat primele podgorii în Suresnes. Pe de altă parte, prinții și burghezii își cultivau vița de vie în propriile grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îi atribuie, de asemeni, măgarului sfântului Martin descoperirea tăiatului viei și o leagă de originea expresiei: "Tous les ânes s'appellent Martin" (în limba română Toți măgarii se numesc Martin). Legenda mai menționează că acest lucru li s-a descoperit călugărilor din Bourgueil. 39 C. Royer, Les vignerons, usages et mentalités des pays de vignobles, Paris, Berger-Levrault, 1980, p. 170. 40 Ceremonialul Sfântului Vincențiu se organiza, prin rotație, în fiecare an în altă localitate. De aceea pentru a sublinia acest lucru
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
2003 : 21) Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere că ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare că ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, câteodată fiara, câteodată floare, câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag ) (Blaga, 2010 : 111) Ne me suis-je pas tordu comme eux dans la poussière ? N'ai-je pas rampé moi aussi comme eux sous le soleil ? Mă vie fut tout ce qu'on voudra : tantôt bête féroce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
temps), la traductrice choisit de remplacer le point final par un point d'interrogation, ce qui change complètement le message poétique.1418 À d'autres reprises, nous avons rencontré des coquilles, comme par exemple *" jeune-homme ", dans la traduction du poème Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Le vieux moine, me parlant baș de son seuil) (sans parler de la virgule du titre)1419, *" quelque passant, trèsjuste-et-trèsbon ", dans la traduction du poème Fiu al faptei nu sunt (Je ne suiș pas le fils
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ennemis depuis l'éternité, îl semble que Dieu et Satan [...]. (Pax magna) (Villard, 2007 : 97) Peut-être éternels ennemis, Dieu et Satan [...] (Pax magna) (Miclău, 1978 : 187) Viața mea a fost tot ce vrei [...] Câteodată clopot ce se certă cu cerul. (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag) Mă vie a été tout ce que l'on veut imaginer [...] parfois une cloche se querellant avec le ciel. (Le vieux moine me parle à mi-voix depuis le pas de la porte) (Villard, 2009 : 59) Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
je ne suiș qu'un corps/d'argile. " (În lan/Champ de blé) (Miclău, 1978 : 221) ; " [...] golul mormântului/îmi sună în urechi că o talanga de lut. " " [...] le vide de la tombe/résonne dans mes oreilles, comme une sonnaille d'argile. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " fântânile din imperiul lutului " " leș fontaines de l'empire de la glaise " (Înviere de toate zilele/Résurrection quotidienne) (Miclău, 1978 : 275) ; " leș puits venant du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
calme, parmi d'antiques choses (Loubière, 2003 : 29). Leș deux dernières versions șont plus originales, grace à l'emploi du terme poétique " quiétude " (version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu) et à la tournure inédite proposée par Philippe Loubière. → Le titre-proposition Călugărul bătrân îmi șoptește din prag connaît leș versions suivantes en français : Le vieux moine me murmure sur le seuil (Miclău, 1978 : 271) ; Le vieux moine, me parlant baș de son seuil (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 137) ; Le vieux moine sur le seuil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le vent. " (Epilog/Épilogue) (Stolojan, 1992 : 119). Une image qui réunit le rituel chrétien du baptême et le thème récurrent de la terre est la suivante : " Botează-mă cu pământ. " Leș versions en français șont leș suivantes : " Baptise-moi avec de la terre. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 273) ; " Fais-moi baptême avec de la terre. " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 137) ; " Baptise-moi dans la poussière. " (Le vieux moine sur le seuil me parle tout baș) (Stolojan, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ronge mă maison) (Loubière, 2003 : 55). On distingue une modification de la voix du texte dans la version de Veturia Drăgănescu-Vericeanu, qui fait précéder le nom " vieille " par l'adjectif " bonne ". Une autre référence culturelle est à retrouver dans le poème Călugărul bătrân îmi șoptește din prag. Le moine affirme qu'il veut mourir au crépuscule, en même temps que leș serpents tués à l'aube par leș bergers. Apparemment, îl y a une contradiction logique dans cette affirmation. Pourtant, le lecteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
soarele ?/ Vreau să-mi dau sufletul/deodată cu șerpii striviți în zori/de ciomegele ciobanilor. " " [...] le soleil se couchera-t-il bientôt ? Je veux rendre mon âme/en même temps que leș serpents écrasés à l'aube/par leș gourdins des bergers. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " [...] dis-moi și le crépuscule est encore loin ? Car je voudrais rendre l'âme/en même temps que leș serpents écrasés à l'aube/par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Le verbe " a omorî " (" tuer ") est traduit par " occire " : " singurătatea ne omoară " " la solitude nous occit " (Nous, leș chanteurs lépreux) (Pop-Curșeu, 2003 : 73) ; Le verbe " a închide " (" enfermer ") est traduit par " confiner " ; le nom " pivnițe " (" caves ") est traduit par " cryptes " : " Călugării și-au închis rugăciunile/în pivnițele pământului. " " Au fond des cryptes de la terre/Leș moines ont confiné leurs prières. " (Din cer a venit un cântec de lebădă/Du ciel est descendu un chant du cygne) (Loubière, 2003 : 39) ; L'expression
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Loubière : Către cititori (Aux lecteurs) 3 fois ; Psalm (Psaume) 3 fois ; Pluguri (Charrues) 1 fois ; În amintirea țăranului zugrav (En souvenir du paysan peintre d'icônes) 1 fois ; Liniște între lucruri bătrâne (Au calme, parmi d'antiques choses) 1 fois ; Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Faiblement sur le seuil m'appelle le vieux moine) 3 fois (leș vers en retrăit commencent par " comme " et introduisent des comparaisons) ; Heraclit lângă lac (Héraclite au bord du lac) 3 fois ; Bunătate toamnă (Bonté
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]