11,674 matches
-
pentru a împiedica unii candidați de a se prezenta. Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depășească pragul de 1% din alegători." Curtea observă că textul citat distinge între partide care pot dovedi un potențial de reprezentativitate și partide care nu pot face acest lucru (formațiuni politice fantome), ceea ce conduce la concluzia că, și în viziunea Codului bunelor practici în materie electorală, simpla înregistrare a unui partid
DECIZIE nr. 290 din 11 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273949_a_275278]
-
inclus in Panteonul roman, adorat pe teritoriul Siriei de astăzi ca zeul suprem Baal al Cerului și al Furtunei [I(ovi) O (ptimo) M (aximo) S(abazio) ]). Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a III-a "Campestris", pe care cercetători francezi o asociază miticei Cohorte a "III-a Dacice", prezentă în Castru în anul 179 d.C.¹ La mijlocul sec. al III-lea, în perioada domniei împăratului Filip "Arabul" sau Gallienus, sunt reconstruiete termele
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
dar fără a depăși jumătate din articolul sau știrea în cauză”, asigurându-se astfel atât libera circulație a informației, cât și caracterul de „revistă a presei” susținut de paginile de internet în cauză. „În mod obligatoriu, în aceste cazuri, trebuie citată sursa informației”. Preluarea a mai mult decât cele prevăzute anterior se poate realiza doar în condițiile unui acord, financiar sau de altă natură, încheiat cu deținătorul drepturilor. Membrii Clubului Român de Presă vor analiza oportunitatea înființării unui organism independent care
Drepturi de autor () [Corola-website/Science/296798_a_298127]
-
cal, și că Lorenzo de Medici l-ar fi trimis la Milano, pentru a dărui această liră Ducelui de Milano, Ludovico Sforza, cu scopul de a întări legăturile cu acesta. Cu această ocazie, Leonardo da Vinci a compus o scrisoare, citată adesea, adresată ducelui Sforza, prin care îl informa despre aptitudinile sale inginerești și artistice. Artistul a petrecut în Milano următorii 17 ani, din 1482 până în 1499. Printre primele lucrări importante care i-au fost comandate, se remarcă pictura Fecioara pe
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
etc. În limba italiană, termenul "balaustro" provine din "balaustra", floare de rodie. Cele mai timpurii exemple de balustrade, pe care le cunoaștem azi, datează din vremea asirienilor, fiind prezentate pe basoreliefurile ce împodobeau palatele acestora. Deși se pare, conform sursei citate, Wittkower, 1974, că balustradele nu erau cunoscute în Grecia și Roma antică, ele apar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea, prima dată în Italia, ca elemente arhitecturale distincte ale balcoanelor palatelor ("palazzo", în italiană) construite în Veneția și
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
apoi în cea a inițiatorului unui cult . Conform lui Jan Bremmer, chiar și ipostaza ca homosexual aparține unei versiuni mai vechi a legendei, care conținea uciderea lui Orfeu, dar nu și episodul cu Euridice. Mitul a fost des prelucrat și citat, de pildă de: Trebuie amintit și spectacolul Platon este unul din gânditorii care își exprimă antipatia față de Orfeu. Această atitudine trebuie înțeleasă din perspectiva poziției în general critice a filosofului față de tagma artiștilor, așa cum reiese ea mai ales din "Republica
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
al lui Șerban Vodă Radu - domn al Țării Românești între anii 1602 -1631, numit Scurtu, căruia domnul i-ar fi dăruit locuri aici, după venirea sa în țară prin Ardeal și după luptele de la Teleajen . Din cele relatate în textul citat se poate trage concluzia că primele case și gospodării din partea de nord a comunei sunt ulterioare anului 1602, când domnul Țării Românești - Radu Vodă, are o strălucită biruință în bătălia de la Ogrețin - Teișani, din 13-14 septembrie 1602, împotriva oștilor moldo
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Oituz, satul Berești se mută, în parte la gura râului Strâmba, unde era un cătun - gura Strâmbei, astfel apărând, pe la 1700 satul Berești-Strâmba. O altă parte a populației se retrage în zona de deal a satului Petrilești, pomenit în documentele citate mai sus, luând astfel ființă satul Enăchești, care nu este menționat în nici un document până în 1833. Se pare că numele satului vine de la un oarecare Ioan Enache, răzeș mai înstărit, care avea moșie în Berești, Petrilești și Boșoteni și care
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
sau provocată. Cum spune antropologul Daniel Baril (Université de Montréal), „alungați naturalul pe geam, și el va intra înapoi în galop pe ușă - pentru ca aceste manifestări să dispară, trebuie o mutație a speciei (umane)”. „Tratamentul paliativ” al acestor „maladii” sociale citate mai sus, este cultivarea raționalismului, mecanism care însă din start prezintă un handicap, anume faptul că cere efort, în timp ce abordările intuitive de natură esențialistă se mulțumesc cu legături cauzale aparente sau chiar pur imaginare. Perspectiva care se oferă deci minorităților
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
veacul XIV, vol. " I (1301-1320), p. 272; vol. II, p. 146, p. 365; vol. III p. 288, p. 571. Documentul din anul 1317, care reprezintă prima atestare documentară a satelor Alma și Șmig, este datat eronat în 1314, în volumul citat. [2] Csánki Dezsö, "Magyarország Történelmi földrajza a Hunyadiak Korában", vol. V, p. 893. [3] Iorgu Iordan, "Nume de locuri românești în Republica Populară Română", p. 45-46. [4] Dorin Popescu, "Prelucrarea aurului în Transilvania înainte de cucerirea romană", în "Materialele și Cercetări
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
și armuri, magazii, rezervor de apă și numeroase bărăci militare. "Materialul arheologic foarte bogat a permis precizarea caracterului fortificație, ordinea de staționare a principalelor trupe și mai ales caracterul roman occidental al culturii materiale din castru" se menționează în raportul citat mai sus. Zona așezărilor civile se găsește pe prima terasă la sud-est de castru. Aici au fost descoperite mai multe locuințe civile, un zid de sprijin, o fântână și mai multe ateliere de olărit și ars cărămizi. Aceste ateliere situate
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
lemn de pește valea Sălajului. Alături de orșul Cehu Silvaniei și comuna Benesat, localitatea Sălățig face parte, sub aspect etnografic din zona Codrului. La recensământul din anul 2002 satul a înregistrat 574 locuitori. Potrivit datelor prezentate de Petri Mór în monografia citată, în 1847 în Sălățig erau 8 locutori romano-catolici, 244 locuitori greco-catolici și 267 locuitori reformați. În anul 1890 localitatea avea 433 locuitori din care: 177 maghiari, 1 german, 247 români și 8 locuitori cu alta naționalitate. Încadrarea lor confesionala, din
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
drum frecventat în vechime de diverși năvălitori prădalnici, dar și după aspectul lui, cu zeci de ulițe care se întretaie până ce ajung în cea principală și cu casele construite și dispuse neregulat. Singura construcție veche (mijlocul sec.XIX) este cea citată mai sus deoarece oamenii locului și-au construit, mai ales după 1950, case noi în majoritate din chirpici sau "ceamur pe furci" dar și din cărămidă cu fundație din beton armat. Prin grija primăriei comunei Ștefan cel Mare, toate "hudițele
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
Dictionar de arhaisme și regionalisme", vol. I, Ed. Saeculum, 2005; Ion Negreț-Dobridor, "Catastrofa pedagogică", Ed. Afeliu, București, 1995. "Monografia satului Castranova", Ed. Sitech, Craiova, 2007; Gh. Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976; D. Tudor, "Oltenia romană", București, 1978 ș.a. citată, 33-130. Dunăre, pe care le moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan s-a dovedit cu numeroase acte de „danie” și de „întărire”: „Dintre boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
puțin și acum pe valea Coțobâțului (1927 n.n.) - informație de la preot I. Bercea-Dobridor" - C.S. Nicolaescu-Plopșor, în revista "Oltenia" nr.1/1940, 13. Pantelie Negreț care, până la sfârșitul vieții, a locuit într-un bordei - ultimul bordei din sat...” (Gheorghe Marin, opera citată, 232). similare ale unor critici literari și istorici precum Răzvan Codrescu (Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor); M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu (Dicționarul scriitorilor români); G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini și până în prezent); "Istoria militară a poporului român
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Doamna (citată și cu numele de Catherine Salvarezzo, n. ? - d. 1590 Tripoli, Liban) a fost soția domnitorului Alexandru al II-lea Mircea și mama lui Mihnea al II-lea Turcitul. L-a cunoscut pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
precursorii francezi am putea să-i cităm pe Honore de Balzac cu "O afacere tenebroasă", Eugène Sue cu romanul foileton "Mystères de Paris" (1842-1843)(Misterele Parisului), dar și pe Émile Zola cu romanul său "L'Assommoir". Dintre americani ar trebui citați Horace McCoy, care e autorul cărții "Am cumparat bine caii, sau Adio viață, adio dragoste", sau James Cain ("Poștasul sună întotdeauna de două ori") , iar colecția Série noire, creată de Marcel Duhamel, i-a făcut extrem de populari în Franța. În
Roman negru () [Corola-website/Science/299049_a_300378]
-
pentru construirea unei stațiuni balneare. Pentru a ilustra caracteristicile exploatării sării de la Jabenița, câteva extrase din două lucrări de cercetare despre sarea (sarea gemă) pe teritoriul României și în special al Transilvaniei. Exploatarea tradițională a sării în Transilvania Prima lucrare citată reprezintă "Cercetarea etnografică privind exploatarea tradițională a sării în estul Transilvaniei, demarată de Muzeul Carpaților Răsăriteni în cadrul unui proiect multidisciplinar, realizat în colaborare cu Universitatea Exeter din Marea Britanie și cu mai multe muzee din țară, caută să răspundă unor întrebări
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
o scară nemaintâlnită, care au afectat profund compoziția etnică a Uniunii Sovietice. Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportați în Siberia și în republicile central-asiatice. Separatismul, împotrivirea la legile sovietice, colaborarea cu invadatorul nazist erau cele mai des citate motive oficiale pentru deportări, deși nu se poate neglija o dorință secretă de purificare etnică a anumitor regiuni, așa cum a fost cazul Crimeii și a trătarilor băștinași. Deportările au început cu polonezii din Belarus, Ucraina și Rusia Europeană, (vezi Minoritatea
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
cu precizie. Aprecierile privind numărul militarilor sovietici morți variază mult, de la 8,5 milioane la 15 milioane. Numărul de civili morți în timpul războiului este de asemenea o problemă aflată în dispută, cifra de 20 de milioane fiind cel mai des citată. Nici numărul de soldați germani uciși în luptă nu este foarte ușor de stabilit. Estimări recente (Rüdiger Overmans) consideră că peste 3 milioane de germani au pierit în timpul luptelor împotriva Armatei Roșii, sau în lagărele sovietice de prizonieri. Stalin a
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
se datorau bunelor relații menținute de Malaxa cu Casa Regală (în special cu regele Carol al II-lea), iar o parte din profituri se întorceau la rege sub formă de donații și acțiuni. Constantin Argetoianu a afirmat (conform aceluiași istoric citat) că Nicolae Malaxa „"și-a constituit un fond de rulment al corupției"”. Argetoianu îl citează pe Nicolae Malaxa care în momentul în care i-a înmânat regelui Carol al II-lea o servietă cu 100 milioane de lei, ar fi
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice și boom-urilor economice. Este considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toți morți” este încă citată. a fost fiul lui John Neville Keynes, un lector de economie de la Universitatea din Cambridge și al Adei Florence Brown, o autoare de succes și o reformistă în domeniul social. Fratele său mai tânăr, Geoffrey Keynes (1887-1982) a fost chirurg
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
prezența a 6 nivele de terasă (în care include și lunca) cu următoarele altitudini relative: 0,4-1,5 m, 10 m, 18-27 m, 35-45 m, 60-70 m și 95-110 m. M. Iancu și Tr. Ichim, într-o comunicare din 1971, citată tot de autorii mai sus menționați, au vorbit de existența a 5 terase cu altitudini relative de 3-4 m, 8-10 m, 18-20 m, 28-30 m și 45-55 m. Cercetările detaliate efectuate de T. Bandrabur și Veronica Codarcea (1974) au scos
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, 1987). În Subcarpații Transilvaniei, în Depr. Deda-Porcești, V. Gârbacea și V. Belozerov (1963) disting pe valea Mureșului 5 nivele de terasă: 8-10 m, 35-40 m, 50-55 m, 60-65 m și 100-110 m. Față de datele autorilor citați, I. Mac (1972) aduce unele modificări cartând următoarele nivele de terasă: 3-4 m (sau lunca), 8-10 m, 20 m, 35-40 m, 60-65 m, 80 m și 100 m. Valea Mureșului în Podișul Transilvaniei este predominant asimetrică, cauza fiind mișcările neotectonice
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
inițială a construcției datorită afectărilor în urma cataclismelor naturale și a refacerilor ce nu au mai respectat planurile originale. De altfel Aurel I. Gheorghiu, într-un studiu despre două monumente bisericești ale județului, afirma „[...] dacă nu ar fi fost martoră pisania citată, nimeni nu ar socoti-o opera epocii lui Matei Basarab [...]“ (Aurel I. Gheorghiu „Două lăcașuri sfinte din trecut: mănăstirea Panaghia și schitul Lăculețe“ în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr.11-12, p. 1211-1217, 1963) Conform pisaniei, printre puținele elemente din secolulul
Mănăstirea Doicești () [Corola-website/Science/298861_a_300190]