15,033 matches
-
deschidea la capătul dulapului din perete, Întunegrii, desonorizarea... Totul era foarte ciudat. Și colac peste pupăză, cadoul de la plecare. În timp ce-mi așteptam cafeaua, m-am gândit la fata dolofană ca să nu mă plictisesc. La cerceii ei dreptunghiulari, la costumul roz, la tocurile înalte, la ceafa plinuță, la trăsăturile feței... Îmi aminteam fiecare detaliu cu o claritate uluitoare, dar nu mă simțeam capabil să le pun cap la cap. Ciudat! Poate pentru că nu mă mai culcasem de multă vreme cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simplu să-i dea și restul de cincizeci de mii, urându-i mai mult noroc pe viitor. Orice era posibil. Deci unul dintre ei era solid? am întrebat. — Da, foarte. Celălalt avea doar vreun metru cincizeci. Erau bine îmbrăcați... la costum. Dar amândoi inspiră teamă. Par foarte duri. L-am sfătuit să părăsească clădirea prin parcarea subterană. În spate era o alee mai greu de detectat. Cu puțin noroc, putea să scape de urmărire. — Vă mulțumesc din suflet! zise el ușurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apartamentul ăsta. Vrem să ne arătăm respectul cuvenit față de obiectele respective. — Bine, fie, am zis resemnat. Televizorul și videoul. Sunt scumpe și abia mi le-am cumpărat. Și apoi raftul pe care am sticlele cu whisky. — Altceva? — Haina de piele, costumul din trei piese și jacheta cu guler de blană - model american. — Altceva? M-am gândit un pic dacă mai aveam și alte lucruri la care țineam. Nu în mod special și nu sunt omul care să-și țină în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a scos apoi un briceag din buzunar. A pornit cu el deschis spre dulapul de haine și le-a sfâșiat pe cele la care țineam cel mai mult. Și când mă gândesc că dădusem aproape două mii de dolari numai pe costum și pe jachetă! — Nu așa ne-a fost înțelegerea. Ați spus că nu distrugeți lucrurile la care țin. — N-am zis așa ceva, interveni, calm, Pitic. Am precizat doar că le acordăm respectul cuvenit. Deci am început cu ele. Întotdeauna pornim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așteptam pe cei din Sistem, dus pe gânduri. Nici n-au trecut treizeci de minute, și-au și apărut trei indivizi. Unul dintre ei era tinerelul care servea drept agent de legătură și care venea întotdeauna să ridice datele. Purta costum, cămașă albă, cravată. Ca un funcționar de bancă. Ceilalți doi aveau pantofi cu talpă de cauciuc și arătau de parcă erau angajații unei firme de transport. Oricum nu arătau a ceea ce voiau să pară. Dar era clar că nu țineau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reprezenta probabil limitele ce-mi îngrădeau viața. Tăcerea - o rămășiță a întâlnirii mele cu desonorizarea. Imaginile estompate din jurul meu - un indiciu al crizei iminente cu care se confrunta imaginația mea. De strigat, cred că mă striga domnișoara durdulie îmbrăcată în costum roz. După ce mi-am analizat rapid viziunile de moment, am redeschis cartea. Dar nu mai eram capabil să mă concentrez. Viața mea nu înseamnă nimic, mi-am zis. E egală cu zero. Gol total. Ce-am făcut eu până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara s-a înființat la mine domnișoara durdulie în costum roz. M-a scuturat zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă! am repetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și și-a pus-o sub cap. Am simțit același miros de pepene galben pe care-l simțisem și prima oară când am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să i se potrivească. Eu eram cu vreo zece centimetri mai înalt, ea avea cu vreo zece kilograme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot. — E moștenire de la tata, zise fata. Inelul a fost al mamei. În rest, toate lucrurile au ars. Nu-mi puteam dezlipi privirile de pe obiecte. Fata le-a luat și le-a băgat înapoi în plic, iar plicul în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cuțite, furculițe, farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume, cămăși, cravate, șosete, lenjerie de corp. Cele mai multe fuseseră mâncate de molii și nu mai rămăsese nimic din ele. Articole de toaletă, o sticlă de whisky, un termos. O periuță de dinți și o perie de păr năclăite. Chiar și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apoi am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă îmbrăcasem adecvat. Indivizii mă lăsaseră fără haine, mi le sfâșiaseră cu cuțitul. Deci, înainte de a merge la bar, trebuia să-mi procur haine noi. Ar merge un costum bleumarin din stofă englezească. Frumos și elegant, cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard la începutul anilor ’60. Cămașă din bumbac de Oxford, de un albastru mai deschis. Guler normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fără haine, mi le sfâșiaseră cu cuțitul. Deci, înainte de a merge la bar, trebuia să-mi procur haine noi. Ar merge un costum bleumarin din stofă englezească. Frumos și elegant, cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard la începutul anilor ’60. Cămașă din bumbac de Oxford, de un albastru mai deschis. Guler normal. Cravată în dungi: roșu pal cu o nuanță deschisă de albastru-verzui. Ca marea înspumată. Mi le cumpăram de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fapt n-am dus o viață normală. Ar fi trebuit să mă nasc într-un sat din Yugoslavia, să fiu cioban și să privesc Carul Mare seară de seară. Toate, dar absolut toate - Skyline, Duran Duran, brățările de argint, permutările, costumul meu bleumarin - mi se păreau acum un vis îndepărtat. Erau doar frânturi de amintiri ciudate, suprapuse unele peste altele și presate până la dimensiunea unei cărți de credit. Privite din față, mi se păreau puțin anormale, iar din laterală arătau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am început să-mi fac planuri pentru orele pe care le mai aveam de petrecut pe lumea asta, după ce terminam cu uscătoria. Mai întâi trebuia să-mi procur haine bune. Nu aveam timp pentru modificări, așa că nu-mi puteam lua costum. Pantalonii de pe mine mergeau. Rămânea să-mi cumpăr cămașă, sacou și cravată. Și neapărat pelerină de ploaie. După aceea îmi permiteam să intru în orice restaurant. Asta însemna o oră și jumătate, deci îmi puteam termina cumpărăturile până la ora trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am pornit spre port, gândindu-mă la perspectiva congelării. Când am trecut prin Ginza, am căutat-o din priviri pe prietena mea, bibliotecara, dar n-am văzut-o. Strada aceea luxoasă era plină de oameni de afaceri îmbrăcați în costume. În fața ochilor mei se perindau doar chipuri necunoscute. Când am ajuns în port, am tras mașina lângă o magazie mică, am fumat o țigară și am programat caseta cu Bob Dylan să tot cânte până oprea cineva casetofonul. Am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
N. I. Dumitrașcu, F. este unul dintre cei mai harnici culegători de folclor, afirmându-se, alături de S. Fl. Marian, ca un bun cunoscător și colecționar de tradiții populare din nordul Moldovei, preocupat deopotrivă de folclorul literar și muzical, de dans și costumul popular. Arhiva adunată i-a permis să alcătuiască o substanțială monografie folclorică a nordului Moldovei, din care nu a reușit să editeze decât patru volume, restul materialelor pierzându-se în timpul celui de-al doilea război mondial. Izvodiri din bătrâni (1912
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor/ împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor se zguduia de râs în altă parte./ Nu dispuneam de nimic, decât de cupa cu cenușă/ unde aveam o pereche de
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
agrement și nu rămâne neutră la ceea ce vede și aude. Dimpotrivă, la Cluj („localitate cu totul latină”, precizează ea), participă la unele discuții, dă replici fără menajamente unor „nedreptăți revoltătoare” produse de maghiarii și austriecii cu care stă de vorbă. Costumul, ținuta femeilor îi rețin atenția, eleganța fiind tot o marcă a romanității: „Româncele, ca toate femeile latine, au un simț înnăscut de eleganță și se înveșmântează în genere cu o cochetărie ingenioasă.” Alte note caracteristice ale românilor: ospitalitatea, omenia, plăcerea
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
comun, Andrei, face legătura cu romanul precedent și accentuează latura autobiografică a prozei lui G. Remarcabilă este nuvela titulară, un veritabil poem în proză: într-un moment de criză, Andrei se întoarce în casa bunicilor și descoperă într-o ladă costumele de miri ale acestora; îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături pe Marina, care îmbracă și ea rochia miresei, și amândoi se înalță într-un zbor chagallian spre munții din zare. Trecerea în ficțiune simbolică, provocată
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est pas est ridicule, c’est comme vêtir un singe d’un costume trois pièces sau Le silence est la politesse de l’âme asesezonate cu Ne vous esclaffez pas, en public, aux seuls mots de con bite ou cul [...] Attendez pour ce faire de vous livrez en cachette à la lecture de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că, mai tîrziu, reușește să cîștige momentan corpul - poate și sufletul? - iubitei prietenului său, de care era platonic și pierdut Îndrăgostit, nu-i schimbă viața. Renunță la prada prea ușoară și se relansează cu elan În relații imposibile, Își reîmbracă costumul de perdant, ca un Lafcadio caricaturizat, à rebours, pentru care umilința maximă nu Înseamnă cea mai mică Înfrîngere În raportul cu societatea, ci cea mai mică victorie. Dacă Lafcadio omoară gratuit un om, eroul lui Oster Își face procese de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
el, Andrew, care are bijuterii În valoare de două sute cincizeci de mii de lire sterline asigurate, că ar trebui să Însceneze o spargere și să rămână cu bijuteriile, iar el, Andrew, cu banii de pe asigurare. Că, uite, total este pregătit, costumul În care Milo trebuie să se deghizeze (și-l Îmbracă În clovn), frânghia cu care Milo trebuie să-l lege de fotiliu pe Andrew și, evident, revolverul cu care Milo trebuie să-l amenințe pe Andrew și pe care englezul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și tema piesei Suntem și rămânem împreună, o incursiune în trecutul mișcării socialiste românești. Pentru volumul de eseuri Teatrul obiectelor (1982), amplă analiză a mijloacelor scenice - decor, mișcare, costume - utilizate în teatrul românesc de după 1960, autorului i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Teatru, București, 1970; Mârâiala, București, 1982; Teatrul obiectelor, Iași, 1982. Repere bibliografice: Iorgulescu, Critică, 172-174; Diaconescu, Dramaturgi, 292-294; Cubleșan, Civic-etic, 176-180; Ghițulescu, O
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
ordin personal și de cercetare reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de a promova învățarea. O ilustrare tipică este grupul constituit de clasa care se implică într-o producție dramatică (selectând piesa și distribuția, proiectând și realizând decorul și costumele, exersând cu actorii și vânzând biletele; dar și alte confruntări școlare mai sofisticate. Este un fapt interesant că acele cursuri scurte, dar complexe, adresate unor indivizi aflați întotdeauna în pragul unei decizii, înfruntând probleme care cer soluții imediate - profesori, doctori
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]