11,264 matches
-
să scrie un roman inspirat de viața lui Cristos, dar el scrisese deja, cu cel puțin doi ani înainte de discuția cu Ingersoll, un manuscris despre cei trei magi pentru a fi publicat în foileton într-o revistă. Cercetările efectuate cu privire la creștinism l-au ajutat pe Wallace să-și clarifice propriile sale idei și credințe. El a dezvoltat romanul pornind de la propria cercetare a subiectului. "Ben Hur" a fost, de asemenea, parțial inspirat de dragostea lui Wallace pentru romanele romantice, mai ales
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
cititorilor săi. Wallace a înțeles că creștinii vor fi sceptici cu privire la o poveste ficțională a vieții lui Cristos, așa că a fost atent să nu-i ofenseze în scrierea sa. "Ben-Hur" „menține un respect pentru principiile de bază ale iudaismului și creștinismului”. În memoriile sale, Wallace a scris:Lumea creștină nu ar tolera un roman avându-l ca personaj pe Isus Cristos și am știut asta... El nu trebuie să fie prezent ca actor în nicio scenă din creația mea. Oferirea unei
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
țară, punând capăt celor câteva secole de predominanță protestantă în cadrul populației creștine a țării. Cu toate acestea, luteranismul rămâne încă cel mai popular grup religios în rândul etnicilor estonieni, în timp ce Ortodoxia este practicată în principal de membrii minorității etnice ruse. Creștinismul a fost adus în Estonia în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni, iar în timpul Reformei Protestante Biserica Evanghelică Luterană din Estonia a devenit biserică de stat. Robert T. Francoeur și Raymond J. Noonan au scris că „în 1925, biserica
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
Este religia o parte importantă din viața dvs. de zi cu zi?”, care a fost cel mai mic procent existent în cele 143 de țări chestionate. Noile sondaje despre religiozitate realizate în Uniunea Europeană în 2012 de Eurobarometer au constatat că creștinismul este cea mai importantă religie din Estonia, fiind adoptat de 45% dintre estonieni. Creștinii ortodocși formează cel mai numeros grup creștin din Estonia, reprezentând 17% din cetățenii Estoniei, în timp ce protestanții alcătuiesc abia 6%, iar celelalte grupuri creștine restul de 22
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
moralei". Filozoful german consideră existența a două tipare fundamentale în moralitate: moralitatea omului de turmă, a sclavului, și moralitatea supraomului, a stăpânului, a omului liber. Caracteristicile omului de turmă sunt bunătatea, smerenia și simpatia, mai precis elemente de bază ale creștinismului, în timp ce supraomul are trăsăturile mândriei, puterii și înnobilării. cuantifică diferit acțiunile morale. Termenul de „moralitate” are alt sens decât cel propriu în filozofia lui Nietzsche; o moralitate particulară este intrinsecă unei culturi particulare, adică limbajul, practicile, instituțiile sunt cuprinse între
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
caracterizat de o voință puternică, iar rădăcinile clasice ale lucrărilor Iliada și Odiseea exemplificau morala nitzscheană. I-a numit pe eroi „oameni ai culturii nobile”. Din punct de vedere istoric, moralitatea supraomului a fost distrusă de moralitatea de turmă a creștinismului care s-a răspândit în Imperiul Roman. Lupta esențială dintre culturi a fost mereu aceea a romanilor și a iudeilor. Nitzsche a condamnat triumful sclavilor în Occident, spunând că mișcarea democratică este „degenerarea generală a omului”. Acesta a văzut în
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
care s-a răspândit în Imperiul Roman. Lupta esențială dintre culturi a fost mereu aceea a romanilor și a iudeilor. Nitzsche a condamnat triumful sclavilor în Occident, spunând că mișcarea democratică este „degenerarea generală a omului”. Acesta a văzut în creștinism și în democrație impulsul egalității - impulsul de a ne face sclavi.
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
al lI-lea al României. În privința numelui ei real sunt controverse: s-ar fi numit de fapt Magda Wolff sau Duta Grünberg. Născută la Iași, fiica lui Nicolae Lupescu (pe numele sau real Nahum Grünberg sau Wolff), evreu convertit la creștinismul de rit ortodox, de meserie farmacist, și a Elizei Falk, care a optat la rându-i pentru religia catolică. Anul nașterii sale este incert, presupus a fi 1899, însă informațiile sunt contradictorii, în jurnalul său aceasta mărturisește că diferența dintre
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
și o preferință deliberată pentru a vedea lumea cu simplitate și pentru a exploata posibilitățile expresive care au dat un stil simplu. Un factor care nu poate fi responsabil, din cauza datei și originii Monumentului tetrarhilor, este creșterea sprijinului public pentru creștinism. Această schimbare în stilul artistic marchează o trecere către stilul Evului Mediu. Statuile au decorat inițial probabil coloanele porticului din piața Philadelphion a Constantinopolului. Ele au fost furate de către venețieni, atunci când orașul a fost jefuit în timpul Cruciadei a patra din
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
calif credincios ‘Umăr. A urmat să se căsătorească aici cu Maysum, cea care va fi mama lui I. În acest fel Muʿăwiya a reușit să se apropie de creștinii iacobiți care erau predominanți în Siria. Maysum pe lângă faptul că aparținea creștinismului de riț iacobit, era și fiică șefului tribului Kalb. Muʿăwiya împreună cu ‘Abd allah ibn Să’ad (guvernatorul Egiptului) au construit o flotă în porturile Egiptului și Siriei. Cu ajutorul flotei construite Muʿăwiya a cucerit atât Rodosului cât și Ciprul. Acestea au
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
filosofic. Mai puțin cunoscută e însă perioada preislamică, numită convențional Ğăhilīya, „a ignoranței”- fiind vorba de necunoașterea mesajului coranic. Secolele de păgânism preislamic, dominate îndeobște de cultul astral și absența mitologiei, nu au fost lipsite de comunicare cu iudaismul și creștinismul, dar, datorită transmiterii orale a informației, nu se cunosc prea multe amănunte despre acest interval. Cercetătorii iau de obicei în considerare secolul al VI-lea și primele decenii ale secolului al VII-lea, mai precis anii 500-622, când "Ğăhilīya" poate
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
în Japonia. Pe lângă budism, ce a fost principala țintă a acestei persecuți, și alte religii au fost persecutate. Defapt, toate religiile străine, cu excepția taoismului și confucianismului, singurele de origine chineză, au fost persecutate. Printre acestea se numără zoroastrismul, maniheismul și creștinismul nestorian, aceste din urmă fiind considerate forme eretice ale budismului. Cu toate acestea, religia islamică nu a fost persecutată, deoarece musulmanii erau interesați de comerț, nu de convertirea unor noi adepți.
Marea Persecuție Anti-Budistă din China () [Corola-website/Science/333845_a_335174]
-
creaturi mitice. Ocazional, anumite proiecte din Islanda au fost întrerupte pentru a preveni distrugerea pietrelor unde se consideră că locuiesc oamenii ascunși. Există mai multe legende care explică apariția și existența acestor creaturi. Una dintre ele are legătură directă cu creștinismul. Când Dumnezeu a venit in vizită la Adam și Eva, aceasta și-a ascuns copiii murdari pe care nu i-a apucat încă să-i spele, arătându-i doar pe cei curați. Dumnezeu a întrebat dacă aceștia sunt toți, iar
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
cultura islandeză, dar nu numai. Acestea sunt prezente și in folclorul scandinav, englez, german, etc.. Legendele au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și cu apariția creștinismului în Islanda (secolul al XI-lea). Credința în oamenii ascunși a fost foarte puternică în secolele XVII și XVIII, o perioadă foarte grea pentru Islanda și care nu seamană deloc cu națiunea prosperă din zilele noastre. Se poate observa o
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
Barcelona cu apostatul Paulus Christianus, care a reprezentat punctul de vedere al bisericii catolice. Polemica a avut loc în prezența regelui Jaime și a inchizitorului Regatului. Deoarece vederile exprimate de Ramban în această dispută au fost interpretate ca blasfemie contra creștinismului, în 1267 rabinul a fost nevoit să părăsească regatul. a avut 4 fii: Nahman, Shlomó, Yossef și Yehudá. precum și câteva fete, al căror nume nu se mai știe. Lui Ramban i se atribuie o carte numită „Iggeret Hakodesh” (Epistola sfințeniei
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
familia și țara în care s-a născut și a trăit. Aceasta a fost disputa religioasă în care a fost chemat să-și apere în public credința în anul 1263. Disputa a fost inițiată de către un evreu apostat, convertit la creștinismul catolic, Pablo Christiani, care a fost trimis de magistrul general al ordinului călugăresc al dominicanilor, Raymond de Penyafort, cu un mesaj regelui Jaime I al Aragonului, cerând ca regele să-l convoace pe Ramban pentru a răspunde la acuzațiile aduse
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
un mesaj regelui Jaime I al Aragonului, cerând ca regele să-l convoace pe Ramban pentru a răspunde la acuzațiile aduse iudaismului. Pablo Christiani îsi propusese să i facă pe evrei sa-si abandoneze religia și să se convertească la creștinism. El se baza pe faptul ca adversarul său va fi nevoit să adopte o atitudine reținută de teama că ar putea să ofenseze sentimentele creștinilor majoritari în regat. Pablo îl asigurase pe rege ca va dovedi adevărul creștinismului pe baza
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
convertească la creștinism. El se baza pe faptul ca adversarul său va fi nevoit să adopte o atitudine reținută de teama că ar putea să ofenseze sentimentele creștinilor majoritari în regat. Pablo îl asigurase pe rege ca va dovedi adevărul creștinismului pe baza Talmudului și a altor scrieri rabinice. Ramban a răspuns ordinului regal, dar a cerut să fie garantată deplina libertate de vorbire. Vreme de 4 zile (20-14 iulie) el a discutat cu Pablo Christiani în prezența regelui, a curtii
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
cum îl văd creștinii pe Iisus. El a atras atenția ca făgăduielile de pace și justiție universală nu au fost împlinite. Din contra, de la apariția lui Iisus, lumea pământească a fost supusă la violențe și nedreptăți, și aproape toate ramurile creștinismului s-au dovedit cât se poate de războinice. Ramban a remarcat că întrebările cu privire la Mesia au o mai mică însemnătate la evrei decât își imaginează creștinii. Motivul invocat de el pentru aceasta afirmație îndrăzneață era acela că mult mai meritorie
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
poziția atât de bine. Dar Dominicanii, s-au declarat și ei victorioși, și atunci Ramban s-a văzut obligat să publice textul dezbaterilor. Din textul publicat Pablo Christiani a selectat anumite pasaje, pe care le-a definit ca blasfemii împotriva creștinismului și l-a denunțat pe rabin în fața marelui magistru Raymond de Penyafort. Un act de acuzare a fost înaintat în fața regelui în care rabinul era învinuit de o vină capitală. Jaime I a fost obligat să ia în considerare acuzațiile
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
a fost obligat să ia în considerare acuzațiile, dar, neavând încredere în tribunalul dominican, a convocat o comisie extraordinară și a poruncit ca procesul să aibă loc în prezența sa. Rabinul a recunoscut că a formulat mai multe afirmații împotriva creștinismului, dar că nu a scris nimic altceva decât argumentele aduse în cursul disputei în prezența monarhului, care a garantat libertatea sa de expresie. Justețea apărării sale a fost recunoscută de către rege și de către comisie, dar, pentru a-i satisface pe
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Creștinismul liberal, cunoscut și ca teologia liberală, acoperă diverse mișcări și idei filosofice și religioase inspirate de Biblie din cadrul creștinismului, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Termenul "liberal" nu se referă la creștinismul progresist sau la filosofia politică având acest
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Creștinismul liberal, cunoscut și ca teologia liberală, acoperă diverse mișcări și idei filosofice și religioase inspirate de Biblie din cadrul creștinismului, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Termenul "liberal" nu se referă la creștinismul progresist sau la filosofia politică având acest nume, ci la gândirea filosofică și religioasă care a apărut drept consecință a Epocii Luminilor. Vorbind în general, creștinismul
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Creștinismul liberal, cunoscut și ca teologia liberală, acoperă diverse mișcări și idei filosofice și religioase inspirate de Biblie din cadrul creștinismului, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Termenul "liberal" nu se referă la creștinismul progresist sau la filosofia politică având acest nume, ci la gândirea filosofică și religioasă care a apărut drept consecință a Epocii Luminilor. Vorbind în general, creștinismul liberal este o metodă de hermeneutică biblică, o metodă liberă de dogme pentru a
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
creștinismului, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Termenul "liberal" nu se referă la creștinismul progresist sau la filosofia politică având acest nume, ci la gândirea filosofică și religioasă care a apărut drept consecință a Epocii Luminilor. Vorbind în general, creștinismul liberal este o metodă de hermeneutică biblică, o metodă liberă de dogme pentru a-l înțelege pe Dumnezeu folosind scriptura și aplicând aceeași hermeneutică modernă folosită pentru a studia oricare din scrierile antice. Creștinismul liberal nu a apărut drept organizație
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]