14,288 matches
-
și tinde să revină mereu la proprietar, dacă beneficiarul nu dăruiește mai departe ceva echivalent lui): fiul împăratului pleacă spre tărâmul Tinereții fără bătrânețe..., așadar în căutarea ființei, adică tocmai de unde a venit. Morala, dacă există una, pare a fi desprinsă din setul de învățături citate de etnologul francez: "Mai bine e să nu te rogi (să ceri) / Decât să sacrifici prea mult (zeilor)". Primul primitor, care trebuia să fie donatorul numărul doi, împăratul, a spart cercul, ca urmare traiectoria cercului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
definiție oarecum asemănătoare: "O antinomie apare atunci când putem argumenta atât pro cât și contra unei propoziții sau când putem să demonstrăm atât o propoziție cât și negația ei, dar nu putem considera eronată nici una dintre cele două demonstrații"15. Să desprindem esența logică a acestui înțeles: dacă o antinomie este o contradicție dintre două teze la fel de bine susținute, ea se reduce din punct de vedere formal la o conjuncție de forma p &-p, iar aceasta implică echivalența p p. Putem spune
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transpune pe plan logic interdicția fizică de a compune dubla precizie referitoare la starea geometrică și la starea dinamică", spune Bachelard 792. Nu voi intra în prezentarea sa. Important mi se pare că această logică este una cu trei valori, desprinzându-se astfel de cadrul logicii aristotelice și asociindu-se cu noul spirit științific, la care microfizica a contribuit substanțial. În sfârșit, Gaston Bachelard îl invocă pe americanul Alfred Korzybski, care, într-o lucrare masivă din 1933, intitulată Science and Sanity
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
încorporează valoare mai mare, să salvăm o specie în mediul ei natural decât să prezervăm câteva exemplare într-o grădină zoologică. În mod asemănător, în cazul operei de artă, vom vorbi despre salvarea acesteia in situ, iar nu fragmentar și desprinsă de context într-un muzeu. De exemplu, o frescă a unei biserici trebuie salvată cu biserică cu tot, eventual chiar cu întregul ansamblu arhitectonic, fie acesta chiar o așezare medievală, iar nu decupată și salvată ca exponat într-o galerie
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
țesutul endocrin se aglomerează în formațiuni distincte descrise în 1846 de Stanius și Brockmann, și cunoscute sub numele de „corpusculii Brockmann” [9], care se află în afara pancreasului. Din studiul ontogenezei insulelor Langerhans, a celulelor β sau a insulinei se poate desprinde următoarea concluzie: funcția energetică fiind primordială și indispensabilă dezvoltării oricărei viețuitoare, trebuia să fie însoțită de un sistem eficient de reglare. Așa se explică prezența insulinei (și a glucagonului, de altfel) la cele mai diferite specii studiate. Conservarea acestei funcții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca posibil întrupat în transparența strălucirilor avide se re-dă stadiului pre-ființial al originii, universală ascundere a Vieții fondatoare. În Banchizele e exprimată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecut". Roiul de existențe ce răsare din neființa unității înfășurate în sine configurează forme existențiale posibile sau potențe ale increatului desfășurate în marea țesătură a undei creatoare, șir de forme în peregrinarea lor ascensională spre lumina ființei. Imaginea- undă se desprinde astfel "din apele eterne" pentru a-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere a tot ce ființează și apare în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pregustă deja din orizontul rarefiat al luminii ce le aspiră. "Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare/ Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,/ Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,/ Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!// Dar se desprinde vălul, și-o boltă-ndepărtată/ Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;/ O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.// De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde.../ Cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Novalis distanțarea față de obiect înlocuiește cunoașterea imperfectă ("proza" sau "consoana") cu acea cunoaștere în perspectivă care este "poezia" sau "vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă și poate fi chemat, doar departele sună și răsună, punând totul într-o altă perspectivă. Desprinsă din câmpul aproapelui, arta privește natura din perspectiva departelui, printr-un fel de despărțire de obiectualitatea obiectului, înălțând neînțelesul la rang de taină, astfel încât natura poetizată, în-depărtată devine "arhipoetică"20. De adăugat că, în ultimele versuri citate, îndepărtarea nu înseamnă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară în imprezentabilul premanifestării dobândește în chiar liminarul acestei limite o strălucire nelimitată, a noii imagini care se ridică din adânc, vine de departe. A fi desprins de lume - și de imaginea evidenței pe care aceasta o proiectează pe retină - înseamnă a fi pus în depărtarea cea bună a unei noi poziționări, dispus să te reașezi în locul incert al lumii dislocate 14. Loc al lumii poemului ridicat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o negație a esenței, ca o mărturie a lipsei"3, materia nu reprezintă o negație absolută - care ar fi chiar inexistența ca atare - iar mărturia, deși a unei lipse, e totuși o afirmare. Lipsită de puritatea din care s-a desprins pentru a cădea în lipsa de formă, ea mărturisește această absență, dorul de formă; "materia, în totalitatea ei armonioasă, tânjește de dorul pierdutei sale purități", "tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o trudnică încercare de ascensiune, de ridicare a informului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Flori palide vor crește pe unde au trecut ochi. Zi-mi/ Alte povestiri - îmi cereai - . Nu mai era timp. Etern azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se desprinde de cauzalitatea ființei determinante, astfel încât - din acest punct de vedere - un obraz poate fi frumos și fără să fie obraz, arătând frumosul ca ridicare la esență, suprasensibil. Or, fiind deasupra configurațiilor și conformațiilor, esența e lipsită de figură sau de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la suprafața netedă un sens. Poezia (se) eliberează tocmai în relieful accidentat al imaginilor juxtapuse, în tectonica vălurită, măcinată, a unei dinamici. Arborii de foc, pădurile de cer, vântul demonic, mâinile de sunet sunt toate protofenomene, imagini în formare, scântei desprinse din magma incandescentă a informului. Efervescența imaginală se dovedește însă rodnică; clocotul mistuitor din adâncuri se încheagă în lumina sensului. Magma poetică nu se răcește, nu împietrește, ci irumpe fluidă, împinsă de extraordinara presiune acumulată, răzbate în afară: "Și-n
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semn a ceva, să fim proiecția și previziunea noastră într-un înainte de ceva, într-un către ceva, să fim măcar fuga binecuvântată în plasa umbrei noastre mânate uneori atât de puternic de marea flacără din spate, încât amenință să se desprindă de noi, să-și autonomizeze precursoratul, să ne scape de sub control, ridicându-se din praful umil prin care se târa și ne prevestea, împinsă de vântul solar ce ne arde umerii, ne umflă părul și ne împinge într-un înainte de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai află în poziția firească", imaginea "se eliberează de orice servitute față de real", imaginația coagulând un "flux de imagini tinzând spre viziune"16. Imaginea aceasta nu mai e reprezentativă a unui referent pe care îl face vizibil prin reflectare directă; desprinsă de obiecticitatea lumii exterioare, ea e liberă până la transparență, liberă să arate "sâmburele misterios, ireductibil, al realului", adică inefabilul, inexprimabilul, indicibilul, cu un cuvânt: necunoscutul. Dar realul astfel intuit în esența sa inaparentă nu apare decât odată cu poemul, în stofa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
irealitate", în care imaginea "se afirmă în viziunea poetică, își creează un Spațiu propriu care nu mai are nimic comun - sau, în orice caz, foarte puțin - cu spațiul real"23. Autoafirmarea imaginii implică negarea lucrului existent; imaginea nu doar se desprinde prin reducție de realitatea referențială, dar o și neagă, propunându-i replica unei alte perspective. Negare care însă nu atentează la real decât în ipostaza sa imediat fenomenală, de apariție ce trebuie eclipsată. De aceea "negația nu desființează lucrul negat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a avea acces la lumina ascunsă a unei imagini, "expresia concretă a acestui raport fiind în mod necesar o imagine"; nu imaginea realului epuizat în manifestare, ci aceea rezultată în urma "tratamentului" poetic operat asupra datelor contingente, "tocmai pentru a putea desprinde din "figura" lui convențională o altă "figură", posibilă", care "nu mărturisește altceva decât modul în care forma își "creează" propriul său conținut"35. Formă a distanței înseși, formă a informului pe care îl aduce la o nouă manifestare, liberă de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea ființei libere, a ființării care nu e închisă în cuvântul ființei, în prezența ei suverană, imperială. Iar ființa liberă este ființarea spiritului înaintea creației, desprins de orice prindere a sa în sensibilul manifestării. Spirit al unei lumi care încă nu s-a ales, locuiește golul propriei existențe neîmplinite. Un spirit al ființei gol de ființă, căci "ființa ce locuiește-i însăși locuința", locuirea în nelocul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intră în contact cu existența lucrurilor. În intuiție lucrurile nu sunt sesizate în ființarea lor exterioară conștiinței care ia act de ele ca de niște date ale prezenței în cuprinsul experienței. Lucrul lumii e recreat de o conștiință care îl desprinde prin reducție de orizontul în care el se manifestă ca dat al obiectivității, pentru a-l produce intuitiv în chiar procesul plăsmuirii poetice. Lucrul lumii e transpus în lucrul textului, apare în urzeala unui limbaj care, pe măsură ce se articulează, creează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei catastrofe abrupte. Pieire, dizolvare, absorbție, diminuare, decolorare - iată etapele unei fulgerătoare dispariții care nu pare să lase nimic la vedere. Dar ceea ce dispare totuși se vede, apare în dispariția însăși; priveliștile neprivite rămân în vedere, însă numai ca imagini desprinse de lucrurile pe care nu le mai reflectă. Imagini pure care se arată pe sine într-o lume pustiită, evacuată de realitate. Semnifică ele ceva în absența lucrurilor reale, în chiar dispariția oricăror semne în care sensul s-ar putea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n semințe/ decât gândul sub pleoape/ dar asemenea unui cer adâncindu-se"35. Începutul e noua naștere, de data aceasta după chipul și asemănarea cerului, căci dacă "ne naștem// a doua oară// atât de aproape de cer", nu din lume ne desprindem pentru a fi36, ci din cerul pe care îl purtăm în adânc, în leagănul cerului înconjurat, învelit în Viață, așa cum " Viața ce-nconjură cerul" moșește nașterea sufletului, îmbrățișează chipul înfiripat, înaripat în "taina ce-nconjoară și ține cerul/ cum ții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însuși. "Aici, șansa ce ai/ în câteva secunde fără să revii/ dintr-o singură trăsătură de pensulă/ pot fi câteva puncte suspendate în gol". Chipul nevăzut transpare - preț de o clipă - în imagini fulgurante, pâlpâitoare în golul din care se desprind 82. Ipostaze imaginale date intuiției eidetice, ele sunt manifestările poetale ale inaparentului, frânturi din chipul ascuns, în-semne survolând peisajul văzut în suspensia oricăror determinații sensibile. Căci ceea ce se vede acum este un imprevizibil, nemaivăzutul care iese din ascundere fără să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Se răs-față, adică sunt prezente în absența care le manifestă ca nimic, dar nimicul acesta nu poate fi ocolit. Apar prin ceea ce nu sunt, își neagă prezența vizibilă pentru a-și proiecta absența pe un fond de posibilitate. Imaginea se desprinde, apofatic, din ceea ce îi face imposibilă ivirea, așa cum mersul nu e decât actul vizibil al unei stări, situația de a sta în trecerea eleată a timpului oprit, scurs în netimp 3. Aici tot ce nu se arată de la sine face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]