14,797 matches
-
iarăși în trei zile." 62. Marele preot s-a sculat în picioare, și I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?" 63. Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvîntul, și I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." 64. "Da", i-a răspuns Isus, "sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. 45. De la ceasul al șaselea pînă la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" 47. Unii din cei ce stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: "Strigă pe Ilie!" 48. Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aceleași cuvinte de batjocură. 45. De la ceasul al șaselea pînă la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" 47. Unii din cei ce stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: "Strigă pe Ilie!" 48. Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
momente de îndoială: oare nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și împace conștiința, și-a dat mare osteneală să sădească în inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, întrebînd totdeauna vești de la "martirul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, întrebînd totdeauna vești de la "martirul nostru", și căruia mama îi săruta mâna. O schimbare adâncă, un fel de revoluție a stârnit în viața lui Apostol sosirea tatălui său. Peronul gării era înțesat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înțeles repede neastâmpărul lui Apostol și l-a îndrăgit. I se părea că tânărul acesta, ros până în temelii de îndoieli, e reprezentantul tipic al unei generații care, pierzând credința în Dumnezeu, se înverșunează a găsi ceva în afară de sufletul omului, un Dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul... Seninătatea și simpatia profesorului au potolit încetul cu încetul avântul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spital și nu știu ce-i prin lume, zise Apostol. Dar bine nu-i, bade, asta o văd! ― Așa-i, chiar așa-i, făcu țăranul dând din cap, grav. Multă durere și multe necazuri sunt, așa-i!... Măcar de le-ar da Dumnezeu celor mari milă și înțelepciune să bage sabia în teacă și să ne scape de pieire! Că ei stau colo și dau porunci, iar oamenii suferă și se chinuiesc și mor... Fiindcă groparul nu se dădea dus, ba părea că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
știi, serios!... Dar stai, așează-te colea, să mâncăm împreună și să-mi povestești tot, tot, din fir în păr... Să începi din noaptea ceea, ții minte?... Ehe, cât ți-am purtat de grijă... Ai avut noroc, ai avut ghinion? Dumnezeu știe! De plătit însă ai plătit scump încercarea și cu grele suferinți, dragă Bologa... Ei, te rog, treci colea... Aide... A, dacă ai ști ce veselă mi-e inima că te văd teafăr! Căci doctorul Meyer ne spunea și ne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pleca foarte de dimineață. Petre, cu povara în spinare, gâfâia mai tare ca odinioară... Apostol era aproape vesel. Vorbea cu maică-sa, plin de duioșie, și-i zicea mereu: ― Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mamă, și pretutindeni te însoțește Dumnezeu!... Acuma știu, mamă, și acuma mi-e croită cărarea vieții, dreaptă și luminoasă... Când șuieră sirena, doamna Bologa, lângă scara vagonului, îi șopti cu grijă: ― Ia seama, dragul mamei, că mâine intrăm în Săptămâna Patimilor... Du-te și la biserică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici o ființă simțitoare nu ar mai putea trăi!... Ar fi într-adevăr sfârșitul lumii... Gross îl privi cu dispreț, zâmbitor mai întîi, apoi cu mirare și în sfârșit izbucni adânc indignat: ― De mii de ani se zbuciumă omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, și din an în an mai rău! Fiindcă iubirea e zestrea fricoșilor și a neputincioșilor... Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii, și totuși Dumnezeu... Victoria creștinismului a fost dobândită prin umilință și lașitate, de aceea a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mirare și în sfârșit izbucni adânc indignat: ― De mii de ani se zbuciumă omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, și din an în an mai rău! Fiindcă iubirea e zestrea fricoșilor și a neputincioșilor... Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii, și totuși Dumnezeu... Victoria creștinismului a fost dobândită prin umilință și lașitate, de aceea a întronat pe pământ domnia falsității, prefăcătoriei, nedreptății... Dumnezeul iubirii a ucis mai mulți oameni decât toți ceilalți zei împreună! ― Iubirea n-a ucis niciodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rău! Fiindcă iubirea e zestrea fricoșilor și a neputincioșilor... Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii, și totuși Dumnezeu... Victoria creștinismului a fost dobândită prin umilință și lașitate, de aceea a întronat pe pământ domnia falsității, prefăcătoriei, nedreptății... Dumnezeul iubirii a ucis mai mulți oameni decât toți ceilalți zei împreună! ― Iubirea n-a ucis niciodată, Gross, zise Apostol netulburat. Numai oamenii ucid în numele ei! Dar când va veni adevărata stăpânire a iubirii... ― Dragul meu, îl întrerupse Gross, mai agitat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la câțiva pași, cu fața în revărsarea de lumină... Deodată Apostol Bologa ridică ochii spre el, însetați și îndurerați. ― Constantine, murmură Apostol cu o voce groasă, ca și cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toată viața m-am războit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat în fiece minut, căutîndu-l, adorîndu-l și blestemîndu-l! Am simțit totdeauna că am nevoie de Dumnezeu și Dumnezeu m-a chinuit îngrozitor!... Am avut clipe când l-am simțit în inima mea și nu l-am putut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rosti preotul limpede ca o vestire, trecând alături de el. Numai credința neclintită mântuiește pe om aici și dincolo deopotrivă! Credința e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat și lumea plină de enigme și mai cu seamă între om și Dumnezeu!... Numai în credința neclintită vei găsi și tu călăuza fără greș în viață, căci numai ea te poate îndemna la fiece pas și-ți poate spune în fiece minut cum să-ți împaci sufletul! Apostol Bologa plecase iar capul în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
patru ani la Blaj... Apostol îl întrerupse brusc, înfigîndu-și privirea în ochii lui: ― O iubești mult... ca și pe Dumnezeu? Boteanu rămase o clipă uimit, cu lingurița rezemată în fundul ceștii. Apoi răspunse hotărât, aproape solemn: ― Da... mult, ca și pe Dumnezeu!... Iubirea e una și nedespărțită, întocmai ca credința! Inima mea cuprinde în aceeași iubire pe Dumnezeu, și pe tovarășa vieții mele, și pe mama copiilor mei!... Prin iubirea adevărată sufletele unite se apropie de tronul Atotputernicului... În ochii lui Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată se trezi. Afară răsunau pași, pe trepte, în coridor. Sări în mijlocul odăiței și rămase pironit acolo, cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric apăru pretorul cu o foaie de hârtie în dreapta, în ținută de campanie, cu ochii stinși în obrajii bulbucați sub casca de fier. În dosul lui veni plutonierul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
identice, am găsit tăria morală și resursele necesare să mă lupt cu destinul, să înfrunt oamenii și sistemul creat de ei și să decid că numai Dumnezeu are drept de viață asupra noastră, iar noi, femeile, la rậndul nostru devenim dumnezei adevărați atunci cậnd acceptam ca Celde -Sus să-și reverse binecuvậntarea Lui, învestindu-ne cu harul sfậnt de a dărui la rậndul nostru viață altora... Esențialul este să fii consecvent cu tine însuți. Un examen implacabil al conștiinței ne îndeamnă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
întelege, Yoane, de aceea mă întorc de fiecare dată la tine, căci numai tu mi-ai mai rămas ! Dacă nici tu nu mă iubești, dacă nici tu nu mănțelegi, lupta mea e inutilă. Fie și numai pentru că ne închinăm aceluiași Dumnezeu, pentru că purtăm în suflet amậndoi atậta suferință grea, noi doi trebuie să fim unul al celuilalt, un singur gậnd și o singură inimă. Numai pe tine te am, dragul meu, numai tu îmi mai poți reda speranța revederii satului meu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că ăia de la renó iau pus două motoare, nu unul... Gicu intervine, mult mai hotărât. Le dă peste mâini celor doi și prinde aparatul de fotografiat chiar Înainte ca acesta să se lovească de betonul terasei. Ei, uite, există un Dumnezeu al aparatelor de făcut poze, bag eu de seamă și mă minunez de viteza de reacție pe care am avut-o, omul potrivit la locul potrivit, noroc cu mine, acu’ trebuie să dați de două ori câte un rând! Parcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de mic. Și ce, privește partea plină a paharului, e nașpa cu Ungaria, Turcia, Estonia și Andorra? Plus Olanda, acu` să te văd dacă mai bocești. Dacă ții cu portocala nu mai stai la masa noastră! Na, că există un Dumnezeu. Al fotbalului. Gore nu se lasă nici el. O fi al lu` Mircea Sandu. Las` că jucăm cu Franța. Că nici ăștia nu ne suportă. Jitanes, jitanes. Hai că țigările alea erau nambăr uan, Gore, trăgeai În piept și tușeai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște frisoane când văd cum se cască pământul și aud popa... Dumnezeu să-l ierte... Gicu varsă câteva picături din pahar, iar Gore Îl imită și rostește un Dumnezeu să-l ierte, dar numai de ochii lumii... Apoi Întreabă: Era bătrân? Cine? Mortu`, de cine crezi că te-ntreb, de Moș Nicolae? Optzeci, da` se ținea bine și el, tot așa se mpăuna cu vreo trei zile Înainte să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mare, că ni-i Împărat. Atunci luna iese norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină, Galbenele-i raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să n-aibă un Dumnezeu - Este-al meu suflet, care declină, Sufletul meu! {EminescuOpIV 9} DIN LYRA SPARTĂ Din lyra spartă a mea cântare Sboar-amorțită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormînt! Oare femeea pe care mie Dumnezeu sântul o-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
El a cătat O albă vergină, să-i fiă gemene Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă gemene, Sufletul lor, Regele inimei trebue să-ți semene Ca vis cu dor. În tine vede-se că e în ceriure Un Dumnezeu, Purtând simmetria și-a ei misterure În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele, Mînă-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele Când plâng de-amor, Să creadă lumile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrâne Vibrează cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]