12,639 matches
-
ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu publicarea În foileton a Muzei tragice În ianuarie 1889, iar Henry, care scria ultimele capitole, așteptă În zadar câteva cuvinte de Încurajare din partea editorilor privind reacția cititorilor. Între timp, editorii săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor pentru cartea următoare. — Realitatea este, ca să-ți spun sincer, dar În cel mai mare secret, că mi-au oferit numai șaptezeci de lire, spuse Henry. — Șaptezeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de lire pentru Muza tragică e o insultă, zise Du Maurier. — Știu, dar ce pot să fac? Macmillan au pierdut bani cu Bostonienii și cu Prințesa. Nu pot să-i condamn. Adevărul e că romanele mele nu se vând. Dar editorul trebuie să Își asume o parte din vină. Le-au făcut reclamă? — Nu prea. — Poftim! Uită-te la Rider Haggard, de exemplu... — Prefer să nu, spuse Henry. Du Maurier râse. — Te Înțeleg foarte bine! Dar cum se face că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte din vină. Le-au făcut reclamă? — Nu prea. — Poftim! Uită-te la Rider Haggard, de exemplu... — Prefer să nu, spuse Henry. Du Maurier râse. — Te Înțeleg foarte bine! Dar cum se face că are așa un succes? Are un editor inteligent - Cassell, nu-i așa? Îți amintești când au scos Minele regelui Solomon? — Din fericire, În momentul acela eram În străinătate. — Era prima lui carte, desigur - era complet necunoscut. Cu o noapte Înainte, oamenii lui Cassell au pavoazat Londra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care i-o destăinuise lui Du Maurier În timpul plimbării pe lângă Porchester Square, În seara aceea blândă de mai, cu un an Înainte. Asigurat cu rezervele grase obținute din drepturile de dramatizare, nu va mai fi nevoit să se târguiască cu editorii pentru niște avansuri mizere sau să deplângă raritatea cititorilor cu suficient discernământ pentru a-i aprecia romanele. Din roadele pieselor sale cu succes comercial avea să Își cumpere spațiul și timpul necesare pentru a scrie literatură adevărată, fără a trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
această binecuvântată stare. Muza tragică fusese publicată În volum În primăvară. Deși dejucase cacealmaua lui Macmillan și obținuse un avans de 250 de lire amenințând că se duce În altă parte, vânzările erau dezamăgitoare și, În noiembrie, devenise limpede că editorul avea să Înregistreze o nouă pierdere. În aceeași lună, pentru prima dată În viață, lui Henry i se refuză o povestire, tocmai de către Atlantic, dintre toate revistele, care Îi fusese atâta timp client fidel. Reuși să plaseze Elevul rapid În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și orice cititor inteligent avea să opteze pentru a doua variantă. Se Întrebă o clipă dacă ar fi putut Împiedica greșeala dovedind un interes mai susținut față de evoluția romanului, dar Își aminti că Du Maurier se plânsese, supărat de amestecul editorilor de la Harper În timp ce acesta era În curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Împuținate... făcuse tot ce ar fi trebuit să facă, dar nu și ceea ce ar fi dorit.“ Gândul cel trist Îl năpădea pe Dencombe În timp ce stătea pe o bancă la Bournemouth, cu fața la mare, ținând pe genunchi un pachet abia sosit din partea editorului, despre care știa că conține un exemplar din cel mai recent - și aproape cu siguranță ultimul - său roman. Adunându-și puterile pentru a-l scoate din hârtie și după ce Îl răsfoia puțin cu o scânteie reînnoită de stimă față de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se mutase de la Boston la Londra În 1890 și obținuse rapid un post la The Times, Îl ajutase să umple golul lăsat În viața lui Henry de moartea lui Balestier, la fel ca și Henry Harland, scriitor talentat și editor cu viziune, care se strămutase din America În Anglia cam În aceeași perioadă, alăturându-i-se lui John Lane la The Bodley Head, ca redactor. Mai era apoi Jonathan Sturges, curajoasă victimă a poliomielitei, din fericire beneficiarul unui venit personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai aproape de debut. — Orice, din partea dumneavoastră, va fi minunat, Îi spuse Harland. Și poate fi oricât de lungă doriți. Era, fără Îndoială, un stimulent, căci povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În mai. Pe când se afla la Paris, află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În mai. Pe când se afla la Paris, află de la Gosse despre moartea lui John Addington Symonds, personaj față de care interesul lui fusese intens și de lungă durată, prin contemplarea vieții căruia putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bună de Yorkshire. Berea trebuie să fi fost neobișnuit de tare, căci Du Maurier se arătă foarte vorbăreț În timpul mesei. Reveni la subiectul negocierilor cu Harper’s. Aparent, În Trilby era un pasaj de polemică auctorială În favoarea nudității, pe care editorii Îl voiau eliminat. — Vezi tu, Henry, eu am o teorie, și anume că, dacă ne-ar permite-o clima, am fi mult mai fericiți dacă am putea umbla fără Îmbrăcăminte. Trupul omenesc nu are nimic rușinos sau indecent, de la natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul lui despre Trilby, la vremea aceea În curs de publicare În foileton În revista lunară Harper’s, și o scrisoare de la Du Maurier, În care Îi mulțumea pentru el. Editorii Îl Întrebaseră dacă este dispus să recenzeze primele patru episoade și el acceptase, În parte ca serviciu făcut unui prieten, În parte pentru că era extrem de curios să citească romanul. Îi trimiseseră un exemplar al textului integral, dar cu rugămintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ofensat. Știi cât e de supărăcios - și una-două aleargă la tribunal. O dată, l-a dat În judecată pe Ruskin pentru o cronică proastă, Îți amintești? În fine, s-a plâns la ziare, s-a plâns la club, s-a plâns editorilor, s-a plâns la toată lumea și a amenințat că mă dă În judecată pentru calomnie. Mi-a stricat complet plăcerea pe care mi-a adus-o foiletonul. Au fost chiar momente când m-am gândit să retrag totul. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aibă ritmul și amplitudinea unui roman. O lăsă și pe aceasta deoparte și, În disperare de cauză, produse rapid o povestire de calibru ușor, denumită Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să-ți explic, dragul meu. Dar simplul fapt că Îți pui această Întrebare spune multe despre tânăra generație. Gerald zâmbi. — Trebuie să plec, domnule James. Mă-ntorc la Bristol, pentru reprezentația de seară. Își strânseră mâinile și se despărțiră, iar editorul lui Du Maurier, Clarence McIlvaine, se apropie de Henry, cu un pahar de sherry În fiecare mână, Întinzându-i unul. — Nu mă omor după sherry, dar altceva nu este, În afară de cafea și ceai, spuse el. În clipe ca astea, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nestatornică, pe lângă amărăciune, Învățase și lucruri noi, după cum o demonstra Vârsta ingrată, constând În mare parte În „scene“ care puteau fi interpretate Într-un context care Îngăduia manifestări de zece sau douăsprezece ore, În locul obișnuitelor două sau trei. În general, editorii se plângeau (sau susțineau că cititorii se plâng) că În povestirile lui este prea multă analiză și introspecție, că acțiunea este lentă și nu Îndeajuns de „abilă“, și uneori sugerau că aceste defecte ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mă lăsa deturnat sau influențat de această lucrare, am decis să nu o citesc, nici pe ea, nici alte cronici pe marginea ei; nu am făcut-o nici până astăzi. În septembrie 2003, la câteva săptămâni după ce am trimis editorilor Autorul, la rampă, terminat, am aflat că și Colm Tóibín scrisese un roman despre Henry James, care urma să fie publicat În primăvara lui 2004. Las În seama celor interesați de Zeitgeist să dea o semnificație acestor coincidențe. D.L. Birmingham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Petre Barbu, Florin Manole, Mariana Criș, Cristian Pavel, Cătălin Apostol, Valentin Iacob, Claudia Tița, Maria Timuc, Anca Mizumschi, Aura Alexa, Raluca Brancomir, Fevronia Novac, Ion Manolescu, Bogdan Teodorescu, Simona Șerban, Florin Budescu, Diana Manole, actorul Radu Amzulescu și, unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancă. Un pomelnic. Mai mult, o forfotă. O primă tentativă a Nouăzecismului. Poate un iarmaroc. Conducătorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la furca picioarelor și remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, că, prin aceleași uși laterale pe care unii ieșeau, își făcură apariția, săltând, înmărmurind și mai adânc asistența și escaladând glonț treptele ce 401 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Editor: VALENTIN NICOLAU Redactor: DANA-ELIZA GHINEA Tehnoredactare computerizată: CLARA ARUȘTEI Apărut 2001, București Timbrul literar se varsă în contul Uniunii Scriitorilor nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, București tarului General și căreia nici o regulă nu i-ar fi putut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Jim a venit din Surrey ca să ne ajute un timp, dar trebuie să plece vineri. Ajutor!!!! Vreo idee? Majoritatea candidatelor cer mașină, restul au 37 de ani, cu tulburări acute de personalitate și cer un salariu similar cu al editorului de la Vogue. Motiv să renunț la serviciu: pentru că nu-mi mai permit să mă duc la serviciu! Când o să ajungem și la partea distractivă a vieților noastre? Bucata unde spui „A! Deci pentru asta m-am zbătut și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Sarah Sands pentru că i-a oferit lui Kate șansa vieții ei și lui Charles Moore pentru Înțelegerea și bunătatea lui. Am avut foarte mare noroc cu agenții mei, Pat Kavanagh la Londra și Joy Harris la New York, și cu editorii mei, Alison Samuel, Caroline Michelin și Jordan Pavlin. Norman North de la PDF și Lola Bubbosh de la Miramax au avut grijă ca Kate să poată avea o a doua viață pe ecrane, În timp ce Nicki Kennedy de la ILA a vândut-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când te vei stinge Să părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge. IMITATORII (Pfeffel) Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește; Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește. Amicul nostru cel posac Se duce - ca gânsac. AUTOR ȘI EDITOR (Pfeffel) E. De ce așa de trist, obscur? A. Ah! un nemernic mi-a furat Poemul meu neimprimat! E. E. Sărmanul fur! LEOAICA ȘI SCROAFA (Pfeffel) Ca mine-n toată lumea nu-i O mamă, care s-aib-atîți copii - Scroafa se lăuda unei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Paris sau Londra. Se mai vede și cum poți avea succes nu datorită talentului de scriitor (căci Lady Morgan rămâne un scrib de mâna a doua), ci dibuind gustul publicului, făcându-i acestuia pe plac și predându-te apoi unui editor isteț. Henry Colburn e o mină de aur: ideea de a lansa o colecție de romane și memorii fashionable Îl face În scurtă vreme nu doar foarte bogat, ci și vrednic de stimă. Căci el o publică nu doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
feminin (căci „Almack” este una din puținele excepții pe lista cluburilor Închise, strict masculine). În afară de revigorarea acestor lăcașe, mai apare În capitala Angliei Încă un fenomen ce stimulează avântul dandysmului. Din 1815 până spre 1848 intră pe piață, lansată de editorul Henry Colburn, seria de cărți fashionable: romane, memorii, unele semnate de autori iluștri, cele mai multe Însă ale unor scriitori minori. Toate cu un imens succes de public, toate mizând pe dezvăluirea culiselor lumii bune, dar mai ales pe ațâțătorul personaj care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care au fost măcar o clipă În preajma astrului Brummell, decupează cronici mondene, fragmente de memorii, jurnale, romane unde răsare direct sau doar aluziv figura idolului său. Rezultă un document fascinant care, Încredințat lui Barbey d’Aurevilly de către prietenul său, eruditul editor Guillaume Stanislas Trébutien, Îi va servi prozatorului francez drept sursă pentru răsunătorul lui op. Nici cea mai mică bănuială de plagiat nu ne poate trece prin minte, chiar dacă știm un amănunt bine de reținut. Pentru publicul larg, cartea lui Jesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]