12,743 matches
-
comunicativă fiind desemnată prin pronumele "noi" sau se împrumută un ton sibilinic. Versurile capătă totuși o putere incantatorie: Noi suntem nebunii care vor muri/pe marginea dintre noapte și zi/ fără îmbrăcăminte, fără adăpost/ lângă toate înțelepciunile veacului prost". Accentuarea eului poetic, introducerea elementelor autobiografice în text sunt modalități prin care se încearcă ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune, procedeul nu este nou, dar, în cazul poeziei secolului al XX-lea, el exprimă o atitudine protestatară, un protest față de "ipocrizia" literaturii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în cazul poeziei secolului al XX-lea, el exprimă o atitudine protestatară, un protest față de "ipocrizia" literaturii de dată recentă. 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului O caracteristică a literaturii moderne este, conform lui Hugo Friedrich, excluderea eului din poezie ca și a universului familiar, cotidian. Geo Dumitrescu este unul dintre cei care revizuiește atitudinea față de lumea comună, evenimentul banal regăsindu-și un loc în textul poetic.247 Locurile comune vor fi însă persiflate adesea. Realismul promovat într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acest sens sunt chiar și titlurile noii creații poetice: Strada Castelului 104, Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M. sau Budila-Express, fapt pe care îl remarca și Liviu Clement: "Refuzînd solemnitatea metaforică, care mizează pe sugestie, ambiguitate și revelația eului originar, poetul postmodern, aparținând anilor '80 (optzecismului) sau ‛90 (nouăzecismului), își numește volumele Faruri, vitrine, fotografii, Strada castelului 104, 1, 2, 3..., Cîntece de trecut strada, La fanion, Pantelimon 113 bis, garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comun. Umanizarea grotescă a peisajului revine și ea ca un laitmotiv violent al poeziei lui Ion Caraion: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Viziunile coșmarești asaltează eul cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât un univers devastat. Lipsește evazionismul, nu se poate înlocui cu nimic caruselul acesta al lumii în descompunere. Textele sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neînsemnat, în definitiv),/ sus, sprâncenele își schițează zborul". Indicațiile sunt clare, multiplicarea deicticelor are exact același scop, acela de a poziționa eul emitent în postura unui actor dramatic și astfel să învingă/ să depășească acea "cortină de fier" ce desparte actorul, emitentul de publicul său, de cititor. E și dezideratul literaturii contemporane care a încercat să-și lărgească publicul, care a acceptat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și anume literatura de masă. La Liviu Ioan Stoiciu poemul se constituie, de asemenea, din secvențe scenice, altfel spus, experimentul propus cu ani în urmă de Geo Dumitrescu și colegii săi de generație este dus și mai departe: nu doar eul poetic își asumă ipostaza de actor, ci textul însuși se transformă într-un dialog cu lumea întreagă, devenind un poem fragmentat în care public și actant se regăsesc pe o mare scenă, cea a textului literar: "doamnelor și domnilor, acuma
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cititorul din letargie și să-l provoace să reacționeze în urma lecturii (o reacție emoțională, evident). 5. Intertextul. Ironie și demitizare Poezia generației Albatros este și una a dialogului despre specii, despre teme, motive și recuzită lirică, o poezie în care eul poetic se raportează critic la universul literar, construindu-și unul propriu prin repunerea în discuție a structurilor clișeizate. În modernism, arta poetică, specie de sine stătătoare, se impusese ca expresie a stării tensionale pe care o încerca creatorul aflat într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă", Document. În primul caz, se mimează cu umor neștiința, într-o opoziție vădită cu poezia marilor căutări, misterele lumii rămân necunoscute, dar acest fapt nu mai provoacă nici un fel de stare angosantă. Eul poetic trece printr-un proces de dereglare a simțurilor, dar cauza, afirmată explicit, nu mai este decât alcoolul. E o coborâre a spațiului celest în universul banal, cotidian, omul nu mai găsește sau nu mai vrea să caute o cale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fabricile de cărămidă umană/ pompându-și alcoolul din bureții lor anonimi/ peste inimă cât o capcană." (Panopticum). Cel mai adesea, la Leonid Dimov, nota gravă nu e evidentă (deși ea nu lipsește cu desăvârșire) poate și datorită faptului că aici eul emitent adoptă deseori masca bufonului permițându-și, în consecință, să modifice până la caricatural sau bizarerie contururile cotidianului: "Noaptea bate din lumini/ Ca să n-avem cumva teamă;/ Zboară demonii: ciorchini/ Peste urbea de la vamă,// Dar lăsa-ne-vom în jos/ Și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deformări ale realității, construite într-un permanent dialog cu poezia pur descriptivă. Sunt spații care accentuează senzația de sufocare, este o poezie a claustrării, a universului absurd. Viața însăși se transformă într-un joc tragic și de aici impresia că eul poetic este prins într-un coșmar fără posibilitate de trezire. Poemele generației albatrosiste se constituie adesea într-un dublu dialog, unul cu cititorul și unul cu literatura în general. Unul dintre simbolurile romantice care revine adesea și pentru care se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. E o poezie care oscilează între afirmarea unor certitudini (banale, scandaloase, provocatoare sau, chiar, absurde) și ezitarea în conturarea unui univers care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu contextul și cu circumstanța, adică cu o serie de presupoziții necodificate (exte ceea ce Umberto Eco numea contiguitate empirică sau istorică). În poezie se execută, la nivelul ansamblului macrotextual, o substituire cu acele aspecte contigue ale realității cu care starea eului este corelată. Aspectele sunt din categoria circumstanțelor și a consecințelor.", Eugen Negrici, Sistematica poeziei, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, p. 104. 257Ibidem, p. 105. 258 Marin Mincu, op. cit., p. 1323. 259 Radu Lupan, Moderni și postmoderni. Text și context
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oximoronului, viața lui s-a încadrat apoi definitiv în formula sugerată de poezia sa. La fel, nu te poți considera cercetător al lui Bacovia, dacă o faci doar pentru o sesiune, un colocviu, o ocazie comemorativă. în „Reveniri vulnerabile” din Eul detestabil (Ed. Albatros, 2005), Octavian Paler se referă astfel la melancolie: „Melancolia este fericirea de a fi trist” (p. 25), frază care i-ar aparține lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
English Canada", în F. Panizza (ed.), Populism and the Mirror of Democracy, Londra: Verso, 172-201. ------ (2005), "Reconfiguring Popular Sovereignty in Post-Charter Canada: the view from the Canadian New Right", în J.-E. Fossum (ed.), Constitutional Processes in Canada and the EU Compared, Oslo: Centre for European Studies, University of Oslo, 225-58. Laycock, D. și D. D. Barney, (1999), "Right-populists and Plebiscitary Politics in Canada", în Party Politics 5(3): 317-40. Leff, C. S., (1997), The Czech and Slovak Republics: Nation versus
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru altul. Dar dacă Bradford ar fi fost învins, acea înfrângere ar fi fost, epistemologic vorbind, cea folosită de mulți jurnaliști practicanți ai formei literare narative ca punct de plecare, adeseori cu o modestie similară cu revelația lui Bradford că "eul" modifică felul în care lumea este percepută. Astfel conflictul a continuat să ofere experienței fenomenale propria legitimitate în afara simbolismului elaborat bazat pe retorică, legendă și teologie. Acest conflict va fi oglindit în numeroasele istorii, biografii, anale, jurnale intime și memorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sub diferite forme cel puțin până în tradiția vestică a lui Platon. Scopul narațiunilor scrise de ei și de alți practicanți mai vechi ai jurnalismului literar din această perioadă era de a-l umaniza prin introducerea elementului ce ne face umani, eul, fie că este vorba despre eul ascuns al lui Capote sau de eul lui Mailer ce se expune în mod scandalos analizei cititorului. Într-adevăr, pe spectrul dintre stilul obiectivizat și stilul subiectiv reflexiv, nu ne întrebăm unde se produce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tradiția vestică a lui Platon. Scopul narațiunilor scrise de ei și de alți practicanți mai vechi ai jurnalismului literar din această perioadă era de a-l umaniza prin introducerea elementului ce ne face umani, eul, fie că este vorba despre eul ascuns al lui Capote sau de eul lui Mailer ce se expune în mod scandalos analizei cititorului. Într-adevăr, pe spectrul dintre stilul obiectivizat și stilul subiectiv reflexiv, nu ne întrebăm unde se produce separarea dintre cele două, întrucât subiectivitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scrise de ei și de alți practicanți mai vechi ai jurnalismului literar din această perioadă era de a-l umaniza prin introducerea elementului ce ne face umani, eul, fie că este vorba despre eul ascuns al lui Capote sau de eul lui Mailer ce se expune în mod scandalos analizei cititorului. Într-adevăr, pe spectrul dintre stilul obiectivizat și stilul subiectiv reflexiv, nu ne întrebăm unde se produce separarea dintre cele două, întrucât subiectivitatea este prezentă în orice obiectivizare. Mai mult
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lipsa de seriozitate, faptul ca locuiesc într-un univers în care cuvintele "datorie" și "responsabilitate" au o valoare secundară [Hoffet, p.62]. O caracteristică a parizienilor din toate timpurile, indiferent de spațiul real sau fictiv în care îi întâlnim, este eul lor extrem de flexibil, adaptarea facilă la o situație sau alta. Spiritul, în orașul acesta, este înțelegerea rapidă a unei situații și afirmarea personalității. Dificultățile delimitării parizienilor de ceilalți francezi țin de faptul că felul de a fi și manierele pariziene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
contaminată de "teatral": coliziunea dramatică, cadrarea scenei, temporalitatea legată, mișcarea spațială. Interpretarea românului realist/naturalist că teatru duce la lectură textului că "text al spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește propriul eu că spectacol prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual prezintă în diferite spații închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie Parizienelor de la cea mai fragedă vârstă: "la force de masque qu'elle peuvent mettre à leurs plus violentes ou leurs plus profondes émotions. Songez donc! elle avait dix-huit ans!" [Barbey D'Aurevilly, Le Rideau cramoisi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prin anumite detalii: "C'était Mme Correur, avec un chapeau garni d'une botte de roses" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.74]. Anumite obiecte ale toaletei, sugestive în receptarea estetică franceză, cum ar fi pălăria sau mănușile, pot defini eul Parizienei mai mult chiar decât față sau corpul lor399. Elementele miniaturizate importante se concentrează cu precădere în jurul capului și al picioarelor. În opera să, cum menționează E.P.Kuciborskaia [1973, p.80], detaliul are cel mai des funcția de interpretare, prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie a individului și construcție de sine în deplină libertate) este perfect aplicabilă femeii pariziene. Lucrarea dezvolta înțelegerea orașului ca loc al căutării și identificării Eului, ca modelator al spațiului interior în funcție de cel exterior. Această căutare de tip modern se exprimă prin afirmarea și autopromovarea sinelui în marele oraș. Pariziana este femeia care a știut să-și automodeleze personalitatea, femeia pentru care afirmarea sinelui atinge superlativul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Iași, 1996 NEAGOTĂ, Bogdan, Mitanaliză și ideologie, în "Caietele echinox", Teoria și practica imaginii. Imaginar social, vol.III, Dacia, Cluj, 2002, p.118-125 NEGRICI, Eugen, Sistematică poeziei, Fundația Culturală Română, București, 1998 NICOLESCU, Basarab, Transdisciplinaritatea, Polirom, Iași, 1999 NICU, Horodniceanu, Eul flexibil sau despre teatralitate, București, 1999 NOICA, Constantin, Modelul cultural european, Humanitas, București, 1993 NOUSS, Alexis, Modernitatea, Paralelă 45, Pitești, 2000 OSTER, Daniel; GOULEMOT, Jean, La vie parisienne. Anthologie des mœurs du XIX e siècle, Sand /Conți, Paris, 1989 OUELLET
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al falselor adevăruri" [Panea, p.83]. 157 "În faptul-de-a-juca- "propriul-tău-rol" rezidă sursă întregii culturi" [Liiceanu, p.16]. 158 Autorul explică importantă aparentei la oraș prin faptul că "purtarea unei măști pe care o implică mă protejează pe mine de alte euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]