11,415 matches
-
special în cadrul Axei din Șerbia. La sfârșitul lui al doilea Război Mondial, în 1944, o parte din locuitorii nemți au plecat din zonă, împreună cu a armata germană. Cei care au rămas în regiune au fost trimise la nivel local comunist lagărele de concentrare, și una din aceste tabere a fost situat în Molin. După închisoare comunistă tabere s-au dizolvat (în 1948), cele mai multe din restul populației germane a părăsit Iugoslavia, în principal din motive economice. Din 1944, sătul a făcut parte
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
România Uniunii Sovietice, în urma unui ultimatum din partea acesteia.În vara 1941 trupele române și germane au intrat în Cernăuți, izgonind armata sovietică. Familia Katz a fost atunci deportată împreună cu majoritatea evreilor din Cernăuți mai întâi în ghetoul Cernăuți, apoi în lagăre și ghetouri create de regimul Ion Antonescu pentru evrei în Transnistria, unde au fost supuși la cele mai grele privațiuni și munci forțate. Familia Katz, inclusiv Marcela și frații ei, Isaac și Avram, au fosti duși la Tulcin. Când în
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
După intrarea României alături de Germania nazistă în Al Doilea Război Mondial, potrivit politicii regimului Antonescu de epurare „rasială” în nordul și estul României, de la 12 octombrie 1941 majoritatea evreilor din Bucovina au fost trimiși în deportare în condiții inumane în lagăre și locuri de concentrare în zona dintre Nistru și Bug denumită Transnistria. În anii 1941-1943 au pierit în Transnistria și in drumul spre ea circa 10,000 din evreii din Rădăuți, bărbați și femei, bătrâni și copii.Circa 6.000
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
zona Hotin și de acolo au fost și ei deportați în Transnistria.Între aceștia din urmă s-au aflat și familia Ausländer și copilul Dan Pagis. Bunicul a fost separat de soție și nepot și a fost trimis într-un lagăr, unde a murit de pneumonie. Copilul și bunica au ajuns într-un alt lagăr. În anii 1943-1944 în urma reculului în fața armatei sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
din urmă s-au aflat și familia Ausländer și copilul Dan Pagis. Bunicul a fost separat de soție și nepot și a fost trimis într-un lagăr, unde a murit de pneumonie. Copilul și bunica au ajuns într-un alt lagăr. În anii 1943-1944 în urma reculului în fața armatei sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
separat de soție și nepot și a fost trimis într-un lagăr, unde a murit de pneumonie. Copilul și bunica au ajuns într-un alt lagăr. În anii 1943-1944 în urma reculului în fața armatei sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a ajuns în cele din urmă la Rădăuți. Poetul nu a acceptat niciodată să povestească, nici
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
Copilul și bunica au ajuns într-un alt lagăr. În anii 1943-1944 în urma reculului în fața armatei sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a ajuns în cele din urmă la Rădăuți. Poetul nu a acceptat niciodată să povestească, nici mai târziu soției și copiilor, despre viața lui în anii de deportare. Bunica a supraviețuit și ea
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
zona Nahicevan. Dupa memoriile lui Pavel Sudoplatov, una din figurile principale ale serviciilor secrete sovietice, Barzani a sosit pe teritoriul sovietic, însoțit de 2000 de luptători și inca circa 2000 de aparținători. Ei au fost dezarmați și închiși într-un lagăr, în zona Baku, unde au primit și un antrenament militar. Majoritatea au fost ulterior cazați provizoriu în sate din apropierea Tașkentului, în Uzbekistan, până ce se vor ivi condiții pentru repatrierea lor în Kurdistan. Autoritățile sovietice au trimis pe Barzani și pe
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
retragerea sa din activitate (în 1939). Printre domeniile sale de cercetare se pot enumera: alotropia cositorului, chimia fotografică, electrochimia, chimia materialelor piezoelectrice, istoria științei. În 1926 devine membru străin al Royal Society. A murit într-o cameră de gazare din Lagărul de concentrare Auschwitz.
Ernst Cohen () [Corola-website/Science/333458_a_334787]
-
politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a fost respinsă cu pierderi grele. Se crede că în această zi Zubaciov și Fomin au fost luați prizonieri. Zubaciov a fost trimis în lagărul de prizonieri din Hammelburg, unde a murit, cel mai probabil de tuberculoză. Fomin a fost executat imediat după capturare datorită faptului că era comisar și evreu. R. Gschöpf a notat: Raportul diviziei făcut după încheierea atacului menționează că, în timpul luptelor
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Luptele de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957. Ziaristul Serghei Smirnov a publicat în acel an cartea „Cetatea Brestului” în care el a căutat să scoată la lumină poveștile apărătorilor cetății - morți în luptă sau în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor. În perioada poststalinistă, apărătorii cetății și fortăreața înseși au fost reabilitați, iar propaganda sovietică a contribuit la creșterea faimei celor care au luptat la Brest. S-a ajuns până acolo încât Marea Enciclopedie Sovietică să
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
nou ordin prin care se cerea menținerea disciplinei ca și până atunci. Prim versiune a Ordinului Comisarului a fost emisă de generalul Eugen Müller pe 6 mai 1941 și cerea împușcarea tuturor comisarilor pentru a-i împiedica să ajungă în lagărele de prizonieri din Germania. Istoricul german Hans-Adolf Jacobsen a notat: „Nu a existat vreodată vreun dubiu în mințile comandanților armatei germane că ordinul nu lua în considerație în mod deliberat dreptul internațional; acest lucru este susținut de numărul neobișnuit de
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
cu avertismentul că o recidivă ar duce la o sentință de mai mulți ani de închisoare. Cuplul a continuat public relația lor, și pe 15 iulie 1938 a fost arestat din nou si condamnat la doi ani și jumătate în lagărul de concentrare din Börgermoor. Eckler a fost arestată de Gestapo și ținută la închisoarea Fuhlsbüttel, unde a născut a doua fiică, Irene. De acolo, a fost mutată în lagărul de concentrare de la Oranienburg; apoi în lagărul de concentrare Lichtenburg pentru
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
arestat din nou si condamnat la doi ani și jumătate în lagărul de concentrare din Börgermoor. Eckler a fost arestată de Gestapo și ținută la închisoarea Fuhlsbüttel, unde a născut a doua fiică, Irene. De acolo, a fost mutată în lagărul de concentrare de la Oranienburg; apoi în lagărul de concentrare Lichtenburg pentru femei, și apoi în lagărul de concentrare de la Ravensbrück pentru femei. Copiii lor au fost inițial duși la orfelinatul din oraș. Ingrid a fost mai târziu lăsată să locuiască
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
ani și jumătate în lagărul de concentrare din Börgermoor. Eckler a fost arestată de Gestapo și ținută la închisoarea Fuhlsbüttel, unde a născut a doua fiică, Irene. De acolo, a fost mutată în lagărul de concentrare de la Oranienburg; apoi în lagărul de concentrare Lichtenburg pentru femei, și apoi în lagărul de concentrare de la Ravensbrück pentru femei. Copiii lor au fost inițial duși la orfelinatul din oraș. Ingrid a fost mai târziu lăsată să locuiască cu bunica ei maternă; Irene a fost
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
Eckler a fost arestată de Gestapo și ținută la închisoarea Fuhlsbüttel, unde a născut a doua fiică, Irene. De acolo, a fost mutată în lagărul de concentrare de la Oranienburg; apoi în lagărul de concentrare Lichtenburg pentru femei, și apoi în lagărul de concentrare de la Ravensbrück pentru femei. Copiii lor au fost inițial duși la orfelinatul din oraș. Ingrid a fost mai târziu lăsată să locuiască cu bunica ei maternă; Irene a fost plasată în grija unor părinți adoptivi în 1941. După
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
să predea la Școala Agricolă și Veterinară de la Halkali. Serviciile Secrete, care aparțineau Ministerului de Război, i-au propus să meargă în 1914 la Berlin și, împreună cu șeicul tunisian Salih Șerif, să organizeze o uniune islamică. A participat la inspectarea lagărelor de prizonieri de război în care erau deținuți soldați musulmani care au luptat sub drapelul britanic și a încercat să-i convingă că au luptat împotriva otomanilor. A scris manifeste în limba arabă care au fost aruncate din avion pe
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
Economics, cu diplomă de Master în "Studii de Dezvoltare". La începutul anilor 1990, tinerii căsătoriți și Amjad Atallah, un palestinian - american, au fost profund mișcați de situația dificilă a femeilor din fosta Iugoslavie, dintre care multe au fost introduse în lagăre de concentrare și victime ale violului. Ei au vrut să se ofere voluntari pentru a ajuta, dar nu au găsit o organizație care se ocupa de aceste nedreptăți flagrante. În loc de o luna de miere, Salbi și Atallah, au lansat o
Zainab Salbi () [Corola-website/Science/331131_a_332460]
-
luna de miere, Salbi și Atallah, au lansat o organizație prin intermediul căreia se puteau crea legături puternice între sponsori din Statele Unite și femeile supraviețuitoare din Bosnia și Herțegovina. Ei au fost întâmpinați cu un răspuns copleșitor; o femeie supraviețuitoare a lagărelor abuzive, care și-a pierdut soțul și copii în timpul războiului a spus : "Am crezut că lumea ne-a uitat ... " S-au întors în Statele Unite, cu o misiune. Cu sprijinul continuu al altor persoane interesate, au dezvoltat "Women for Women International
Zainab Salbi () [Corola-website/Science/331131_a_332460]
-
termporară, existând o serie de planuri pentru perioada care ar fi urmat. Documentele germane ajunse în mâna aliaților arată că [[Walther von Brauchitsch]] ordonase ca întreaga populație masculină cu vârsta între 17 și 45 de ani să fie internată în lagăre, după care să fie expediată pe continent, în afara unor situații execepționale. O asemenena măsură ar fi afectat cam 25% din populația masculină. Regatul Unit urma să fie jefuit de orice ar fi avut vreo valoare financiară, militară, industrială sau culturală
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
altui denunț al unui coleg, și a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru „crima de uneltire împotriva păcii”, pentru volumul „Cântece de dor și război”. După ce a trecut prin închisorile Uranus, Galați și Jilava, a fost trimis în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră unde s-a împrietenii cu scriitorii George Ivașcu, Isac Peltz, Nicolae Davidescu, Ștefan Ionescu și Horia Nițulescu. Ca să nu uite poeziile compuse mintal în închisoare, Robert inventase o formă fixă de poezie, decastihul, cu
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
PPF) și Adunarea Națională Populară (RNP) cu fiecare cu 20.000 - 30.000 de membri. "Milice" a particpat împreună cu Gestapoul din Lyon condus de Klaus Barbie la arestarea membrilor rezistenție, a dizidenților și a evreilor urmată de trimiterea lor în lagărele morții Auschwitz, Dachau sau Buchenwald. Mai mulți cetățeni francezi s-au înscris voluntari în forțele armate germane formând unități precum Legiunea Voluntarilor Francezi împotriva Bolșevismului (LVF). Membrii LVF și alți voluntari au format mai târziu Divizia a 33-a Waffen
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
din rândurile civililor s-a ridicat la aproximativ 150.000 (dintre care 60.000 au murit în timpul bombardamentelor aeriene, 60.000 în Rezistența, iar 30.000 au fost executați de forțele de ocupație germane). Au fost deportați sau internați în lagăre de prizonieri de război aproximativ 1,9 milioane de francezi. Dintre aceștia, 240.000 au murit în lagăre (40.000 de prizonieri de răzbio, 100.000 deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri poitici și 40.000 de deportați
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
aeriene, 60.000 în Rezistența, iar 30.000 au fost executați de forțele de ocupație germane). Au fost deportați sau internați în lagăre de prizonieri de război aproximativ 1,9 milioane de francezi. Dintre aceștia, 240.000 au murit în lagăre (40.000 de prizonieri de răzbio, 100.000 deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri poitici și 40.000 de deportați în lagărele de muncă). Viața de zi cu zi în Franța în timpul ocupației germane a fost marcată încă
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
prizonieri de război aproximativ 1,9 milioane de francezi. Dintre aceștia, 240.000 au murit în lagăre (40.000 de prizonieri de răzbio, 100.000 deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri poitici și 40.000 de deportați în lagărele de muncă). Viața de zi cu zi în Franța în timpul ocupației germane a fost marcată încă de la început de lipsuri endemice. Lipsurile pot fi explicate printr-o serie de factori: c În încercarea de depășire a crizei, locul unor produse
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]