12,849 matches
-
e subzistent și existent prin sine, cu alte cuvinte nu are natura unei existențe fără a fi totodată adevărat, iluminat de un sens care îl impune ca valoare ontologică incontestabilă. Nu doar că realul conține acest sens iluminator, dar e luminat și transfigurat de el, iar ceea ce trebuie sesizat - intuit și înțeles - este tocmai semnificabilul care face realul posibil, un a priori al prezenței care conferă un sens, căci "realul este întotdeauna un deja acolo, deopotrivă opac și debordant"3. La
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sens care nu constituie încă o lume, nu instituie coordonatele "lizibile", descifrabile ale unei texturi organice. Eterogenitate a posibilului, apriorism al unui sens neactualizat în semnificații. Real nerealizat ca atare, donație virtuală care nu are nimic de dat, doar de luminat. "Lumina unui posibil? Da, și anume în înțelesul că posibilul iluminează întrucât anticipează (...). Realul e trăit ca un câmp de posibilități. Mai mult încă: el apare prin posibilitățile pure care sunt a priori-urile"5. Realul imaginii (prin extensie: al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
altă lumină venită din afară, ca un plus de vizibilitate care s-ar adăuga realului și i-ar conferi o coloratură estetică; ceea ce se vede ieșind la lumină e pus în lumina unui sens aprioric, al realului însuși, care nu luminează însă decât în lumea poemului, ca orizont cufundat în latență, în așteptarea ochiului înțelegător în care să se deschidă. Ca lume estetică, poemul luminează posibilul realului; aici posibilul însuși luminează și se oferă ca distanță instaurată de un nu-încă al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vede ieșind la lumină e pus în lumina unui sens aprioric, al realului însuși, care nu luminează însă decât în lumea poemului, ca orizont cufundat în latență, în așteptarea ochiului înțelegător în care să se deschidă. Ca lume estetică, poemul luminează posibilul realului; aici posibilul însuși luminează și se oferă ca distanță instaurată de un nu-încă al trupului poetal, din care se va ivi corpul poetic propriu-zis. E chiar distanța care ne îngăduie să vedem, suspensia unei retrageri care creează spațiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumina unui sens aprioric, al realului însuși, care nu luminează însă decât în lumea poemului, ca orizont cufundat în latență, în așteptarea ochiului înțelegător în care să se deschidă. Ca lume estetică, poemul luminează posibilul realului; aici posibilul însuși luminează și se oferă ca distanță instaurată de un nu-încă al trupului poetal, din care se va ivi corpul poetic propriu-zis. E chiar distanța care ne îngăduie să vedem, suspensia unei retrageri care creează spațiul vederii, lumina unei imagini a posibilului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este că realul lumii obiective nu e înlăturat, ci deschis până în adâncul din care el arată o altă imagine a putinței sale de a fi. Conținutul unei asemenea imagini nu mai este echivalent cu conținutul obiectului real", căci în poem luminează acum tâlcurile inepuizabile, cele în care universalul e întors "la izvoarele sale incandescente: la particularul concret"11. Aspect care scoate în evidență două probleme. În primul rând, pentru ca imaginea să ajungă la reflectarea realului, luminându-l în miezul purei sale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obiectului real", căci în poem luminează acum tâlcurile inepuizabile, cele în care universalul e întors "la izvoarele sale incandescente: la particularul concret"11. Aspect care scoate în evidență două probleme. În primul rând, pentru ca imaginea să ajungă la reflectarea realului, luminându-l în miezul purei sale posibilități de a fi, realul obiectiv - obiectul real - este raportat la un subiect creator care îi defenomenalizează manifestarea. Ceea ce apare în lume - inclusiv în cea a cuvântului rostit - voalează înțelesul, ține esența captivă în ascunderea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
defenomenalizează manifestarea. Ceea ce apare în lume - inclusiv în cea a cuvântului rostit - voalează înțelesul, ține esența captivă în ascunderea aparenței. "Carnea vegetală a cuvântului maschează sâmburele de fildeș", la fel cum apariția mundană propune o imagine care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă ceea ce sensul luminează este, pe de o parte, lumea pre-formală a posibilului pur, înaintea oricărei autorealizări fenomenale. Sens nemanifestat decât în originarul absolutei sale nedeterminări. Pe de altă parte
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ține esența captivă în ascunderea aparenței. "Carnea vegetală a cuvântului maschează sâmburele de fildeș", la fel cum apariția mundană propune o imagine care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă ceea ce sensul luminează este, pe de o parte, lumea pre-formală a posibilului pur, înaintea oricărei autorealizări fenomenale. Sens nemanifestat decât în originarul absolutei sale nedeterminări. Pe de altă parte, drumul într-acolo răspunde unei chemări, se așterne în sensul luminii pe care o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzut, se lasă văzut așa cum semnifică înainte de a fi: drept o situație poetică sau - mai degrabă - o stare poetală la limita fragilă ce desparte însăși putința ca ceva să semnifice și semnificarea ca atare. Astfel încât, în al doilea rând, ceea ce luminează prin această breșă deschisă în miezul realului este o imagine-replică, "o replică la real"13. Imaginea poetică, poemul, opera de artă în ansamblul său sunt replici ale realului (reîntâlnim problema imaginii antitipice, a imaginii-replică - Gegenbild - în postularea sa schellingiană): pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu se lasă exprimat altfel", "misterul ultim al oricărei creații"17. Ea procedează, cum spuneam, printr-o reducere la substratul întemeietor, la fondul inepuizabil al unui sens dintotdeauna dat. Reducție revelatoare, căci realul redus este realul filtrat, condensat, decantat; el luminează ca origine a oricărei structuri viitoare: Dincolo de caleidoscopul actualității trebuie să se reveleze elementele de bază, relația lor ascunsă, un substratum care să-l întemeieze"18. Realul există înaintea poemului, dar nu își revelează substratul decât în poem, în infratextura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
își revelează substratul decât în poem, în infratextura unde, spunea poetul, el e supus unui tratament care modifică imaginea sa obișnuită. Transmutația pe care o suferă, noua imagine pe care o arată operează din interiorul său îndepărtat, din adâncul care luminează prin rostire. Căci realul este înaintea cuvântului, însă doar în cuvânt ajunge el la rostirea de sine, la autorevelarea adevăratei sale putințe de a fi. "Realul este deja acolo, nu ca realitate iconică a semnului grafic, ci ca realitate-substrat a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea pelerinajul sferic,/ ne-am așezat s-aprindem primul foc/ nainte de-a se face întuneric". În locul acestui neloc, ceea ce vine să locuiască prevestește, se așază în locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere, îi adună pe toți în lumina înțelegerii. Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a-fi-ca Transferul în prefăcut Dacă a-vedea-ca (fenomenologic) îl presupune pe a-fi-ca (ontologic), înseamnă că inclusiv problema referinței
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil care luminează, nu se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi ce soarbe vederea.10 Căci acolo unde s-a rupt vălul se destramă vederea; ea nu mai vede, ci se lasă văzută, cade în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care le întemeiază pe toate, imaginea de sub imagine din care tot ce este izvorăște: "lumina-va taina iar/ numai nevăzut să vadă/ din nou cum încep, în slavă/ cele ce păreau morminte/ lucruri și așezăminte/ dinăuntru, din afară/ tăinuind vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai) sunt la ființă; cele ce par pentru totdeauna moarte (apariției lumești, ca și lucrurile imaginate sau tematizate, pe scurt: voalate) se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Viață, așa cum " Viața ce-nconjură cerul" moșește nașterea sufletului, îmbrățișează chipul înfiripat, înaripat în "taina ce-nconjoară și ține cerul/ cum ții un fulg/ în palmă, de zăpadă"37. Ce înseamnă acum faptul că ceea ce se vede și face imagine luminează tăinuind? Ceea ce ajunge la manifestare din neființa celor ce vor fi se arată ca imagine a începutului, dar începutul în sine luminează fără a fi văzut, pune în lumină fără să apară ca lumină. Deși văzut în lumina care îl
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un fulg/ în palmă, de zăpadă"37. Ce înseamnă acum faptul că ceea ce se vede și face imagine luminează tăinuind? Ceea ce ajunge la manifestare din neființa celor ce vor fi se arată ca imagine a începutului, dar începutul în sine luminează fără a fi văzut, pune în lumină fără să apară ca lumină. Deși văzut în lumina care îl înconjoară, cerul sufletului rămâne inaparentul nemanifestat, retras în pura sa transcendență: "cel care, neștiut, cum nu știm cerul/ se roagă-n cerul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în miezul focului/ s-a ascuns apa", "o picătură/ ce se prelinge înapoi în chipul apei"47. Ceea ce dispare din vedere pune în vedere, se arată nu în apariția unei evidențe sensibile, ci ca esență a manifestării, ca inevident ce luminează și pune în lumină 48. Dacă "frunzele au lumină în miez", adevăratul chip al lucrurilor este cel ce duce vederea către început, poartă spre izvorul care îi dă chip, fiind el însuși chip al începutului, "desăvârșirea/ ce înăuntru-ncepe/ străvezie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostirii luminoase, în Cuvântul Vieții și al schimbării la față. În "clipa când apare viața în cuvinte", "din/ trupul acest-al cuvintelor/ ce se schimbă la față/ din lucruri/ din înțelepciunea înstelată/ ca din moarte, învie acum/ Cuvânt necuprins"50. Luminând litera, transfigurându-i semnul în semnificare, duhul cuvântului arată adevărata față a celor pe care le face rostind. "Aici/ cuvintele nu mai pot fi auzite/ decât intrate-n sfânta lor cadență"51, reîntoarse la sensul dintâi, în ritmul indicibil al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care semnifică, rostesc viața care le cuprinde. Poate cuvântul poetic să rostească acest grai în care Cuvântul luminează, să fie cuprinsul mărturisitor al epifaniei? Ce nume va da el "fericirii/ de-a străbate până la ultimul cer", cum va putea "să aibă/ în el acum/ focul Cuvântului/ și să nu ardă"?54 Lăsând să se rostească în el ultimul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fie cuvintele vieții, înviind în lumină, "înmiresmând// cerul numindu-l cer", "înmiresmând ultimul val al lumii", cel care fără durere se întoarce - precum reflectarea într-o oglindă - în Cuvântul care îi dă viață 55. A vorbi în lumină înseamnă a lumina, a vedea numind "lumină/ odihnind lumină", "făcând fiecare lucru rostit, străveziu"56. Cuvintele care se rostesc în izvorul Cuvântului dau slavă inepuizabilului, "izvorul vieții/ pururi izvorând"57. Logos-ul se revarsă neîncetat în toate cele care îl manifestă, dând nume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
59 semnifică a cuvânta și a vedea fără prag, în nelimitarea unui mai presus care întoarce lumea pe dos, o răsfrânge în adâncul începutului și în lumina înaltului, o îmbracă în cuvântul nemuririi: "Când Cuvântul în noi se arată/ așa luminând, așa clar/ și fața Lui strălucește ca soarele/ atunci hainele lui se fac albe/ și hainele sunt cuvântul/ bunei vestiri a biruinței/ desăvârșite/ asupra morții"60. "Acum, din nou, ca la-nceputul Cărții"61, Înălțimea Feței ne întoarce la Prefața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se revarsă peste toate câte sunt făcându-le să strălucească în transparență, rămâne ascuns, retras în adâncul inaparentului. Perspectiva deschisă permite vederea până la suflet, la imaginea cerului din cer, dar invizibilul se dă ca invizibil, păstrându-și transcendența. Vedem lucrurile luminate de soare, dar nu putem pătrunde cu privirea în lumina sa orbitoare. "Poate e soarele/ deasupra sufletului", "nevăzutul soare", "soarele/ în ceru-ascuns, doar luminând"62. Nu e însă strălucirea soarelui care cuprinde fața evanescentă a lumii sensibile: "nu vei mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]