12,997 matches
-
trăiesc în Estonia comunistă poststalinistă. Pentru că scriitoarea are și origini estoniene, romanul are strecurate, pe alocuri, detalii autobiografice. Romanul prezintă "umilințele vieții de zi cu zi, privațiuni, promiscuitate, relațiile cu vecinii, cu familia, cu străinii, cu tine însuți, suspiciunea, violențele, minciuna asumată"807. Mai mult decât atât, "Sofi Oksanen povestește minunat despre lucruri oribile"808, scoțând la iveală o lume în care oamenii au trăit. Este un roman în care lirismul se împletește cu cruzimea faptelor. "O carte minunată, trist-amară a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în care personajul Vica Delcă din Dimineață pierdută ocupă un loc de seamă. Mulțimea de rude adevărate sau inventate de Securitate pentru savantul întors în vizită formează un monstru locvace, ale cărui multiple guri inventează cu frenezie tot felul de minciuni despre vizitatorul Traian. Observatorul comediei umane din aeroport sau din apartamentele închiriate de Securitate folosește uneori un lexic neologic, aseptic și plin de sarcasm, asemănător celui al lui Norman Manea: „unul dintre ei, totdeauna el, se va plânge de hiperaciditate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
bună-credință, în ideea că ajută omenirea. însă, în ce privește fumatul, adevărul e bine-cunoscut. în timpul primului război mondial, e posibil ca oamenii să fi crezut realmente că țigara îți dă curaj și încredere în sine. Astăzi, autoritățile știu că asta e o minciună. Ca dovadă, privește cu atenție publicitatea pentru țigări din zilele noastre. N-ai să vezi afirmații legate de relaxare și de plăcere. Se vorbește numai despre calitatea tutunului. De ce ne-am face griji pentru calitatea unei otrăvi? Ipocrizia atinge cote
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
vieții acefale. De aceea, biblioteca este, de fapt, un denunț și nu o mitificare butaforică, à la Emil Botta, a „ghetoului galben“. Ea opune cartea, lumii, preferând să numească realitatea - ficțiune și să schițeze un gest de evadare din această minciună: „astfel, viața mea/ evadează din ficțiunea tatălui împungându-și/ copila cu sabia ninja a sexului său în erecție...“. Din ficțiunea obscenă a tatălui incestuos, poeta virează către realitatea lui Proust și Ingeborg Bachmann, firește, un liman mai confortabil pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
domeniul comunicării nonverbale o realizează DePaulo și Friedman (1998)20 pentru a ilustra influența rezultatelor cercetărilor asupra dezvoltării psihologiei contemporane: • perceperea persoanei și judecarea personalității acesteia pe baza parametrilor nonverbali; • aspecte nonverbale în prezentarea de sine; • studiul înșelătoriei și detectării minciunii; • influența socială și manipularea cu ajutorul comunicării nonverbale; • aspecte nonverbale implicate în interacțiunile interpersonale; • elemente nonverbale în atracția interpersonală; • rolul nonverbalului în comunicarea expectanțelor (de către judecători, doctori și profesori); • studii și cercetări ale influenței media și profesorului prin intermediul comportamentului nonverbal. Grație
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
un stil vestimentar imoral și neîngrijit sau elegant și asortat. Maniera de exprimare corporală și rapiditatea realizării unor gesturi se schimbă în raport cu vârsta. În acest sens, Allan Pease ne oferă următorul exemplu: un copil de cinci ani care spune o minciună părinților își acoperă gura cu o mână sau cu amândouă. Acest gest se remarcă de-a lungul vieții individului, modificându-se doar viteza aplicării lui. Un adolescent care minte va ridica și el mâna la gură ca și copilul de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
după eliberarea poetului s-au îngrijit să spele „neadevărurile” care pătau obrazul României „în plină democratizare”. Așa că, într-o după-amiază, când era la spital, scriitorul s-a pomenit la căpătâi cu vizita neașteptată a doi care se ocupau de corectarea „minciunilor” occidentului - Ion Vinea și Vlaicu Bârna. Veniseră să-i solicite scriitorului o dezmințire, ceva scris din care să reiasă că el trăiește, că e bine! Poetul a refuzat solicitarea, dar cum era vorba la mijloc și de niște bani pe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ori cresc, conflictul nu se va închide: nu poți să le spui irakienilor să fie bucuroși că sunt democrați și să plece acasă. Ei văd altceva la televizor: decalajele. Pentru ei, democrația este o vorbă goală, dacă nu cumva o minciună occidentală pentru a-i ține în frâu. S.A.: Așa este. E curios că Africa Neagră nu reacționează mai violent la decalajele acestea, care s-au adâncit mereu după decolonizare, inclusiv din cauza sinistrelor și coruptelor regimuri postcoloniale, aceste sinteze maligne de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în apărarea unora care „au făcut totul” pentru a-și conserva nu liniștea (relativă), nu siguranța unui trai ... provizoriu, ci pentru a-și consolida puterea de a „dispune”, boieria „socialistă” și „multilateral dezvoltată”? De pe scaunul autoritar al „funcției” au proferat minciuna și fraza lingușitoare, au bruscat opinia și gestul de independență al persoanei, au uzat de autoritate pentru a-și impune punctual de vedere, oricât de nerealist și aberant. În fața puterii discreționare s-au retras rând pe rând competența profesională, emulația
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ortodoxiei românești, poate că și-ar fi avut locul mai curând în una din zonele de veche spiritualitate din Moldova, Oltenia sau din Ardeal, și mai puțin în vecinătatea palatului monstruos al lui N. Ceaușescu, unde se macină vorbe și minciuni, într-o vâltoare de patimi deloc ortodoxe. Este o soluție ipotetică, dar ea ar da satisfacție, presupun, și cetățeanului anonim care visa într-o dimineață, pe lungimea de undă a unui post de radio, la o „autostradă a mântuirii neamului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bună parte justificată!) poate face din tineri care nu au cunoscut „epoca de aur” niște nostalgici mai jalnici decât bătrânii din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații vechi și dictatorii moderni au ordonat totdeauna cosmetizarea realității? Nu ne mai amintim de potemkiniadele ceaușiste la care am asistat, și mulți din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
urmărește doar interesul propriu sau de clan, se cantonează într-o „provincie” spirituală în care nu contează decât ceea ce se vinde: calomnia, injuria, scan131 dalul, violența, în fine, conștiința subordonatului dornic de afirmare. Cândva se pricepea să instrumenteze dosare cu minciuni și falsuri, necesare pentru a-i înfunda pe opozanții regimului comunist. Astăzi, ca patron de presă, uzează de aceleași mijloace pentru a și consolida afacerile. Se știe că multe publicații apărute în ultimii 23 de ani au fost (sunt) patronate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prea bine. Jurnalistul mai sus citat credea, sincer, că păcatele presei din vechiul regat nu-și mai au locul în România de după Marea Unire. Din nefericire, ele au supraviețuit. După un sfert de secol, regimul comunist le-a selectat (calomnia, minciuna, procesul de intenție, șantajul, înscenările de tot felul) și le-a ridi132 cat la rangul de virtute „patriotică”. Și ce motiv ar avea să se schimbe „patrioții” de ieri, reșapați după 1989 și deveniți patroni media? Norocul nostru stă în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a așteptat să fie pus în neplăcuta situație de a concedia un subordonat (o doamnă secretar de stat) din cauză de... plagiat! Penibilitate absolută! Și atunci, cum să nu scriu, chiar dacă vorbesc în pustiu?! „Scena politică” mă agresează zilnic cu minciuni și calomnii, cu discursuri demagogice, un fel de poșircă „modernă” livrată ca esență nobilă. Am fost nevoit să înghit timp de 25 de ani un spectacol de circ politic montat pe trupul vlăguit al țării, jucat de actori puși pe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informatori) nu-și făceau decât „datoria”, desigur, tot „patriotică”. Ca, de pildă, foștii torționari Vișinescu și Fecioru. Unul din ei nu ezită să ridice pumnul (și astăzi!) asupra ziaristului care-l întreabă. Așa că scriu și când constat că din încrengătura minciunii, a urii de clasă, a crimei și jafului din fostul stat comunist proliferează și astăzi ramuri și ghimpi ce se pun, cu obrăznicie și cinism, sub protecția legilor democratice. Mă revolt (și iar scriu!) când „vedetele” politice maltratează limba română
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat liber”) s-au „salvat” acuzând, incriminând, scornind minciuni oribile pe seama unui profesionist al cărui capital didactic și științific îl putea plasa imediat pe un loc de lider al mulțimilor „revoluționare”, devenind astfel de a dreptul periculos. A fost însă nepregătit pentru a putea rezista în fața complotului declanșat urgent
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dat de ștabi. [...] Această scrisoare să nu o arăți la alți colegi ai tăi afară de Aurel dacă va fi nevoie. Păstreaz-o căci poate vreodată... 184 6-XI-955. [...] Prieteni, câtă nedreptate există azi! Câtă mârșăvie, câtă degradare se găsește în „oamenii noi”! Minciuna este arma lor. Cu ajutorul minciunii caută să arate viața de azi. Fierbe sângele în mine de ură și revoltă când aud vreun prăpădit vorbind la radio despre viața fericită a celor ce muncesc. Prieteni, la vârsta noastră nu trebuie să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să nu o arăți la alți colegi ai tăi afară de Aurel dacă va fi nevoie. Păstreaz-o căci poate vreodată... 184 6-XI-955. [...] Prieteni, câtă nedreptate există azi! Câtă mârșăvie, câtă degradare se găsește în „oamenii noi”! Minciuna este arma lor. Cu ajutorul minciunii caută să arate viața de azi. Fierbe sângele în mine de ură și revoltă când aud vreun prăpădit vorbind la radio despre viața fericită a celor ce muncesc. Prieteni, la vârsta noastră nu trebuie să rămânem în oala de lut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mă tem de ceea ce am gustat în vis - închisoarea. ...Parcă aflaseră dușmanii că scriu poezii revoluționare și m-au dus la închisoare... Mă aflam parcă într-o stare oribilă, într-o celulă rece și umedă. [...] M-am săturat de toate minciunile spuse de nelegiuiții vremurilor noastre. Oare cum pot să spună că viața poporului este îndestulată și frumoasă, când el geme în robia și mizeria cea mai neagră? Cum pot să scrie „cârnățarii” de poeți și prozatori că viața poporului este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
naivi, fie „turnători”. I s-a făcut un dosar cu delațiuni (dactilografiate la aceeași mașină de scris!) pentru excluderea de la catedră. O comisie a Senatului universitar a constatat falsul mult prea târziu, după ce, fiind supus unui tir de acuzații nefondate, minciuni și calomnii, atacuri de presă, telefoane de amenințare etc. (unul dintre conspiratori se exprimase tranșant: „Mihai Drăgan trebuie exterminat!”), sănătatea i s-a erodat profund. Statura didactică și științifică recunoscută, asumarea unei 190 anume independențe de conștiință și intransigența față de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în apărarea unora care „au făcut totul” pentru a-și conserva nu liniștea (relativă), nu siguranța unui trai ... provizoriu, ci pentru a-și consolida puterea de a „dispune”, boieria „socialistă” și „multilateral dezvoltată”? De pe scaunul autoritar al „funcției” au proferat minciuna și fraza lingușitoare, au bruscat opinia și gestul de independență al persoanei, au uzat de autoritate pentru a-și impune punctual de vedere, oricât de nerealist și aberant. În fața puterii discreționare s-au retras rând pe rând competența profesională, emulația
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ortodoxiei românești, poate că și-ar fi avut locul mai curând în una din zonele de veche spiritualitate din Moldova, Oltenia sau din Ardeal, și mai puțin în vecinătatea palatului monstruos al lui N. Ceaușescu, unde se macină vorbe și minciuni, într-o vâltoare de patimi deloc ortodoxe. Este o soluție ipotetică, dar ea ar da satisfacție, presupun, și cetățeanului anonim care visa într-o dimineață, pe lungimea de undă a unui post de radio, la o „autostradă a mântuirii neamului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bună parte justificată!) poate face din tineri care nu au cunoscut „epoca de aur” niște nostalgici mai jalnici decât bătrânii din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații vechi și dictatorii moderni au ordonat totdeauna cosmetizarea realității? Nu ne mai amintim de potemkiniadele ceaușiste la care am asistat, și mulți din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
urmărește doar interesul propriu sau de clan, se cantonează într-o „provincie” spirituală în care nu contează decât ceea ce se vinde: calomnia, injuria, scan131 dalul, violența, în fine, conștiința subordonatului dornic de afirmare. Cândva se pricepea să instrumenteze dosare cu minciuni și falsuri, necesare pentru a-i înfunda pe opozanții regimului comunist. Astăzi, ca patron de presă, uzează de aceleași mijloace pentru a și consolida afacerile. Se știe că multe publicații apărute în ultimii 23 de ani au fost (sunt) patronate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prea bine. Jurnalistul mai sus citat credea, sincer, că păcatele presei din vechiul regat nu-și mai au locul în România de după Marea Unire. Din nefericire, ele au supraviețuit. După un sfert de secol, regimul comunist le-a selectat (calomnia, minciuna, procesul de intenție, șantajul, înscenările de tot felul) și le-a ridi132 cat la rangul de virtute „patriotică”. Și ce motiv ar avea să se schimbe „patrioții” de ieri, reșapați după 1989 și deveniți patroni media? Norocul nostru stă în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]