11,461 matches
-
care dispuneau de mii de hectare teren agricol cultivabil, însă a confirmat existența moșiilor care dispuneau de câteva sute de hectare. Acest lucru se observa și în Anuarul statistic al României din 1935-1936, conform căruia rămăseseră doar 2.700 de moșii cu pământ de peste 500 ha și aproximativ 9.500 de exploatații cu pământ deținut între 100-500 de ha. În urma înfăptuirii reformei agrare, numărul contribuabililor agricol, conform recensământului Ministerului de Finanțe, crește accentuat : În Transilvania au fost expropriate aproximativ 1.600
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
și aproximativ 9.500 de exploatații cu pământ deținut între 100-500 de ha. În urma înfăptuirii reformei agrare, numărul contribuabililor agricol, conform recensământului Ministerului de Finanțe, crește accentuat : În Transilvania au fost expropriate aproximativ 1.600.000 ha (3.769 de moșii, din care 2.218 aparțineau maghiarilor, 555 românilor, 443 evreilor, 424 germanilor, etc.) din 8.564.950 de ha care reprezenta întinderea totală a proprietăților rurale. După unele surse maghiare au fost expropriate și bisericile evanghelice germane, 55% din totalul
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
de muncă a fost unul dintre instrumentele dezvoltării noilor latifundii apărute pe fostele domenii regale. Noii proprietarei au asigurat libertate personală și condiții financiare mai favorabile noilor veniți pe proprietățile lor. Această politică le-a permis țăranilor să migreze pe moșiile care le asigura condiții mai bune de viață Béla al IV-lea a promovat dezvoltarea a mai multor orașe precum Nagyszombat (Trnava, Slovacia) și Pesta. În ciuda amenințării hanilor mongoli ai Hoardei de Aur, Béla al IV-lea a promovat o
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
acestora. Cu toate acestea, legea pământului nu a fost înlocuită de legea romană. Carol I a reformat sistemul veniturilor și monopolurilor regale. El a impus o taxa generală asupra bunurilor care tranzitau frontierele regatului și le-a permis proprietarilor de moșii să rețină o treime din veniturile minelor noi deschise pe pământurile lor. Minele deschise în Munții Carpați în timpul domniei sale au produs aproximativ 2.250 kg de aur și aproximativ 9.000 kg de argint anual, ceea ce reprezenta la acea vreme
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
libertate”. A fost stabilită un sistem prin care nobili fără copii să-și lase prin testament pământurile oricui ar fi dorit. În această perioadă, nobilii au primit dreptul să pedepsească orice încălcare a legii comise de țăranii care viețuiau pe moșiile lor (Martyn Rady).. În calitatea sa de posibil moștenitor al unchiului său Cazimir al III-lea al Poloniei, Ludovic cel Mare, l-a sprijinit pe acesta în luptele cu Marele Ducat al Lituaniei și cu Hoarda de Aur. Interesele militare
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
promis ajutor în război pe cheltuiala lor dreapta fluviului Drava și pe cheltuiala ungurilor pe partea stângă a râului. Coloman și urmașii lui au fost investiți cu toate drepturile regale asupra Regatului Croației: să numească bani, să ofere privilegii și moșii, să semneze legile votate de supușii lui croați, să strângă taxe și impozite, să stăpânească domeniile regale ("terra regalis") a dinastiei croate dispărute, să stabilească politica externă a regatului și să acționeze ca șef suprem al armatei. Validitatea documentului a
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
de al doilea fiu al Adelei, Theobald al IV-lea de Blois a atins majoratul, în jurul anului 1107, ea l-a promovat pe acesta la rangul de conte de Blois-Chartres, și l-a silit pe Guillaume să se retragă pe moșia soției sale din Sully. În 1104, Guillaume a fost căsătorit cu Agnes de Sully, moștenitoare a senioriei de Sully-sur-Loire, o femeie de o admirabilă frumusețe. Din această căsătorie au rezultat mai mulți copii, printre care:
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
de descendența sa din Carol cel Mare. Herbert a moștenit stăpânirea tatălui său, iar în 907 a adăugat acesteia abația de St. Medard din Soissons. El a luat poziția de abate laic, care i-a acordat drepturile asupra veniturilor acelor moșii. Căsătoria sa cu Adela, fiică a regelui Robert I al Franței i-a adus posesiunea asupra comitatului de Meaux. În 922, atunci când Seulf a devenit arhiepiscop de Rheims, într-un efort de a domoli expansiunea lui Herbert acesta i-a
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
regelui Germaniei, de această dată Otto I "cel Mare" din Visé, din apropiere de Liège, din 942 a condus la normalizarea situației. Herbert al II-lea a murit în 23 februarie 943 la Saint-Quentin (capitala comitatului de Vermandois). Vastele sale moșii și teritorii au fost divizate între fiii săi. Vermandois și Amiens au revenit fiilor mai mari, în vreme ce celor mai tineri, Robert și Herbert cel Bătrân li s-au acordat valoroase domenii răspândite de-a lungul întregii regiuni Champagne. La moartea
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
este un palat ruinat situat în satul Ceahlău din comuna Ceahlău (județul Neamț). El a fost construit în secolele XVII - XVIII de către boierii din familia Cantacuzino ce stăpâneau moșiile din împrejurimi în incinta fostului schit Hangu. Ruinele palatului cnejilor au foste incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-m-B-10608.02 și făcând parte din ansamblul fostului schit Hangu. Pe lângă ruinele palatului
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. La jumătatea secolului al XVII-lea familia Cantacuzino a început să achiziționeze moșii în zonă. La începutul anului 1672
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. La jumătatea secolului al XVII-lea familia Cantacuzino a început să achiziționeze moșii în zonă. La începutul anului 1672, Șerban Cantacuzino, viitorul domn al Țării Românești (1678-1688), a fugit în Moldova
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. În anul 1791 Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. În anul 1791 Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale. Moșiile au fost administrate de arendași care au încălcat frecvent domeniile schitului. Mănăstirea Hangu
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. În anul 1791 Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale. Moșiile au fost administrate de arendași care au încălcat frecvent domeniile schitului. Mănăstirea Hangu începe un lung șir de procese cu boierii Cantacuzini pe care i-a acuzat că au încălcat unele moșii pe care le avea în munți. În anul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale. Moșiile au fost administrate de arendași care au încălcat frecvent domeniile schitului. Mănăstirea Hangu începe un lung șir de procese cu boierii Cantacuzini pe care i-a acuzat că au încălcat unele moșii pe care le avea în munți. În anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi emite un hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
boierii Cantacuzini pe care i-a acuzat că au încălcat unele moșii pe care le avea în munți. În anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi emite un hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. În ciuda eforturilor
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. Potrivit legendei, pentru alungarea călugărilor din schit, Cantacuzinii au atras asupra lor un groaznic blestem de care au fost urmăriți, neam de neam. Ei și-au pierdut moșiile și au avut parte de morți cumplite. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
ținut în acea noapte slujba de Înviere. Revoluționarii au vegheat toată noaptea, dar știrea că vin soldații s-a dovedit a fi falsă. Membrii familiei Cantacuzino au acumulat în timp mari datorii, iar domnitorul Grigore Alexandru Ghica le-a scos moșiile la licitație. Moșia Hangu a fost cumpărată în anul 1852 de Smaranda Sturza pentru suma de 142.000 galbeni austrieci și olandezi. Cei trei frați Cantacuzino s-au închis în incinta palatului, refuzând să-l predea noilor stăpâni și încercând
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
noapte slujba de Înviere. Revoluționarii au vegheat toată noaptea, dar știrea că vin soldații s-a dovedit a fi falsă. Membrii familiei Cantacuzino au acumulat în timp mari datorii, iar domnitorul Grigore Alexandru Ghica le-a scos moșiile la licitație. Moșia Hangu a fost cumpărată în anul 1852 de Smaranda Sturza pentru suma de 142.000 galbeni austrieci și olandezi. Cei trei frați Cantacuzino s-au închis în incinta palatului, refuzând să-l predea noilor stăpâni și încercând să ridice în
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
nelegiuită curiozitate”". Aceasta se află "„într-o întunecată adâncătură”". Locuitorii din satul Hangu"„mărginit de doi munți între care curge Bistrița”" (denumiți și hangani) sunt considerați cinstiți, liniștiți și domoli la vorbă, aceasta datorându-se faptului că se află pe moșiile cneazului Cantacuzino. Vechilul prințului trebuia să fie înștiințat de orice învoială ce se făcea între localnici, prințul fiind „în același timp și oblăduitorul, și privighetorul supușilor lui. [...] Prințul Cantacuzino e un fel de zeu tutelar al Ceahlăului. Cuvântul cneaz e
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
terenul pe care era construit așezământul mănăstiresc, această donație fiind întărită printr-un hrisov în 1612 de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dăruit schitului în 1631 încă o poiană și o parte din moșia Hangu. Printr-un document din 6 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu a întărit Mănăstirii Pionul, „care mai înainte se numea schitul lui Silvestru”, mai multe „curături”, una dintre acestea „ci au făcut-o săngur Silvestru, starețul acestui sfânt loc”. El
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]