11,656 matches
-
în general bine una cu alta. Abia azi am aflat cît de zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase? După moartea primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze fetele. „Om blajin” și cu oarecare stare, la început el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au găsit nimic suspect. Înainte de această întîmplare, l-a mai „vizitat” un „domn”. A intrat în ogradă, și-a vîrît mîinile în buzunare, a privit în jur, cam nedumerit, și a înaintat spre ușă. I a ieșit în întîmpinare Garafira, nevastă-sa. „Aici stă Anani Mihăescu?”, a întrebat-o străinul. „Cu cine avem onoarea?”, a vrut să știe gospodina. Atunci s-a recomandat: maiorul Cutare („Iaca, face zîmbind A.M., i am uitat numele, uita-m-ar și pe mine relele!”). „Eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care voi ăștia tineri nu l ați apucat”. Una din concluziile turuiturii sale: pe Pătrășcanu „l-au omorît ai lui, comuniștii”. Apoi că sărbătoarea de azi (75 de ani de la nașterea lui L.P.) s-ar datora faptului că „a știut nevastă-sa pe unde să umble și să arate că n-a fost vinovat”. Tonul didactic al explicațiilor sale m-a deranjat, așa că, luînd-o într-o altă direcție, la primul pasaj de pietoni am renunțat să-l mai aud. Acum, cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri; acoperămînt vechi, pătat de ceară, murdar. Mișu era culcat pe covor, fără pernă, învelit pe față. Prin mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama lui Mișu repeta, cu o voce bătrînă și amară: „Mișulică, dragul meu!... Cînd s-a mai pomenit ca un părinte să-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stau copiii, Ani și Lena; pe scaune, ocupînd celelalte două laturi ale mesei, sărbătoritul, „Bunica” și oaspeții din vecini. Se mai știe că, după ora patru, vine ștefănucă - un ins mărunt, ager, zîmbăreț și, de la o vreme, cam surd - împreună cu nevastă-sa. După ei, anul acesta a apărut „baba Zodieru”. Are optzeci și șase de ani și ori de cîte ori o văd îmi evocă senectutea ca pedeapsă. Trupul i-a devenit o virgulă schimonosită. Cînd ridică (gest pe care îl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în fine că a fost înșelat în speranța de a fi pus director al teatrului, după numirea lui Valeriu Traian, Genoiu se consolează astfel cui stă să-l asculte: „Important e ce se întîmplă cu noi, cu copiii noștri, cu nevestele noastre. Fraților, - și privirea i s-a îndreptat, pentru aprobare, spre Gavrilovici, zelosul tip - vedeți că societatea n-are nevoie de entuziaști?” Să fim serioși: el din pur entuziasm s-ar fi dus acolo!... Sala de lectură numărul 1 a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e prima oară cînd o face) „cu unul”, la Constanța. A încărcat într-un „TIR” mobila și covoarele, a luat și cecurile (70.000), și dusă a fost! După trei săptămîni de răsfăț, amantul, un electrician, s-a întors la nevastă și la copii. De voie de nevoie, a trebuit să se întoarcă și Băisănița, care între timp și-a pierdut postul de laburantă la „Letea”, lucru de care l-a învinovățit pe bărbatu-su, fiindcă n-a avut ideea să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pe Bucegi, care are post de observație în salcia pletoasă de la poartă, a văzut totul și a informat-o, la întoarcere, pe soția migratoare. Geloasă foc, aceasta a făcut scandal, apoi s-a dus să se plîngă celuilalt încornorat că nevastă-sa i-a „stricat casa”. Consecința? Dintre toți cei implicați în „istorie”, cel mai rău a ieșit aceasta: o maltratează bărbatul și are „nume rău” în fabrică! *Iată încă o consecință frumoasă a „loviturii” date cu Lumea...: Bălăiță, lucru neașteptat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să-și etaleze propriile lor isprăvi în materie. Mi-a promis fără să-i cer: „Cu toată oroarea de spital, am să te vizitez”. Știindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
articol semnat de Eugen Jebeleanu. Era mai puțin amuzant decît îl știam, dar totuși destins. Purta palton, iar în mînă ținea o căciulă de miel, cum nu cred că l-am văzut vreodată. L-a chemat o doamnă, alta decît nevastă-sa. Plecînd, mi-a întins mîna. M-am trezit agitat sau, și mai exact spus, speriat. Pînă acum, am invidiat sau am rîvnit vreodată bunăstarea ori norocul altuia? Niciodată! Aspirația mea e traiul liniștit, sobru, decent. N-am visat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
confundată cu bîrfa, critica nu rentează, mai ales cînd cei vizați de ea sînt niște „vulpoi bătrîni” (cum se recomandă), nu pot să tac. Probabil că acest fel de a fi se transmite, căci o aud, în camera alăturată, pe nevastă mea, dojenindu-l pe unul din copii: „Cînd o să înveți să-ți ții gura?” * Răspunsul lui Mihai la o anchetă a revistei „Dialog” (nr. 3/1979) despre anii de formare a tînărului scriitor a provocat replica lui D. Ignea, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîlnirii cu cititorii” din Bacău, de la 17 noiembrie 1970, pe care a pus-o la cale revista „Ateneu”. A vorbit atunci în sala teatrului, surprinzător de fluent, apoi și-a petrecut seara în casa lui Radu Cârneci. Acolo, cicălit de nevastă-sa - o zootehnistă sau „ceva pe-acolo” -, care-l admonesta și-l alinta cu nesuferitul „Marinică”, Maestrul, un pic alcoolizat, mi s-a părut plin de ticuri și dépourvu d’esprit, în orice caz inferior la acest capitol lui Gheorghe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a reușit. *Azi Nancu a întărit zvonul că se va proceda la o reducere de personal în redacția revistei: „Nu vor rămîne decît unul sau doi oameni”. Mi s-a părut inutil să-l întreb de unde știe, presupunînd că de la nevastă-sa, președinta Tribunalului și membră în Biroul județean. N. are în toată ființa sa ceva provocator, febril, insidios, de aceea, ori de cîte ori discut cu el, prima mea grijă e să-l temperez. De data asta n-am avut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mamă a murit cu mai bine de două decenii înainte de a mă naște eu. A avut șapte copii: trei din prima căsătorie, patru dintr-a doua, cu o femeie mult mai tînără decît el, pe care a luat-o de nevastă după moartea bunicii. A fost - se zice - un om bun, dar cu slăbiciuni, de vreme ce a admis ca mama, a doua născută și mătușa Aneta, a treia, să fie alungate deacasă... - De ce te-ai oprit? Vorbește-ne și despre bunicul din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor subit. Aș nenoroci pe nevastă și pe fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme oscilează între
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să recurgă la tot felul de combinații și aranjamente. Unele i-au reușit atît de bine încît, odată, entuziasmat, mi-a spus: „Bătrîne, după chestia asta am crescut în propriii mei ochi!” „Greul l-a dus Roni”, a recunoscut și nevastă-sa, Fanny, biolog la spital, cu care m-am întîlnit ieri pe stradă. „Eu - mi-a spus - m-am ocupat cu distrugerea arhivei, cu aranjarea lucrurilor mici”. Am întrebat-o dacă a simțit solicitudinea cunoștințelor și a funcționarilor publici. „A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a cărei autenticitate e greu să te îndoiești. Aflînd că C.ș. și-a trecut soția în contractul de cumpărare a casei, „Moromete” ar fi făcut o adevărată „scenă”: „Cum - refuza el să admită - dacă eu mor, să rămînă casa neveste-mi și ea să aducă un hăndrălău? Nu...” Deși C.ș. i-a explicat că, oricum, legea îi dă acesteia dreptul la jumătate din moștenire, el nu s-a lăsat convins și a izbucnit: „Asta-i lege făcută de curve
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o otravă”, e malefic, „mult mai periculos decît Mitu”, care „toată viața s-a învîrtit ca vrejul pe arac numai să parvină”, dar, iată, a căzut, „acum e ca un copac tăiat pe jumătate”. Îmi spune apoi (lucru știut de la nevastă-sa, judecătoarea) că „primul”, adică Ion-Bogdan Băluță, îi disprețuiește pe F., pe Petru Enășoae, pe Ciobănița, care „se afirmă” ostentativ la învățămîntul politic: „Trebuie și ei, săracii, să se priceapă la ceva!” Pe F. chiar l-ar fi umilit (are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contrarieze această opulență, pe care oricum ar fi privit-o critic. Descălțîndu-se, a observat o rosătură la unul din ciorapi chiar în față, la degete. A încercat s-o ascundă încrucișînd tălpile, dar pînă la urmă tot s-a văzut. Nevastă-sa, să leșine, nu alta. „Pentru mine - a continuat el - nu era chiar o surpriză, pentru că pantofii și ciorapii îi poartă mai întîi fecioru-meu, iar când îi lasă el, îi iau eu”. După ce i-a ospătat, gazda le-a pus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exclamat într-o pauză a spectacolului: „Ce curaj! Ce curaj!” Aflat într-o bună dispoziție, Nanianu a apelat la caietul său cu glume, în care ultima notată era aceea că la bătaia în ușă, cînd s-a întors de la premieră, nevastă sa a strigat unuia dintre copii: „Deschide-i și sprijină-l!” într-un acces de generozitate, Sp. l-a lăudat pe N. cerîndu-ne să fim de acord că în el „moare sufocat un umorist”! Revenind la premieră, am aflat că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l!” într-un acces de generozitate, Sp. l-a lăudat pe N. cerîndu-ne să fim de acord că în el „moare sufocat un umorist”! Revenind la premieră, am aflat că vinul l-au adus doctorul Ganea și primarul Galiță, că nevasta celui dintîi a urcat pe scenă și i-a dat flori autorului („Cel mai greu lucru - se alinta acesta - e ieșirea la rampă”), că dintre critici au fost prezenți Valentin Silvestru, Liana Cojocaru, D. Chirilă, Constantin Paiu (care a făcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i s-au îmbolnăvit, pe rînd, în chip neașteptat, copilul și nevasta. A prins și el să se căiască și, prin rugăciuni, și-a redresat viața. „Astfel - conchide N.B. - am avut revelația unei puteri care întrece puterile omenești”. * Am aflat taina productivității în redactarea „telegramelor” a celor doi corespondenți ai presei centrale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceste vorbe? *Minunate vremuri - acelea în care mă temeam doar de șerpi și de gîngănii! În mai n-a mai fost lapte pe piață, pentru că - se zice - era contaminat de particulele aduse de „norul de la Cernobîl”. Sporici știe însă, de la nevastă-sa, că „nici o picătură n-a fost vărsată”. în iunie, cîteva zile, laptele s-a vîndut în cantități mici, iar spre sfîrșitul lunii a dispărut cu totul. Azi m-am întîlnit cu doctorul Godja (pediatrul sufletist), care era frămîntat cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
există, n-a trecut pe la ei. „Dumneavoastră ce știți despre această achiziție?”, m-a chestionat el. „Nu știu nimic, dar cred că a fost atribuită fictiv lui Petre Brad. Țurcanu a dat acea publicitate la insistențele mele (sînt consătean cu nevastă-sa) și nicidecum că l-ar fi convins respectivul Petre Brad”, i-am răspuns. „Uite ce-mi fac oamenii ăștia”, continuă el: „au încasat achiziție pentru publicitate de la Buhuși, l-au trecut pe Radu Popovici, regizorul Teatrului de Animație, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adineaori, s-ar arăta teribil de mirat: „Lasă, domnule, astea-s fleacuri muierești: nu ți-am spus că eu nu sînt ranchiunos, nu țin la supărare” etc. *Carmen a interpretat din nou, cu variațiuni, tema odi et amo: „Eu sînt nevasta de protocol; cealaltă (Ortansa) e amanta. Bietul, e asediat de ea chiar și la Brăila! N-are puterea s-o rupă: e monogam de felul lui, în plus firea țărănească nu-i permite să fie brutal. Un altul, golan, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]