13,698 matches
-
trebuia să se frângă, chiar dacă fiul lui conducea acum firma. Influența acelei „lumi noi“ pe care o cunoscuse ca bărbat tânăr făcea firme ca acelea ale tatălui său, fusese obligat să le preia, deoarece acest domn cu barbă îngrijită și obraji parfumați procedase așa, superficial și nerentabil. Ar fi fost mai bine să rămână anticar. —Am iubit New Yorkul, era un oraș care punea o patină pe toate lucrurile din Europa, până și pe propriile amintiri. Era ceva atât de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu delicatețe trotuarul cu bastonul, ținând partea de sus a trupului ușor înclinată în față; era slab, de sub borul pălăriei apărea un obraz îngust. Din piatră o priveau pe mama ochi prietenoși; bărbatul îi zâmbea, îi vorbea, dar ea nu înțelegea decât propriile ei cuvinte care se repetau înăuntrul ei ca o rugăciune. — Acum am familia mea și copiii cărora trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ziarul în fața barului, sorbind din al treilea sau al patrulea espresso și fumând o Players Navy Cut. W. comandă un Martini cu apă minerală și un castronaș cu măsline, înțepă una cu scobitoarea și o aduse pentru o clipă în dreptul obrazului, înainte de a și-o vârî în gură cu o bucurie copilărească. Gustul sărat și picant îi dădu un sentiment de fericire care se combina perfect cu scaunul, cu masa, cu dalele de piatră, cu acele umbrele, cu strigătele vânzătorilor venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
glisând lent Chevroletul verde ca mușchiul; ușa se trânti după cockerul spaniel, și iată-l pentru o clipă pe tatăl lui în costumul gri, cu pălăria pe cap și bastonul în mâna dreaptă. Privi în sus spre birou, își arătă obrazul brăzdat de riduri, apoi își lăsă capul în jos și se puse brusc în mișcare. El ar fi rămas acolo la masă cu catastifele în față și W. știa dinainte cu ce priviri avea să se uite taică-său mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire rapidă spre tata și obrazul îi ardea de ură și mânie. Scotea cuvinte brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându-i brazde tot mai adânci. Ochii lui sunt încă măriți și privesc luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire rapidă spre tata și obrazul îi ardea de ură și mânie. Scotea cuvinte brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându-i brazde tot mai adânci. Ochii lui sunt încă măriți și privesc luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându-i brazde tot mai adânci. Ochii lui sunt încă măriți și privesc luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în față îi cade în palme, de ambele părți ale cărării drepte îi tremură umerii, deasupra plutește capul bunicului, o bucată de jăratic mocnit. Ștergătoarele trec peste parbriz, dar această imagine nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drumul spre casă să fi fost mai puțin adevărate, deși scena - al cărei martor neintenționat devenisem - se derula iar și iar în mine. Mă obliga s-o privesc ca pe un film, să văd iar cum pornește tata-mare mașina, cum obrazul lui capătă o mină mulțumită, în timp ce tata șade lângă el plângând în hohote, cum Chevroletul verde ca mușchiul o ia spre intersecție și la stânga spre casa noastră ca să-l lase pe tata, cum se spune, la scară și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-o adevărată întreprindere profitabilă. Tatei îi căzuse fața și și-a acoperit-o cu palmele. Dar chiar la sfârșitul săptămânii următoare am plecat din nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de flori, îndreptându-se spre mine. Purta o rochie de vară și nu știu care fusese motivul, apărut între timp, oricum ceva îmi scăpase, pentru că a spus o singură propoziție, pe care abia acum se simțea în stare s-o exprime, cu obrazul aprins de supărare, trădând o notă vizibilă de dispreț. Nici tu nu ești mai mult decât un H. Și eu am trecut cu palma peste pământul acela și peste pietre, am șters mormântul pe care îl confecționasem cu atâta minuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că are nevoie de ajutor, fără un om de nădejde i-ar fi imposibil să facă față în gospodărie. Dar cele mai mari griji și le făcea cu amenajarea locuinței, lucrurile vechi nu se vor mai potrivi - și mama, cu obrazul întors către Frau Saner, își închipuia încăperi mari, luminoase, le-ar fi amenajat cu mobilă puțină, cum se purta acum, forme geometrice cât mai depărtate și sobre, eliberate de perne, de modele baroce, de lemnărie închisă la culoare. Stofele trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se dezlipea de pe el cu fiecare pas, ca un șal alunecând fără să-l observi de pe umăr. Deschidea portiera mașinii, arunca mapa pe locul din spate, se așeza la volan. Dar abia după ce parcurgeam câțiva kilometri și ajungeam „în câmp“, obrazul lui se destindea și acea bună dispoziție naivă revenea treptat și cu discreție în trăsăturile lui, privea ogoarele, privea pădurile - și lângă mine ședea tata pe care trebuia să-l păzesc într-un fel total inexplicabil mie. La cumpăna anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe farfuria serviciului din Cöln; pe porțelanul alb ca zăpada, decorat cu buchete, această felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv închis. Tata se aplecă peste sfertul lui, curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de argint în masa verde-gălbuie - Vi se pare coaptă? - și-și băgă o bucată în gură, luându-și o mină de cunoscător și degustător cu experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord despre care circulau fel de fel de zvonuri: acolo se putea vedea „păianjenul“, picioarele lui erau dungile săpate în stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
regale și unde se întâlnea crema Bucureștilor. Aici puteai lua o gură de aer proaspăt, puteai să faci un tur cu sania trasă de cai, săniile astea erau folosite și în București, când viscolea și ninsoarea și crivățul îți șfichiuiau obrajii cu ace de gheață. Dar acum mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro sau vreo altă cunoștință, își păstra amintirile pentru ea, își înfigea doar mâinile în acoperitoarea de blană pusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
au dat voie să scotocim și am găsit acolo, la ora amurgului, un talmeș-balmeș de animale împăiate, măști din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de un praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate era tânăr, armonios și exprima o liniște de neclintit. Un arc părea că trasează o curbă asupra ochiului care se prelungea într-o linie paralelă cu pleoapa de jos, și avea în centru pupila ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șapcă ieșeau niște lațe slinoase. Reporterul spunea că vom merge la Armin și mă puse să urc pe motocicletă, în spate, iar eu am cuprins cu brațele mantaua aia care se bomba gri și murdară doar la câțiva centimetri de obrazul meu. Simțeam corpul străin pe care trebuia să-l strâng tare, și curentul produs de vehiculul în mișcare mi se insinua rece și umed în pantaloni și pe mâneci. Pe-o parte a drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întreprinderii. Se pare că se încheiau acorduri fără contracte, plăți fără dovezi, fără chitanțe și, în timp ce W. își dădea drumul întregii mânii acumulate, zâmbetul mic de pe fața lui Hackler se lăți o idee mai mult și dispăru apoi brusc, iar obrazul neted și îngrijit căzu ca o fațadă. Din spatele acesteia ieși la iveală o furie care îi îngheța trăsăturile, Hackler începu să urle ce-i venea la gură, vorbe pe care alții ar fi trebuit mai întâi să și le formuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care încolțea un zâmbet minuscul: trăsături simple, clare, ce exprimau succes și convingerea că lui îi reușește orice atinge. Părul și-l purta ondulat spre spate, în față mai umflat și încrețit, strălucind întunecat, ceea ce îi alungea mai degrabă obrazul lat, căruia capul puternic îi dădea un aer și mai accentuat de forță; numai mâinile care ieșeau de sub manșetele albe erau în continuare cele ale fostului reprezentant al turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte, chiar dacă acum erau împodobite cu inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bunicului și juca skat în cercul Corona. Răspundea de toate sărbătorile bisericești, apărea la mesele familiei când se ivea o confirmare, o înmormântare, o nuntă, de fiecare dată la fel de jovial, tunând din glas și făcându-se tot mai roșu în obraji. Dar nici tata, nici frații lui nu mergeau la biserică, iar mama își ținea gura, de parcă întrebările cu privire la apartenența religioasă ar fi fost periculoase. După întoarcerea noastră la S., Vinerea Mare nu mai era decât o zi în care fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare, unde nu voiau să rămână - și în acea zi parcă aveam în fața mea o plasă de păianjen care ți se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare, unde nu voiau să rămână - și în acea zi parcă aveam în fața mea o plasă de păianjen care ți se așază pe obraz, din nebăgare de seamă, într-o șură sau într-o pivniță, o vedenie lipicioasă, imperceptibilă, dar legată de reprezentarea unui păianjen gras, dintr-o specie de mult dispărută. A căzut pe scări jos, în hol, a spus tata, probabil un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atât de antipatic și în fața prietenilor lui. Nu putea să-și imagineze că faptul de a nu avea acces la un cerc de oameni care îi era deschis angajatului său W. îi devenise de nesuportat. Un perete se repezise spre obrazul tatei - o filă de scrisoare liniată cu rânduri negre gonea spre el, și în fața ochilor lui se închegă din nou într-o imagine pe care n-o putea înțelege. Odată cu explozia aia, o durere arzătoare îi apăsă pieptul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spunem în ce hal l-a adus. Ne-am luat bicicletele și am pornit-o, până la oraș să tot fi fost douăzeci de kilometri, o distanță care ne lua o oră bună. Era pe la amiază, vântul ne lovea rece peste obraji și în fața ghidonului se învârtea roata. Nu prea era circulație, o liniște de duminică se lățea pe câmpuri, împrejmuind grădinile și casele care se ascundeau în spatele tufișurilor și deveneau ostile și respingătoare când ne angajam pe ultima porțiune abruptă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
va trebui să-și procure asemenea mașini în anii următori, și nu numai una, ci cât mai multe. Și cel care ședea acum la patul tatei cu spatele la geamul prin care crengile de arțar intrau în cameră era fratele meu. Privea obrazul palid, nebărbierit, cufundat în pernă, speriat să-l vadă pe tata zăcând acolo sub ochii lui, așa cum nu-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]