11,267 matches
-
Departamentului pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp el a susținut observațiile
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp el a susținut observațiile sale în principal sub îndrumarea lui Loewy, dar
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
autoritățile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei și cartografiei și deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franța pe . În perioada 1872-1875 el face mai multe călătorii în Franța, reluându-și activitatea la Observatorul astronomic și participând, totodată, la lucrările pe care Comisia internațională a metrului le inițiase. În 1875 în calitate de „delegat al României la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
României la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaște activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaște activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor austriece puse la dispoziție de . Anul 1876 a permis reluarea observațiilor astronomice pentru determinarea latitudinii observatorului din Iași, de data aceasta cu instrumente proprii. Acestea vor cunoaște însă lungi peregrinări dintr‑un loc în altul, negăsindu‑se încă banii necesari pentru construirea unei săli meridiene stabile (prima va fi construită abia în 1895 pe dealul Filaret
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
național. Principii și operațiuni ce formează bazele Legilor și Regulamentelor privitoare la construcția și conservarea Cadastrului"”. Tot lui i se datorează proiectul construirii unor clădiri destinate determinărilor astronomice, precum cea de la Iași amenajată în 1875 și considerată a fi primul observator astronomic din România și cea de la București construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferența de longitudine dintre București și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a declarat: Ultima lucrare la care a mai participat a fost cartea principelui Grigore Sturdza „"Les lois fondamentales de l’Univers"”, publicată la Paris în 1891. O lungă boală îi întrerupe definitiv opera, în
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
filigran stele ale constelațiilor. Din motive necunoscute, mai multe personaje umane care reprezentau constelații figurează cu spatele și nu cu cu fața (poate că deoarece globurile cerești ale epocii arătau personajele cu fața, în timp ce „Uranometria” arăta constelațiile văzute de un observator situat în centrul sferei cerești și nu în exteriorul acesteia, cum este cazul cu un glob). De aceea, anumite nume de stele care fac explicit referire la poziția lor în constelație au un nume în dezacord cu ilustrația. De exemplu
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
Militar, al doilea din promoția sa. Este avansat la gradul de Sublocotenent aviator la 1 iulie 1939 și repartizat la Flotila 1 Informații Iași. Urmează și Școala de Observatori aerieni la Tecuci. În cadrul Flotilei 1 Informații a funcționat ca pilot, observator și instructor al mitraliorilor de bord. Urmează cursuri de interpretare a fotografiilor aeriene la Centrul de Instrucție al Aeronauticii Pipera, unde este detașat în anul 1940. Încâ din prima zi de război, 22 iunie 1941, execută cu Esc. 22 Obs.
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
după ciocnire rămân în repaus față de formula 2. Referențialul formula 2 se deplasează cu viteza formula 3 față de formula 1 pe axa formula 9 Este evident că după ciocnire cele două corpuri se vor deplasa cu viteza formula 3 față de formula 1. Aplicând legea conservării masei: Pentru observatorul din "R", legea conservarii impulsului se scrie: unde: deci: de unde: În sistemul de referință aflat în repaus, masa celor două corpuri este aceeași formula 14 Corpul cu masa formula 15 se află în repaus față de formula 1 deoarece viteza sa față de acest sistem
Dependența masei de viteză () [Corola-website/Science/333411_a_334740]
-
război pentru Radio Svoboda. În 1992-1999 a fost fondator și director general al agenției independente de presă „BASA-press”. Între anii 1999-2003 a fost primar al comunei Suruceni din județul Chișinău, între 1999-2000 cumulând și funcția de analist politic la revista “Observatorul Economic”. În 2003 a fondat școala de fotbal «Sfîntul Gheorghe», în satul Suruceni. Între 2003-2004 a fost purtător de cuvânt al președintelui Republicii Moldova (Vladimir Voronin) și șef al Serviciului de presă în Aparatul Președintelui Republicii Moldova. Între 2004-2009 a fost director
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
de aproximativ , ceea ce îl face al cincilea cel mai mare plutino. Are o vizibilitate moderată în specrtul roșu și cel vizibil iar suprafața este alcătuită dintr-un amestec de tholini și gheață. A fost descoperit pe 22 mai 2001 de către observatorul Cerro Tololo Inter-American (807). Este numit după , un personaj din Panteonul grecesc. În afară de Pluto, Ixion a fost primul obiect transneptunian (TNO) descoperit estimat ca mai mare ca Ceres, Încă din 2002, un an de la descoperire, s-a estimat că Ixion
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
90482 este un obiect din Centura Kuiper cu un satelit de dimensiuni mari (comparativ cu dimensiunile corpului „părinte”) numit Vanth. A fost descoperit pe 17 februarie 2004 de Michael E. Brown de la Caltech, Chad Trujillo de la Observatorul Gemini și David Rabinowitz de la Universitatea Yale. Au fost identificate imagini ale obiectului încă din 1951 (precovery). Este probabil o planetă pitică. este un plutino, închis într-o rezonanță 2:3 cu Neptun, adică pentru fiecare 2 revoluții în jurul Soarelui
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
Suceava, Tribuna tineretului (red.) ș.a. În perioda 1939-1944, chiar în condițiile precare ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în rev.: Bucovina, Bucovina literară (Cernăuți), Cetatea Moldovei (Iași), Cuget clar, Cuvânt Moldovenesc(Chișinău),În muguriri(Fălticeni), Observatorul (Dorohoi), Păstorul Tutovei, Vestitorul satelor, Viața Basarabiei. A tipărit și câteva broșuri religioase: Carte de rugăciuni (1941), Hristos, pacea lumii (1941), Mărturii împotriva stilismului(1941), Misiunea Sacerdotală (1941), Povățuitor pentru suflet și viață (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
Alphonse Louis Nicolas Borrelly (8 decembrie 1842 - 28 februarie 1926) a fost un astronom francez. El s-a alăturat Observatorului din Marseille în 1864. În timpul carierei lui, a descoperit mulți asteroizi și multe comete, de asemenea, incluzând și cometa 19P/Borrelly, cea care îi poartă și numele. Academia Franceză de Științe i-a acordat premiul "Prix Valz" în 1903 și
Alphonse Borrelly () [Corola-website/Science/334679_a_336008]
-
peisaje cu nave comerciale sau de luptă. Pânzele sale au un caracter evident descriptiv chiar dacă artificiile stilistice și cromatice puteau afecta reprezentarea în exactitate a detaliului. Această grijă pentru realizarea unei cromatici realiste l-a transformat pe Știubei într-un observator preocupat în redarea jocului de forme și culori, cale pe care mers de altfel și în ilustrația de carte și reviste. Asumarea propriului discurs artistic provine din aprofundarea manierei picturale ce-și are originea în sursele sale de inspirație și
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
ritualizată a descoperirii naturii. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Personajele principale ale acestor povestiri sunt animalele sălbatice (lupii, caprele, rațele sălbatice, cocoșii de munte) sau cele domesticite (câinii), ale căror gesturi par descrise de un fin cunoscător al „psihologiei” animaliere. Între natură și om există o interacțiune permanentă
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
în atomi de sodiu care excită bine pentru un laser de 589,3 nm rezonanța sodiului. Apar atunci emisii spontane ale atomilor de sodiu, care constituie o „stea ghid artificială”. Ideea a fost pentru prima oară aplicată în 1996 la observatorul astronomic de la Calar Alto, din Andaluzia (Spania). Principala limitare a calității observațiilor astronomice nu o mai constituie dimensiunea fizică a oglinzilor colectoare de flux luminos, ci "perturbările atmosferice". Această constatare a incitat crearea de observatoare la altitudine mare sau trimiterea
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
oară aplicată în 1996 la observatorul astronomic de la Calar Alto, din Andaluzia (Spania). Principala limitare a calității observațiilor astronomice nu o mai constituie dimensiunea fizică a oglinzilor colectoare de flux luminos, ci "perturbările atmosferice". Această constatare a incitat crearea de observatoare la altitudine mare sau trimiterea de telescoape în spațiu (unde se trece de problemele atmosferice). Rezolvarea problemei turbulențelor atmosferice poate fi făcută și prin "optica adaptativă" cu ajutorul oglinzilor deformabile controlate rapid de calculator pentru a se compensa deformările frontului de
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
și dezvoltate noi ramuri ale mecanicii: mecanica cuantică de către Max Born și Max Planck și mecanica relativistă de către Albert Einstein. Teoria relativității a fost formulată pornind de la rezultatul experimentului Michelson-Morley, care a demonstrat că viteza luminii nu se modifică dacă observatorul se deplasează față de sursa luminoasă, lucru confirmat și de ecuațiile lui Maxwell, rezultat care avea să infirme modul clasic de compunere a vitezelor (al lui Galilei și Newton). Mecanica statistică clasică, fundamentată de Gibbs (1902), a fost corectată și completată
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
în franceză: Benjamin Jekhowsky, 1881, Sankt-Petersburg (Imperiul Rus) - 1975, Encausse-les-Thermes (Franța)) a fost un astronom franco-rus. "Veniamin Pavlovici Jehovski" s-a născut la Sankt-Petersburg, într-o familie de nobili ruși. După ce a studiat la Universitatea din Moscova, a lucrat la Observatorul din Paris, începând din 1921. Mai tarziu, a lucrat la Observatoire d'Alger (în română: „Centrul de Cercetări în Astronomie, Astrofizica și Geofizica, Observatorul din Alger”), unde a devenit cunoscut că specialist în mecanică cerească (în acea epoca, Algeria era
Veniamin Jehovski () [Corola-website/Science/332128_a_333457]
-
într-o familie de nobili ruși. După ce a studiat la Universitatea din Moscova, a lucrat la Observatorul din Paris, începând din 1921. Mai tarziu, a lucrat la Observatoire d'Alger (în română: „Centrul de Cercetări în Astronomie, Astrofizica și Geofizica, Observatorul din Alger”), unde a devenit cunoscut că specialist în mecanică cerească (în acea epoca, Algeria era colonie franceză). După 1934, a început să-și semneze articolele sub numele de Benjamin de Jekhowsky. Minor Planet Center i-a înregistrat descoperirile sub
Veniamin Jehovski () [Corola-website/Science/332128_a_333457]
-
este un scenariu care descrie formarea și evoluția Sistemului Solar. Este denumit astfel întrucât, inițial, a fost dezvoltat la Observatorul de pe Coasta de Azur, la Nișă, în Franța. Se propune ideea că planetele gingante ar fi migrat după configurația inițială compactă spre pozițiile actuale, mult timp după împrăștierea discului protoplanetar. Prin această, acest scenariu diferă de modelele mai vechi de
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]