11,525 matches
-
-l ca pe un dar de preț. E bine să ne mai reamintim că internaționalistul troțkist, „agitator periculos”, în expresia lui Brătianu, și criminal în opinia noastră, nu se liniștise ci organiza comitete de acțiune bolșevică la Odessa plină de refugiați români dar și ostași care fuseseră în armata austro-ungară. Rakovschi ajunsese un taie și spânzură al Ucrainei. Desigur, bolșevizase și câțiva români, ordonase confiscarea vaselor românești din porturile rusești, a tezaurului românesc, organizând numeroase crime în zona Nistrului dar și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe atunci dar și asupra traducerilor făcute de poetul Gyr: “șuvoiul liricii acestuia se revărsa impetuos și fermecător în mai toate revistele din țara noastră. M- am întâlnit cu poetul Radu Gyr în paginile revistei Glasul patriei, revistă destinată românilor refugiați în străinătate, în iluzia prostească a comuniștilor de a-i convinge pe străini de libertatea scrisului. Această iluzie ne dădea posibilitatea să mai existăm literar, cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Maestrul e un june bucureștean care și-a lansat școala și pseudonimul la Zürich, în timpul războiului. Pseudonimul acesta a fost găzduit o singură dată (1915) în revista Chemarea, embrionul înverșunatului cotidian de astăzi în Elveția neutrală, în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I-am asociat imediat cu un hipnotism subtil. Părul negru îi acoperea fruntea lată, iar umerii erau încordați și mă privea superior. Ne uitam unul la altul, iar el a făcut prima mișcare: Hmm, se pare că nu sunt singurul refugiat. Râse, dar un râs fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur. Îl priveam în ochi și nu spuneam nimic. Shen. I se auzi glasul răgușit printre bătăile frunzelor. Angela. La rândul meu i-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe fund, scârțâind din toate Încheieturile. În momentul acela, șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva În afară de frumusețea ei unică. Acolo trebuie că a Învățat mișcările acestui dans, care nu are nimic de a face cu cântecele și cu dansurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
exprimării sale În franceză apreciată de valonii belgieni, chiar dacă prietenii făceau speculații amuzate cu privire la ce vor fi Înțeles aceștia sau soldații englezi din stilul convolut al discursului lui) și s-a arătat activ În operele de binefacere, ajutându-i pe refugiații belgieni din Rye. A devenit președinte de onoare al Corpului de Voluntari Americani de pe Ambulanțele Motorizate. A profitat de orice ocazie pentru a-și Îndemna compatrioții americani să participe la război, mergând până acolo Încât a acordat un interviu unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în vacanțe să se bucure de răcoarea muntelui Sabalan și de întâlnirea cu Shams. Erau strâmtorați, nu mai găseau ouă, nici unt, iar lipiile se făceau din puțin. Cu toate acestea, locul de la „Ulduz“ nu fusese măturat de clienți, fiindcă refugiații își trăiau viața. Shams devenise un om mai tăcut și era tobă de învățătură. Știa mult mai multe decât toți ceilalți care dădeau lecții în vreo medrassa. Din când în când avea viziuni, Omar își dădea seama de asta, însă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drumurile s-ar deschide din nou, ar pleca fără zăbavă spre câte un sat prin care mai aveau neamuri. În primele luni ale asediului, cei care veneau să afle adăpost la Granada erau locuitorii satelor din împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel, nu era nicidecum vorba de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi, refugiații, eram cei nevoiți să împărțim vorbe de mângâiere, eram și mai zoriți să punem un munte și un deșert drept distanță între noi și țărmul acela, care se oferea cu brațele larg deschise năvălitorilor. Un bărbat s-a înfățișat înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pustiu, părăsit de locuitorii săi, care se refugiaseră spre dealurile învecinate, luându-și și bunurile cu ei. Creștinii s-au făcut stăpâni peste oraș și au început să-l fortifice. Dumnezeu știe dacă îl vor mai părăsi cândva! La Fès, refugiații granadini s-au speriat. Aveau impresia că dușmanul era pe urmele lor, că îi va vâna chiar și în inima ținuturilor islamului și până la capătul lumii. Neliniștea sporea printre ai mei, dar eu eram încă prea puțin atins, prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de castilieni, cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în locuri unde puteam da peste granadini, ca de pildă la Alger și mai cu seamă la Cherchell, a cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în totalitate din refugiați andaluzi. Barbă Roșie își instalase tabăra în orășelul portuar Jijil, pe care-l smulsese genovezilor în anul precedent. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care cerea o prezență atentă zi și noapte, m-am decis să locuiesc o vreme în fortăreață, aranjând să-i instalez acolo și pe Maddalena cu Giuseppe. Era, într-adevăr, locul cel mai bine apărat din întreg orașul și, curând, refugiații dădură și ei năvală. Îmi ocupasem fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Maggie încuviință din cap, dându-i de înțeles lui Davis că mica lui dramatizare își atinsese scopul. — Până acum lucrurile au decurs cum trebuie. Dar a sosit momentul încleștării, R&I, iar taberele devin neliniștite. N-au tot vorbit despre refugiați și Israel până acum? Voia ca Davis să-și dea seama că știe codul. Ca orice domeniu, diplomația avea jargonul ei; iar în cadrul acestuia, diplomația Orientului Mijlociu avea propriul dialect. După un an petrecut la o distanță enormă, Maggie spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încă până și existența poporului palestinian, că, de fapt, comunitățile care trăiau pe aceste pământuri aveau cele mai adânci rădăcini posibile. Reputația lui nu a făcut decât să crească atunci când i-a dus pe studenți într-o tabără abandonată de refugiați, unde au săpat prin gunoaie, cutii vechi de sardine și pungi de plastic, care au dezvăluit modul de viață al oamenilor în urmă cu doar o generație, al celor care își abandonaseră căminele în 1948. Iar munca de aici, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar căuta un motiv. Ceea ce nu se întâmplă în momentul de față. Era adjunctul său, care ridicase tonul pentru a se face auzit prin interfon. Negocierile sunt foarte dificile acum, dar nimeni nu cedează. Tot se mai insistă pe problema refugiaților? — Da. Și a Ierusalimului. Țineți minte, nu putem lăsa asta să continue la nesfârșit. Dacă nu suntem atenți, vine o amânare, apoi încă una și, înainte să ne dăm seama... —... ne prinde noiembrie. Replica asta veni din partea lui Bruce Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un loc, unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi“. E un nonsens. —Nonsens? Cum? —E foarte simplu, Maggie. Făcu o pauză și se uită în ochii ei. Tatăl meu nu avea un frate. Capitolul 41 Tabăra de refugiați Rafah, Gaza, trei zile mai devreme Rămăseseră fără locuri de întâlnire. Regula de aur într-o zonă de gherilă - niciodată de două ori în același loc - necesita resurse infinite de case de siguranță și Salim Nazzal se temea că ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș de cocioabe, o mahala. Nu existau străzi propriu-zise, doar rețele de alei care mergeau în zigzag spre un cartier. Acesta se numea Brazil, după trupele ONU de menținere a păcii venite din țara care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și n-am pe nimeni cu care să mă sfătuiesc. SÎnt atîtea Întrebări pe care... — Îmi pare rău... — Aș putea să-ți scriu dumitale... sau lui? — Trimite-mi adresa dumitale. Pe un bilețel nesemnat, sau semnat cu un nume oarecare... Refugiații recurgeau adesea la asemenea stratageme, caracteristice vieții pe care-o duceau. Rowe se Întreba dacă domnișoara Hilfe ar fi avut un răspuns la fel de lesnicios În cazul cînd i-ar fi cerut bani. Se simțea ca un copil pierdut care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa lor lume clandestină, vastă cît un continent, prietenia e o realitate; ei pot găsi oricînd oameni care să transmită scrisori, să confecționeze pașapoarte false, să mituiască vreun funcționar. În Anglia, această tehnică era Încă necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici un caz vreunui negustor. De cînd trăia singur, proprietăreasa Îi făcuse toate cumpărăturile. Pentru a doua oară În ziua aceea, se gîndi la foștii prieteni. Anna Hilfe nu-și Închipuia, desigur, că un om poate să nu aibă prieteni. Un refugiat face totdeauna parte dintr-un partid sau dintr-un neam. Se gîndi la Perry și la Vane: chiar dacă ar fi știut unde să-i găsească, nu le-ar fi putut cere un asemenea serviciu. CÎt despre Crooks, Boyle sau Curtis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Anna Hilfe, adăugă ea, cercetîndu-l cu luare-aminte. — Pare un nume străin. — SÎnt austriacă. — Toate astea sînt atît de noi pentru mine! Ne aflăm În război cu Germania... Oare Austria... nu e... — SÎnt o refugiată... — A, da. Am citit ceva despre refugiați. — Ai uitat pînă și de război? — Am atîtea lucruri de Învățat! — Da, multe lucruri. Dar are oare vreun rost să le Înveți? Pari mult mai fericit așa... — Adevărata fericire nu poate fi clădită pe ignoranță, replică el. Și adăugă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe călătorii din tren: fiecare compartiment Își păstra taina. Chiar dacă storurile n-ar fi fost trase, lumina becurilor albastre era prea slabă pentru a dezvălui identitatea călătorilor. Rowe era Încredințat că Hilfe Își luase un bilet de clasa I: ca refugiat, trăia din Împrumuturi; și apoi, era prietenul și confidentul lui lady Dunwoody, așa că trebuia să călătorească „În stil mare“. O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de la Viena și au continuat lupta împotriva cotropitorilor. 7. Tribunalul Internațional de la Nürnberg, prin comisia de Anchetă, a scos de sub acuzare Mișcarea Legionară. 8. După al doilea Război Mondial, Mișcarea Legionară a colaborat cu Biserica Catolică din Apus pentru ajutorarea refugiaților români urmăriți de comuniști. 9. Din anul 1949, Mișcarea Legionară a colaborat militar cu Statele Unite, Franța și Marea Britanie pentru dezrobirea României de sub comuniști (participarea la centrele de instruire ISSNI, BIBERACH, LINDAU, toate în Germania, zona franceză de ocupatie și LONGJOUMEAU
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]