11,877 matches
-
evenimente precum cele de la Hotin atât sub Gheorghe Gheorghiu Dej (când întreaga istorie a Basarabieie a fost un subiect tabu), cât și sub Nicolae Ceaușescu (într-un context de evitare a unor evenimente, în fapt inexplicabile în contextul epocii). Deși revolta de la Hotin a fost în fapt un rezultat al unei inițiative independente care a implicat în esență mici grupuri de soldați revoluționari proveniți de pe malul stâng al Nistrului, care au cooperat cu populația locală din regiunile Hotinului și Sorocăi, istoriografia
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
afirmat că mii de țărani rebeli au fost împușcați de către români, în timp ce 50.000 dintre ei au fugit în Rusia). Aceste cifre au fost ulterior revizuite - în spiritul unei atitudini antiromânești, cifra victimelor devenind 50.000. Cu toate acestea însă, revolta de la Hotin a fost înfățișată într-o lucrare cu caracter istoric ceva mai academic și mai onest apărută la 2 ani de la moartea lui Stalin, drept slabă, izolată, prost pregătită și prost administrată, chiar dacă a beneficiat de un „ajutor frățesc
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
tușă de masivitate rezistenței populației, postulând un număr mare de participanți la rebeliunea condusă de bolșevici (30.000). Cea mai bună soluție propagandistică în acest context, a fost aceea de a susține că refugiații basarabeni de pe malul stâng au inițiat revolta. Problema modului în care o astfel de rebeliune masivă ar fi putut fi înfrântă a fost rezolvată prin explicații prudente, referitoare la lipsa de arme și de legături cu regiunile vecine sau la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fost rezolvată prin explicații prudente, referitoare la lipsa de arme și de legături cu regiunile vecine sau la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop a fost recunoscută de asemenea în cele mai multe manuale și enciclopedii de sorginte sovietică, infiltrarea conducerii revoltei de către agenții lui Simon Petliura și de către "„elemente naționaliste burgheze”". Clișeul reprezentat de „pagina strălucitoare de luptă eroică” asociată rebeliunii de la Hotin în pofida deficiențelor acesteia, a fost menit spre a da un final fericit evenimentului. După Al Doilea Război Mondial
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
să fie supraestimată. Istoriografia moldovenistă, asemeni celei sovietice, caracterizează rebeliunea ca fiind una dintre cele mai glorioase pagini de lupă - atât îndreptate contra intervenției străine, cît și luptă bolșevică. Conform acesteia, "Răscoala" a cuprins 100 de sate. Enumerați frecvent, liderii revoltei au fost cu predilecție însă ruși sau ucraineni, cu toate că un număr de moldoveni au fost menționați (de la 1 la 3 moldoveni din 8 până la 16 lideri). În plus, într-un context în care conceptul de instaurare a unui stat sovietic
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și a soției acestuia, Juana Lorenza de Sandoval y Rojas. Familia tatălui ei provenea din Alfonso I al Portugaliei. În acea perioadă Portugalia era sub domniație spaniolă. Coroana spaniolă urmărea să includă profund țara în Spania și să prevină orice revoltă portugheză împotriva dinastiei spaniole. Acest proiect a început cu domnile anterioare și a continuat cu Filip al IV-lea al Spaniei și necesita o căsătorie politică între cele două țări. Din această perspectivă, căsătoria Luisei Maria de Guzman cu Ducele
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
, denumită și Zilele din Iunie, a fost o revoltă a muncitorilor polonezi din Łódź împotriva Imperiului Rus, ce a avut loc între 21-25 iunie 1905. Evenimentul a făcut parte dintr-o serie de frământări din Polonia Congresului, aflată sub control rusesc, în contextul Revoluției Ruse din 1905. Polonia, ca
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
și militare. Autoritățile au desfășurat trupe suplimentare și au declarat lege marțială. La 23 iunie, în oraș nu mai funcționa nicio întreprindere, poliția și armata luând cu asalt zeci de baricade ale muncitorilor. În cele din urmă, până la 25 iunie, revolta a fost zdrobită, soldându-se cu sute de morți și răniți. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost discutată pe larg de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. Frământările aveau să se mențină în Łódź timp de
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
La 23 iunie, în oraș nu mai funcționa nicio întreprindere, poliția și armata luând cu asalt zeci de baricade ale muncitorilor. În cele din urmă, până la 25 iunie, revolta a fost zdrobită, soldându-se cu sute de morți și răniți. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost discutată pe larg de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. Frământările aveau să se mențină în Łódź timp de mai multe luni, deși fără proteste pe scară largă. La începutul secolului
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
cavaleria rusă a răspuns cu foc, ucigând 25 de oameni și rănind câteva sute. Social Democrația Regatului Poloniei și Lituaniei (SDKPiL) a lansat un apel la grevă generală la 23 iunie. PPS al lui Piłsudski, deși nu plănuia o mare revoltă în acel loc și în acel moment, avea o politică de susținere pentru orice protest și orice acțiune de hărțuire îndreptată împotriva forțelor rusești. PPS, ca și alte organizații socialiste, cum ar fi Federația Evreiască și SDKPiL, au fost la fel de
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
și în acel moment, avea o politică de susținere pentru orice protest și orice acțiune de hărțuire îndreptată împotriva forțelor rusești. PPS, ca și alte organizații socialiste, cum ar fi Federația Evreiască și SDKPiL, au fost la fel de surprinse de scara revoltei spontane ca și autoritățile ruse; forțele PPS din Łódź constau din 10 membri regulați și înarmați ai PPS și câteva zeci de muncitori cu statut semioficial de membru. Un grup mai mare trimis de la Varșovia în frunte cu Walery Sławek
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
au fost cucerite de ruși până la sfârșitul zilei de 24 iunie sau până la amiaza zilei de 25 iunie (sursele diferă), dar frământările—inclusiv focuri de armă trase ocazionale către polițiști sau către patrulele militare—aveau să continue zile în șir. Revolta a fost în cele din urmă zdrobită de autoritățile ruse. Rapoartele oficială vorbesc despre 151 de civili morți (55 polonezi, 79 evrei și 17 germani) și 150 de răniți; rapoartele neoficiale vehiculau cifra de peste 200 de morți și între 800
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
urmă zdrobită de autoritățile ruse. Rapoartele oficială vorbesc despre 151 de civili morți (55 polonezi, 79 evrei și 17 germani) și 150 de răniți; rapoartele neoficiale vehiculau cifra de peste 200 de morți și între 800 și 2.000 de răniți. Revolta din Łódź nu a fost nici prima și nici ultima frământare din ceea ce istoriografia poloneză denumește revoluțiile din Regatul Poloniei (1905-1907)—diferite proteste și greve au avut loc în marile orașe poloneze de sub control rusesc de-a lungul întregului an
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
au calmat orașul. Chiar și după aceea, Łódź nu a fost un oraș liniștit; în anii 1910-1914 el a fost centrul unui grup socialist și anarhist radical, Rewolucyjni Mściciele, etichetat ca fiind „cea mai extremistă grupare teroristă din istoria Poloniei”. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost recunoscută de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. În memoria insurecției din 1905 au fost ridicate mai multe monumente. Unul din ele este Monumentul acțiunii revoluționare din Lodz, proiectat de Kazimierz
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
și cea universală, pe 2 Aprilie 1937, presedintele Ignacy Mościcki i-a oferit post-mortem lui Marele Cordon al Ordinului Polonia Restituta. A fost îngropat în Cripta Zasłużonych na Skałce din Cracovia. Inima lui a ars pe 6 august 1944 în timpul Revoltei din Varșovia, împreună cu Capelă Sióstr Sercanek din Biserică Sf. Cruce. Cu ocazia aniversării a 125 de ani de la nașterea compozitorului și a 70 de ani de la moartea acestuia, pe 16 noiembrie 2006, Seimul Poloniei a ales anul 2007 ca fiind
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
de opoziție față de ducele de Apulia din dinastia Hauteville, dat fiind că Grigore al VII-lea a vizitat Capua la numai trei luni după moartea lui Richard, iar Iordan, probabil la îndemnul papal, a început să întrețină o stare de revoltă în teritoriile lui Guiscard. Deși puternic sprijinită și bine organizată, revolta nu a avut niciun rezultat în sensul reducerii influenței și puterii familiei Hauteville în sudul Italiei. Unul dintre sfătuitorii principali ai lui Iordan a fost abatele de Montecassino, Desideriu
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
că Grigore al VII-lea a vizitat Capua la numai trei luni după moartea lui Richard, iar Iordan, probabil la îndemnul papal, a început să întrețină o stare de revoltă în teritoriile lui Guiscard. Deși puternic sprijinită și bine organizată, revolta nu a avut niciun rezultat în sensul reducerii influenței și puterii familiei Hauteville în sudul Italiei. Unul dintre sfătuitorii principali ai lui Iordan a fost abatele de Montecassino, Desideriu de Benevento (viitorul papă Victor al III-lea), care a intermediat
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
industrial a rămas și mai mult în urmă față de Occident după încheierea războiului. Aproximativ 30% din resurselor naturale și infrastructură au fost pierdute. Capitala Poloniei, Varșovia se număra printre orașele cele mai grav afectate, iar numai peste 80% avariată după Revolta din Varșovia. Sarcina uriașă de a reconstrui țara a fost însoțită de lupta noului guvern de a dobândi o putere centralizată și stabilă, în plus acest fapt a fost și mai complicat datorită neîncrederii a unei mari părți a societății
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Europa iar prin acest lucru a dobândit o putere politică mai mare în condițiile postbelice. Deși la început Polonia se arăta interesată să participe în plan, guvernul a refuzat propunerea de ajutor datorită presiunii de la Moscova. În plus, datorită izbucnirii revoltei din 1953 în Germania de Est, Polonia a fost obligată de Uniunea Sovietică să renunțe la cererile de despăgubire ale Germaniei, iar prin urmare compensațiile pentru despăgubirile de război au fost nesemnificative, nici pentru statul polonez, nici pentru cetățenii polonezi
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
iar apoi la cea imperială bizantină a lui Manuel I Comnen. Se pare că el ar fi emis pretenții la tronul regal, în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
aflat în poliția evreiască a ghetoului ("Jüdische Ghetto-Polizei"). Szpilman ajunge să muncească ca sclav pentru așa-zisa rasă "ariană" și supraviețuiește unei execuții în masă în care victimele sunt alese la întâmplare. Szpilman află că se pune la cale o revoltă evreiască și îi ajută ducând arme de contrabandă în ghetou, evitând la limită un paznic. Apoi el reușește să scape din ghetou și se ascunde primind ajutorul de la prietenul său care nu era evreu Andrzej Bogucki și de la Janina, soția
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
ghetou, evitând la limită un paznic. Apoi el reușește să scape din ghetou și se ascunde primind ajutorul de la prietenul său care nu era evreu Andrzej Bogucki și de la Janina, soția acestuia. În aprilie 1943, Szpilman observă declanșarea și înfrângerea revoltei din ghetoul din Varșovia printr-o fereastră din apropierea ghetoului. După un an Szpilman este forțat să fugă după ce un vecin îl descoperă. În cea de-a doua sa ascunzătoare se află un pian dar este forțat să păstreze liniștea, de
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
prestat omagiu față de rege. Însă anul următor, la 24 aprilie 1135, o flotă pisană sub comanda exilatului Robert de Capua a pus ancora în Napoli. Transportând întăriri de 8.000 de oameni, flota a ridicat moralul rebelilor și curând o revoltă pe scară largă împotriva lui Roger a reizbucnit. Sergiu a trebuit să îl primească pe Rainulf, care se afla în aceeași poziție ca și el: de revoltă împotriva regelui față de care recent prestase jurământul de fidelitate. Conducătorii rebelilor—Robert, Rainulf
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
de 8.000 de oameni, flota a ridicat moralul rebelilor și curând o revoltă pe scară largă împotriva lui Roger a reizbucnit. Sergiu a trebuit să îl primească pe Rainulf, care se afla în aceeași poziție ca și el: de revoltă împotriva regelui față de care recent prestase jurământul de fidelitate. Conducătorii rebelilor—Robert, Rainulf și Sergiu—au fost asediați în Napoli până în primăvara anului 1136. Până atunci, mulți oameni au murit de pe urma foametei. Totuși, potrivit istoricului simpatizant al cauzei rebelilor Falco
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
copii: Se știe că Umfredo a mai avut cel puțin o fiică, pe baza unei povești relatate de Amato de Montecassino. Abelard a fugit de Robert Guiscard împreună cu "Gradilon, soțul surorii lui" în 1078, pe când se afla în stare de revoltă față de unchiul său. Gradilon a fost capturat de către trupele lui Guiscard în apropiere de Trevico în vara lui 1079 și supus orbirii.
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]