12,814 matches
-
un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu: Acest epitaf a fost preferat unui altuia, scris de Eliade și care sună astfel: În istoria picturii românești, Barbu Iscovescu împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în România. Până la ei, pictura românească se limitase, cu rare excepții, la realizarea de portrete convenționale care înfățișau figurile clientelei comanditare. Prin ei, s-a simțit o primenire a concepției despre artă în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
principală a realităților de atunci. Acest sentiment național s-a oglindit în opera acestui grup de pictori cu multă strălucire, așa cum s-a reflectat și în literatura epocii și în mișcarea de renaștere culturală. Prin creația lor și prin activitatea revoluționară la care aceștia au participat în mod activ și voluntar, Rosenthal, Negulici și Iscovescu s-au dovedit a fi exponenții unei noi concepții artistice prin care au dorit să răspândească prin opera lor, ideile revoluției pentru sprijinirea luptei poporului pentru
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
album urma să fie imprimat pentru a fi folosit ca material de propagandă. Negulici pictase la București portretele lui C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, C. Aricescu și Cezar Boliac și urma în opinia lui Ion Frunzetti să execute portretele altor revoluționari din Țara Românească. Barbu Iscovescu trebuia să înfățișeze chipurile căpeteniilor mișcării transilvănene și ca urmare în iarna anului 1848 a plecat în Țara Moților, acolo unde se aflau trupele lui Avram Iancu. Astfel, el a luat legătură cu fruntașii revoluției
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
1848 au reprezentat pentru români lupta pentru trezirea sentimentului național, sentiment care s-a constituit a fi una dintre caracteristicile esențiale ale realităților din acele vremuri. Acest fapt a fost oglindit strălucitor în operele pe care le-au înfăptuit pictorii revoluționari Barbu Iscovescu, Ion Negulici și Constantin Daniel Rosenthal, în literatura epocii precum și în întreaga mișcare culturală din țările române. S-a dovedit, odată cu trecerea timpului, că cei trei pictori au fost exponenții concepției despre artă în acea perioadă revoluționară. Ei
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
pictorii revoluționari Barbu Iscovescu, Ion Negulici și Constantin Daniel Rosenthal, în literatura epocii precum și în întreaga mișcare culturală din țările române. S-a dovedit, odată cu trecerea timpului, că cei trei pictori au fost exponenții concepției despre artă în acea perioadă revoluționară. Ei au răspândit prin opera lor ideile revoluției sprijinind în același timp lupta pentru libertate și identitate națională. Asemănările dintre cei trei pictori revoluționari sunt de înțeles și foarte firești în sensul că toți au participat la mișcarea din 1848
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
odată cu trecerea timpului, că cei trei pictori au fost exponenții concepției despre artă în acea perioadă revoluționară. Ei au răspândit prin opera lor ideile revoluției sprijinind în același timp lupta pentru libertate și identitate națională. Asemănările dintre cei trei pictori revoluționari sunt de înțeles și foarte firești în sensul că toți au participat la mișcarea din 1848 și și-au definit opera conform cu ideile progresiste ale acesteia. Toți au fost animați de patriotism și s-au ridicat împotriva sistemului existent și
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a fi"”. S-au găsit în mapă portretele lui Avram Iancu de la Vidra, Ioan Buteanu din Fîntîna Codrului, Simion Balint de la Roșia Abrudului, Adam Balint, Nicolae Solomon, Petru Dobra, Nicolae Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Niță Magheru, eroii răscoalei moților de la 1848, revoluționari valahi, 17 peisaje și alte desene, 10 portrete ale revoluționarilor sârbi din Semlin precum și copii și însemnări de mare valoare artistică și istorică. Conform informațiilor pe care biograful Marin Nicolau le-a făcut, reiese faptul că Mapa lui Iscovescu, în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Iancu de la Vidra, Ioan Buteanu din Fîntîna Codrului, Simion Balint de la Roșia Abrudului, Adam Balint, Nicolae Solomon, Petru Dobra, Nicolae Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Niță Magheru, eroii răscoalei moților de la 1848, revoluționari valahi, 17 peisaje și alte desene, 10 portrete ale revoluționarilor sârbi din Semlin precum și copii și însemnări de mare valoare artistică și istorică. Conform informațiilor pe care biograful Marin Nicolau le-a făcut, reiese faptul că Mapa lui Iscovescu, în anul 1901 - 1902 când Biblioteca Centrală le-a cedat Academiei
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
transilvănean a căpătat o data cu trecerea secolelor o valoare emblematică care simbolizeaza în conștiința poporului român frumusețea sublimă a unei vieți care s-a oferit ofrandă pentru cauza libertății sociale și naționale, o viață care are valoare de blazon al avântului revoluționar de care a dat dovadă participanții la mișcarea de emanicipare națională de la 1848. Imaginea conducătorilor revoluției își are originea în vechile izvoade iconografice pornite pe de o parte de la niște realități înfățișate cu procedee portretistice corespunzătoare și pe de altă
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
că cineva i-ar fi comandat pictarea steagului revoluției, fără să aducă vreo sursă în acest sens. Mai mult, el a considerat că tot cineva din conducerea Frăției i-ar fi trasat sarcina de a purta stindardul în fruntea maselor revoluționare. Referitor la aceste informații, Dan Grigorescu a menționat faptul că Barbu Iscovescu era purtătorul steagului pe care singur l-a conceput, fără să specifice că cineva i-ar fi trasat această sarcină. În informațiile lui Grigorescu apare un Iscovescu entuziast
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
emisă de Grigorescu, deși nu are nicio referință bibliografică și este improbabilă din moment ce există o astfel de divergență de opinii, poate fi cea mai apropiată de adevăr. Referitor la misiunile pe care Barbu Iscovescu le-ar fi primit de la fruntașii revoluționari există controverse și incertitudini pe care biografii săi nu le-au putut rezolva din cauza lipsei materialelor documentare care să specifice fără echivoc rolul pe care Iscovescu l-ar fi avut în deplasările sale în străinătate, în Ardeal, în Țara Moților
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a lui Barbu Iscovescu nu se poate explica în alt mod. Tot Ionel Jianu a adus ideea că Iscovescu s-ar fi întors prin Sibiu în drumul său spre Țara Moților cu misiunea de a lua contact cu șefii mișcării revoluționare, fără a aduce nicio altă dovadă documentară. În plus, Jianu a încercat să găsească o explicație, nesusținută de surse, pentru a afla cum a ajuns Iscovescu la București, nicidecum ce misiune ar fi avut acesta. Pentru conformitatea incertitudinilor expuse mai
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
trecut și care se regăsesc pe litografia "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849": Deva, Sibiu, Turnu Roșu, Predeal, cu mențiunea că nu știe ce ar fi căutat Iscovescu prin Predeal. Referitor la alte misiuni ale lui Iscovescu în perioada revoluționară, Ionel Jianu a mai pomenit o ipoteză privitoare la prezența artistului la Semlin. El a precizat că misiunea pictorului nu a fost doar cea de a picta portretele căpeteniilor transilvănene. Datorită faptului că sârbii se răsculaseră și ei în acea
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
ei în acea perioadă, Nicolae Bălcescu reușise să creeze o legătură cu aceștia, argumente în acest sens fiind scrisorile lui Bălcescu în care este pomenit adesea numele lui Biscianovschi, care era pe atunci reprezentantul sârbilor din imperiul austriac pe lângă guvernul revoluționar maghiar. Nicoale Bălcescu a încercat să unească toate naționalitățile "oprimate" și ca urmare, a spus Ionel Jianu, a vrut să câștige simpatia sârbească și de aceea l-a trimis pe Iscovescu la Semlin, pentru a picta portretele căpeteniilor de acolo
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
amintit că Iscovescu câștiga îndeajuns, el fiind capabil să-și plătească toate datoriile de la Paris, trimițând în acest sens 300 de franci. Comenzile erau numeroase și bine plătite și viața era una lipsită de griji. Acum a pictat și portretele revoluționarilor aflați în exil, exemplu fiind cel al lui Niță Magheru. În primăvara lui 1853 a părăsit Smirna și a plecat la Constantinopol unde urma să picteze portretul sultanului Abdul-Medjid, fapt care denotă o faimă importantă pentru o așa comandă. Pentru
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
celebrele (?) tablouri făcute la Paris, portretele revoluționarilor din Ardeal, schițele făcute la Semlin și peisaje din pribegie. După descrierea acestei donații, Jianu a explicat motivația lui Iscovescu, motivație care era de natură testamentară orală care cuprindea sentimente patriotice și exaltări revoluționare. Dan Grigorescu în mod diferit de Jianu a menționat faptul că Aman ar fi venit la Constantinopol în luna iulie 1854 pentru a prezenta sultanului pictura pe care a realizat-o cu tematică militară intitulată "Bătălia de la Oltenița". Cu această
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
când începe al doilea val al revoluției iraniene în provinciile populate de azeri din această țară, el a fost trimis de către partid acolo și după victoria revoluției se mută la Teheran. În scurt timp el câștigă popularitate între liderii mișcării revoluționare, participă la înființarea Partidului Democrat din Iran și formează primul ziar modern iranian - ""Iran-e Nou"". Poziția sa clar anti-rusească a supărat Rusia și guvernul de la Sankt-Petersburg reușește să provoace expulzarea lui din Iran, fiind obligat să se mută la Istanbul
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
cauză blocării căilor ferate dintre Baku și Tiflis, aici se adunaseră mii de soldați ruși și armeni, întorși de pe fronturi iraniene și occidentale sau trimiși pe frontul caucazian. În acest număr se adăuga și mii de militari înarmați ai Partidului Revoluționar Armean „Dașnakțutiun”. Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau de trupe militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimbul unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susțineau puterea sovietică Sovietul din Baku și partidul
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
trei copii ai lui și a Sofiya Vasilievna Kokoulina. Bunicul patern al lui Șostakovici, având inițial numele de familie Szostakowicz, se trăgea din polonezi romano-catolici de loc din Wilejka, azi în Belarus, dar strămoșii săi direcți erau din Siberia. Un revoluționar polonez al Insurecției poloneze din 1863-1864, Bolesław Szostakowicz a fost exilat în Narym (în apropiere de Tomsk) în 1866 în represiunea ce a urmat tentativei lui Dmitri Karakozov de a-l asasina pe țarul Alexandru al II-lea. Când termenul
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Martiri, a fost construit la locul execuțieii. Acest obelisc a rămas în acel loc până astăzi, iar în fiecare an aici se țin manifestările prilejuite de „Ziua Maghiarilor de Pretutindeni”. Anul 1848 găsește orașul Târgu Mureș cuprins de febra manifestărilor revoluționare românești. Avram Iancu și Alexandru Papiu Ilarian formulează ideile Adunării de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian, un exponent al tineretului român din acea perioadă, scrie o petiție în care afirmă: "„să fie înscăunată dreptatea și egalitatea, să fie asigurată existența națională
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
democrației din România, stau drept mărturie a evenimentelor tragice, premergătoare formării României post-comuniste. La mitingul desfășurat în 21 decembrie 1989, în piața centrală a orașului au participat câteva mii de persoane. A fost organizată o tribună populară, la care diferiți revoluționari și-au exprimat nemulțumirile față de regimul comunist. În timpul evenimentelor au existat conflicte între armată și revoluționari, urmate de schimburi de focuri, mai mulți oameni fiind răniți, iar unii decedați. Adrian Hidoș, Károly Pajka , Ilie Muntean, Sándor Bodoni , Ernő Tamási, din
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
în 21 decembrie 1989, în piața centrală a orașului au participat câteva mii de persoane. A fost organizată o tribună populară, la care diferiți revoluționari și-au exprimat nemulțumirile față de regimul comunist. În timpul evenimentelor au existat conflicte între armată și revoluționari, urmate de schimburi de focuri, mai mulți oameni fiind răniți, iar unii decedați. Adrian Hidoș, Károly Pajka , Ilie Muntean, Sándor Bodoni , Ernő Tamási, din rândul revoluționarilor, Adrian Mare, András Puczi și Szilárd Takács, din rândul militarilor, au decedat. În 22
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
foc, au reușit să scufunde toate cele opt crucișătoare ruse. Deși Imperiul Rus avea în continuare o armată mai numeroasă decât japonezii, înfrângerile succesive le-au zdruncinat încrederea în propriile forțe. În plus, în anul 1905 a izbucnit o mișcare revoluționară care a zguduit imperiul de-a lungul întregului an și a amenințat stabilitatea țării. Rusia a ales varianta negocierilor de pace, pentru a se putea concentra pe problemele de politică internă. Președintele SUA Theodore Roosevelt a făcut eforturi pentru semnarea
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
lucrătorilor" La 28 octombrie, Nagy și un grup de susținătorii săi, inclusiv János Kádár, Géza Losonczy, Apró Antal, Károly Sărut, Münnich și Ferenc Szabó Zoltán, a reușit să preia controlul Partidului Popular maghiare de lucru. În același timp, consiliile muncitorilor revoluționare și comitetele locale naționale s-au format peste tot Ungariei. Schimbare de conducere în partid a fost reflectat în articole de ziar guvernamental, Szabad NEP (Free People adică). La 29 octombrie, ziarul a salutat noul guvern și a criticat în
Republica Populară Ungară () [Corola-website/Science/304090_a_305419]
-
dovadă a nedreptății vieții țărănești. În 1867, cu ocazia Expoziției Universale, are loc și expoziția sa retrospectivă. În 1870, din cauza războiului, se mută pentru șase luni într-o localitate aproape de Cherbourg. În 1871, când capitala Franței este cuprinsă de tulburările revoluționare, Millet refuză să devină membru al Uniunii Artiștilor Adepți ai Comunei. Din ce în ce mai bolnav, nu reușește să execute comanda decorării Pantheonului cu scene din viața Sfintei Genoveva. Moare pe 20 ianuarie 1875, la Barbizon. Tabloul "Gospodărie la Gréville" a fost pictat
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]