11,710 matches
-
Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile vieții, este religia și abjurarea noastră - rațiunea noastră de a exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și pedepsele. „Aici binele și răul se suspendă sunt identice/ Aici fiecare poartă În cârcă Întreaga umanitate/ iar efortul său/ stă nerăsplătit./ Aici moartea Își dă poalele peste cap/ aici bolile ca niște cățelandri vesel zburdă În haită/ aici durerea/ singurătatea/ deznădejdea cea mai adâncă/ rod temeliile dorinței de a fi” (Locul). Localizarea nu limitează Însă. Este doar reperul inițial al decolării poetice spre nelimitat și esențial. Aici - adică locul și timpul biografiei - Înseamnă nu mai puțin nicăieri sau oriunde. * Adevărul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost nevoit să emigreze la vârsta de 81 de ani, după plecarea mea din țară și, mai ales, după moartea mamei mele, În 1988. L-am vizitat, tulburat, În această vară, la aniversarea a 85 de ani și am contemplat singurătatea și modestia bătrâneții sale eroice. Iată, ca evrei, noi am ezitat totuși Îndelung să ne luăm „lumea În cap” și să urcăm drumul Israelului. Ceea ce dovedește, dacă mai era necesar, că nu toți evreii sunt deștepți (mă refer și la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
redacție) să Încerc nu atât o recenzie, cât un profil scriitoricesc; aș vrea, adică, să vă urmăresc evoluția de la Captivi până la Primele porți. Vreau să cred că redacția Își va da consimțământul. Stimate domnule Manea, ne purtăm cu toții extrem de greu singurătatea; nu știu ce vă veți fi imaginat despre mine, dar vă asigur că plătesc cu multă suferință și cu multă tristețe felul În care trăiesc. Iată de ce semnele de prietenie pe care mi le-ați trimis mereu au contat foarte mult pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și spațial! - decât pe oricare dintre prietenii mei de aici. Vă Îmbrățișez, pe amândoi, cu dragoste, Liviu * ș5ț Probabil, decembrie 1994 Dragii mei, Îmi e groaznic de dor de voi; de când m-am Întors, mă chinuie un sentiment apăsător de singurătate și frig. Și dacă mă gândesc că a lipsit atât de puțin - prin luna iulie - să mă reîntorc lângă voi... N-a fost să fie! În ce mă privește am avut mici, dar destul de păcătoase, fluctuații de sănătate; au fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bonn, 2 februarie 1991 Dragă Norman Manea, La mulți ani! Eu sunt la familia mea, la Bonn de la finele lui ’90. Am primit adresa Dtale de la Sami Damian, care a avut amabilitatea să mi-o dea, căci În izolarea și singurătatea mea de aici (o altfel de singurătate ca În țară, firește!) mă amăgesc cu gândul de a restabili câteva contacte cu prieteni și colegi de odinioară. Îmi amintesc cu claritate ultima noastră Întâlnire, pe Calea Victoriei, tocmai apăruse Plicul negru și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La mulți ani! Eu sunt la familia mea, la Bonn de la finele lui ’90. Am primit adresa Dtale de la Sami Damian, care a avut amabilitatea să mi-o dea, căci În izolarea și singurătatea mea de aici (o altfel de singurătate ca În țară, firește!) mă amăgesc cu gândul de a restabili câteva contacte cu prieteni și colegi de odinioară. Îmi amintesc cu claritate ultima noastră Întâlnire, pe Calea Victoriei, tocmai apăruse Plicul negru și exemplarul ce-mi trimiseseși s-a „rătăcit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cicatrizate reafirmarea „marilor calități” ale lui Blecher, Într-o realizare romanescă mai limpede decât În volumul precedent, datorată „unei mai sigure conștiințe de artă”. Sebastian era sensibil la modul cum autorul mută accentul de la suferința fizică la „tortura morală a singurătății”, la „spectacolul pustiu al vieții” scrutat de cineva „care a fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele mai grozave suferinți și umiliri, de a sugera
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi scrie Domnița, profesoara de spaniolă din Los Angeles. „N-am mai trecut demult printr-o situație atât de complexă și neliniștitoare ca aceea În care ne aflăm În prezent cu toții (expeditori, destinatari și... restul, deopotrivă). Senzația de izolare, de singurătate trebuie Învinse pas cu pas, cu Încordare și cu privirea ațintită spre viitor. Vrând-nevrând, aceasta se numește (paradoxal?) speranță, n-are alt nume. Aici, acasă, este așa cum știți. Ba, ceva și mai! Frig, frig, frig. Nu ne vedem aproape cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt; era un ireal sentiment de răceală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar zice, „minunata, primejdioasa intensificare a sentimentului care Însoțea minciuna și infidelitatea În iubire”. Nu mai rămâne, În cele din urmă, decât o ultimă fracțiune până la ambigua eliberare. Lunecarea, adică, „Într-un teritoriu unde nu ajungea nimeni, teritoriu interzis, descompunerea singurătății absolute... golul care se cască uneori timp de o secundă dincolo de orice ideal.” Cerebrala, pasionala Claudine nu poate evita, desigur, sordidul, În aceste clipe de emulație frenetică și excesivă a senzualității. „Un sentiment al propriei josnicii, atmosfera trecutului.” Ezitarea nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe Milena, Întrebându-se pe sine, și știind prea bine că deșertul nu este, de fapt, deloc departe, ci periculos de aproape de Viena, de Praga, de Întreprinderea de Asigurări Generale unde lucra, de casa familiei Kafka, de camera și pupitrul singurătății sale. Nici plantațiile de trestie-de-zahăr, nici cimitirele islamice, nici Marele Zid Chinezesc al celebrei sale scrieri nu erau departe. Nu este necesar să ni-l Închipuim pe Kafka În deșertul Orientului Mijlociu sau În China comunistă, sau În Brazilia, unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ereticul), echilibrata analiză critică a vieții și operei lui Cioran scrisă de Patrice Bollon. Cartea a provocat o vie dezbatere În presa franceză. Jean-Paul Enthoven scria că „cea de-a doua moarte a lui Cioran promite orfanilor săi o vastă singurătate”; Bernard-Henry Lévy descria o Întâlnire, În 1989, la care Cioran vorbise cu prudență despre trecutul său și păruse stânjenit de Întrebările despre militantismul său de extremă dreaptă din anii ’30-’40. Cioran a fost apărat cu Înflăcărare de Edgar Morin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Caiete pentru revista americană Conjunctions, nr. 31, va recunoaște separarea evidentă, dar și legătura durabilă dintre tânărul și vârstnicul Cioran. Deja, la maturitate, el pare, atunci când scrie aceste „Însemnări”, mai sensibil la suferința umană, mai vulnerabil, chiar mai tolerant. Singurătatea și luciditatea se joacă și acum cu negația, Într-o formă oarecum frivolă, dar melancolia se adâncește, consecință a dureroasei presimțiri că sfârșitul aventurii sale lumești și păgâne era aproape. Pare acum, Într-adevăr, „mai Înclinat să accepte chiar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
călătoriile au fost Întreprinse În spiritul instruirii În cum să devii un american”) au dreptate. Vastitatea modernă a Americii, imprevizibilele ei amestecuri și colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sufletele noastre creștea dorința de răzbunare și de alungare a călăului și a vinovatului principal. Tot timpul acesta am stat acasă. Eram încă bolnav și primeam, stând în pat, pe cine venea să mă vadă. Mă simțeam mai bine în singurătatea familiei izolat de lumea obișnuită, cu comentariile ei stereotipe și inconștiente pe marginea evenimentelor. În aceste zile am primit o scrisoare de la maiorul de jandarmi lon Cătană, de la Oradea. În cele câteva rânduri. foarte îngrijit scrise, omul își manlfesta sentimentele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a întărit mal mult credința în puterea noastră de rezistență și în renașterea neamului prin biruința Legiunii. întoarcerea de unde a plecat Ion Banea Cel dintâi gând după ce m-am ridicat din pat a fost să merg la Vurpăr. Acolo, în singurătatea ei, îndurerată și lipsită de mângâiere, aștepta mama lui Ion Banea. Ne-am înțeles cu vechiul nostru camarad și om de omenie Ion Lupean și cu mașina lui de piață am plecat la Sibiu. Era el (Lupean), nevasta mea, copilul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și consecințele lui îngrozitoare nu l-au cruțat ci l-au torturat îngrozitor. Nu se putea ridica în picioare și trebuia să se târască la ușă să își ia gamela cu mâncare, împinsă de gardian cu piciorul în celulă. în singurătatea zilelor și nopților egale pentru deținut, de multe ori gândul îi fugea la locurile copilăriei din Sâmbăta și la căminul său de la Sibiu. În aceste condiții de infern totuși el reușea să se ridice deasupra lor și să ne redea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet e sterp de credință.” în adevăr, analizându-mă, în singurătatea mea fioroasă, nu mă simțeam vinovat de nici unul din păcatele, care te împiedică să cânți, ci dimpotrivă. Simțeam o mare satisfacție, când intonam puternic cântecele noastre legionare. Nici nu simțeam cum îmi trecea timpul, petrecând în minte nestânjenit imagini scumpe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe după umeri cu brațul drept și mi-a spus spontan pe nume: „Ghiță, Cătăniță”. A venit val-vârtej gardianul să repare greșeala pe care o făcuse și vraja acelei clipe s-a stins fără să fi schimbat măcar câteva cuvinte. în singurătatea celulei mele din Zarca au urmat o suită de întrebări: De unde mă știe? De ce mi-a spus și Cătăniță? întrebările de atunci au rămas fără răspuns, până astăzi și poate le voi lămuri dacă îmi va fi dat să-l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
săturasem de coșmelia mea, dar fusese totuși un adăpost. Se evaporase ca ceața dimineții într-un interval de timp în care ți-ar fi fost suficient să dai pe gât două cutii de bere. Slujba, whiskyul, liniștea și tihna mea, singurătatea, colecțiile cu Somerset Maugham și John Ford - toate, dar absolut toate, nu mai însemnau nimic. Strălucirea pajiștilor, splendoarea florilor... am murmurat eu. Am întins mâna spre panoul electric și am întrerupt toate luminile din casă. Chiar dacă voiam să gândesc, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pierde și de-acum încolo. Pierderile au fost inevitabile și au făcut parte integrantă din viața mea. Nu voiam să dispar din lumea asta. Am închis ochii și-am simțit că-mi fremăta sufletul. Era ceva care depășea tristețea și singurătatea. Pornea chiar din străfundurile existenței mele. Un val pornit din adâncuri, un geamăt care m-a zguduit puternic. Nu știu cât a durat. M-am rezemat de bancă, mi-am sprijinit coatele și am așteptat să treacă. Nu mă putea ajuta nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț este tăcerea deplină, în care adun și cresc și păstrez ceea ce nimeni numi va putea lua prin foc sau prin sabie”. ( Johann Wolfgang von Goethe) ,,În fața frumosului, singurătatea devine apăsătoare”. ( Nicolae Steinhardt) ,,Natura creează pentru noi în fiecare zi tablouri de o infinită frumusețe, trebuie doar să avem ochi să le vedem...” (John Ruskin ) ,, Când l-au trimis părinții la învățătură, ulița l-a întovărășit până la colț; mai
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
se reface circular, în întregul ei: o lume pervertită unde, de la vodă la slugă, toți simulează și disimulează, unde toți se află permanent în rol, iar șansa fiecăruia depinde de performanța în arta ipocriziei. Momentele de atonie intervin numai în singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții. Unul ca Andronache Tuzluc este sortit pieirii pentru că joacă descoperit, ignorându-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri unde personajele își fac apariția sub privirea
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]