11,402 matches
-
din mână și descuie ușa. Hai, înăuntru! Mă trase în sus, pe scările de la intrare. —Săriți, mă bate poliția! țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse în studio. —Nenorocitule! Ai mandat? Ți-am zis eu că poți să intri? Mă prăbușii pe sofa. Cum nu eram îndeajuns de trează încât să-mi amintesc locul exact în care se rupsese arcul, m-am pomenit cu el înfipt exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încrezătoare că serialul avea să primească undă verde, în cele din urmă. Și cum, după Janey, Gita era un fel de Dumnezeu, nu mai putea de fericire. — Are tot ce-i trebuie, îmi spusese Janey mai devreme, năpustindu-se în studioul meu, ca din pușcă. E un thriller super, dramă de familie, câteva chestii supranaturale - nici nu știi cât de în vogă sunt chestiile astea acum - și vreo câteva scene incitante pentru femei. I-am trimis un exemplar și impresarului Natașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
speram să ne mai facem niște sex și, dacă m-ai fi evitat, lucrurile ar fi fost destul de dificile din punct de vedere tehnic. Îl măsurai din cap până în picioare. Cred că e momentul să-mi faci o vizită la studio, zisei eu, după ceva timp. Să vedem dacă poți face față vieții mele, în toată oribilitatea ei. Abia așteptam să mă întrebi. Când? spuse el, cu un entuziasm care mă flata. Ridicai din umeri. Dacă ești liber mâine seară... — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum ne aflam, în mod evident, acesta părea singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea. Ne-am întors la studioul meu, iar el s-a amuzat copios frunzărind prin absolut toate hainele atârnate pe cuierul meu, comentând, cu înjurături din cele mai obscure și mai shakespeariene gama afișată și, în cele din urmă, aruncă câteva lucruri pe pat, poruncindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Parcă nici nu era muncă. Am râs de ne-am spart, nu? Cred că nu mai treci pe la noi. Părea melancolic. — Tocmai îl întrebam pe Bez dacă ai putea să vii să mă mai ajuți din când în când la studio, zisei eu. —Pe bune? Lurch se lumină dintr-odată. — Cât de tare! —Da, așa e. E unul dintre lucrurile care chiar îmi plac la ea, zise Hugo, coborând scările. Acum o s-o scot afară să-i arăt grădina. Ne scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre adresa din Chiswick de unde mă luase și destinația din Holloway, ca să nu mai zic de rochia mea elegantă și etola din blană falsă. De obicei, ținuta mea era suficient de neglijentă încât fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să aștepte câteva minute; evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Puteam să mă ridic și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să mă simt nefericită la nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să recunosc că asta mă impresionase până și pe mine. Un post cu renume cu un salariu foarte bun, plus posibilitatea de a face legea la scară largă, iar MM le refuzase pentru că voia, în schimb, să-și deschidă propriul studio, de unde probabil că avea să primească, dacă avea noroc, un sfert din banii pe care îi oferea teatrul Cross. Totuși, era pe val. Toate teatrele voiau să colaboreze cu ea, iar faptul că refuzase postul de la Cross nu făcuse decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunet strident îl bruia, în mod enervant, pe Johnny Cash. În momente ca acestea îmi doream să-mi fi instalat o bară ca acelea pe care le folosesc pompierii pentru a coborî în caz de urgență în camera principală a studioului. Dacă aș fi avut o scară verticală, ca scara lui Iacob, de la teatru, aș fi putut aluneca pe ea după metoda consacrată a mașiniștilor, cu mâinile prinse de barele laterale; dar nu aveam mănușile de lucru, deci... E extraordinar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebui să spun, în apărarea mea, că n-am făcut țăndări nici telefonul, nici robotul. În schimb, mi-am strivit destul de rău degetul mare de la picior dând cu piciorul în masca mea de sudură, care zburat de cealaltă parte a studioului, după care am luat-o cu pași apăsați spre platformă, înjurând printre dinți. Mare noroc că aveam tone de haine noi și scumpe cu care să mă răsfăț și care să mă distragă. Peste douăzeci de minute s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unde aveam să-l golesc în liniște, făcând o pauză care - speram eu - era îndeajuns de lungă încât să-l facă să intre în panică, după care am spus: —Hugo? Poți să ieși din ascunzătoare. S-a ivit de după colțul studioului. Am observat că făcuse eforturi la fel de mari ca să-și aleagă hainele ca și pentru a obține cocktailul; purta pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lângă chiuvetă, dar sunetul dulce și melodios al lui Delius m-a făcut doar să mă simt mai rău și am trecut repede pe Radio 4, sperând că sunetele seci ale unui buletin de știri sau râsetele unui public din studio ar putea să mă distragă. Era emisiunea cu Archers, iar eu ascultam cu o ureche încercând să îmi alung din minte privirea plină de resentimente a lui Ben. Știam că e mult prea periculos să-mi permit să mă scufund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână, să se vadă mai bine desenul, cristalul de pe masă care strivea un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi de enciclopedie cumpărate de la anticariat. Nu le deschisese niciodată, dar făceau frumos în raftul de lângă fereastră, așezat de o parte și de alta a pisicii de porțelan... Își strânse șalul de lână în jurul umerilor slabi. Peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tavan. ― Ce oameni, domnule! Ăla, complet sonat, aude pași, asta... Gata! Eu unul m-am săturat! Las dracului totul și plec! Dar știu în aceeași clipă că nu va abandona. Glasul învăluitor al Melaniei Lupu însăila o melodie dulce. ― ... un studio elegant... cele mai scumpe modele din Paris... o galerie personală. În Haiti, ca Gauguin... studii la Roma... femei încîntătoare... Gîndiți-vă, domnule Matei, gîndiți-vă bine. Matei scrâșni din dinți. " Mă ard, dar trebuie să încerc! E o șansă pe lângă care nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reacții În presă, adăugă el. Apoi Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să aduci presa. Absolut nici o problemă, răspunse Thackeray cu sânge rece. Thack zâmbea ușor, cocoțat pe marginea unei vechi canapele franțuzești de la un capăt al studioului. Arăta cât se poate de relaxat În costumul Saville Row În stilul anilor ’60 și cămașa albă, lucrată manual, În pas cu moda. Se uită brusc la mine, spunând: —Sylvie are multe relații În New York. Deja le-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu ca pentru 59th Street. După petrecerea de divorț, Sanford Îi dăduse lui Lauren toate detaliile privind butonii pe care Îi voia. A spus că erau „mama tuturor butonilor Fabergé“, dăruiți țarului Nicolae de către mama sa, Împărăteasa văduvă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai târziu era pe mine, la propriu, acolo pe terasă. A ejaculat după cinci minute și apoi a căzut lat de epuizare. Am considerat asta un compliment, de fapt. Eu Întotdeauna obișnuiam să pățesc așa când aveam vârsta lui la Studio 54, când mă simțeam super. Îți mulțumesc pentru petrecerea grozavă. Patru tăiați de pe listă! —Dumnezeule mare, râse Hunter. Și cum rămâne cu marea ei iubire pentru Giles Monterey? Gata, l-a uitat? — Ia ascultă aici, am zis eu citind sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sedus de bărbatul îndesat, în vârstă de 50 de ani. Sau poate a fost invers, și Dryer a fost cel care a comis actul de seducție. Indiferent cum, fapta s-a petrecut când proprietarul de galerie s-a dus la studioul artistului pentru a-i vedea ultimele pânze. Frumosul băiat-bărbat a înțeles rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
totul și cu totul imaginar, ori a consemnat faptele pro domo. Nu-s de acord - se încăpățină profesorul de istorie. Nici nu trebuie să fii. Doar nu vrei să credem că istoria unui împărat a fost scrisă sine ira et studio, adică fără ură și părtinire, de către un supus al acestuia. Aia s-o creadă cuciu. Toate puterile, de când lumea, i-au pus pe săracii istorici să scrie ceea ce le convenea lor, nu ceea ce era adevărat. De aceea eu consider această
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Închise În urma lui. Imediat se uită În jur după un scaun și-l propti sub clanță, așa Încât ușa să nu poată fi deschisă dinăuntru. Se familiarizase dintr-o vizită anterioară cu Încăperea În care se afla. Era ceva Între un studio și un salon de modă veche. Înăuntru se aflau un birou, o sofa din catifea roșie, un balansoar, câteva măsuțe ici și colo, câteva gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat că pierdea niște scule atât de bune, dar era pregătit să sacrifice orice l-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi, adăstă o clipă În fața oglinzii, ca să-și aranjeze părul și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele din hol. Nu mai avea intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri. Hai! Veniți! și-o să vedeți. și o să afle și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]