12,131 matches
-
bază de vrăji, de leacuri băbești și de descântece. În tot satul se găsea o bătrână, un moșneag care cunoștea câteva formule magice cu care omul își oblojea o rană, își descânta de deochi când avea o cefalee care-l supăra sau i se servea o fiertură de buruieni când i se îngălbeneau tegumentele sau ochii pentru că i se declanșa un icter mecanic. A trebuit să treacă multe secole și multă apă pe valae Bâlii până ce cercetările și rezultatele științifice ale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
făcut aceeași fentă și i-am mai înfundat o dată figura. Rezultatul a fost, precum spuneam, borșul. și faptul că, pînă în clasa a opta, nu m-am mai bătut cu nimeni, fiindcă nimeni nu a mai îndrăz nit să mă supere. La liceu, așa, pe bune, cred că m-am bătut doar cu un singur tip, cu Stan. și lui i-am dat borșul, dar cu el a fost ceva mai complicat. Tot atunci am început să fac și karate - dar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aplica o palmă pe o parte și, eventual, și cu dosul, pe cealaltă parte, și se mulțu mea doar cu atît. La ceilalți nu se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se ghemuiau, își băgau bărbia în piept - lucru care o supăra tare și o făcea să se dezlănțuie asupra lor și să-i tragă de urechi și de perciuni. Asta numai cînd făceau vreo poznă, bine înțeles, pentru că tovarășea nu-i bătea niciodată pe degeaba. Tova rășea avea mereu dreptate. Copiii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-l vadă ! -, dar nu-i zicea nimic. În paranteză fie spus, Dănuț întrebă odată acasă dacă nu vor să facă o asigurare pe viață sau contra incen diilor, dar, cînd încercă să repete și ce povestise omul acela, părinții se supărară foarte rău. În perioada aceea, Dănuț începu să-și cunoască mai bine colegii și se împrieteni cu cîțiva. De pildă, cu Marinescu, care, chiar dacă era tuciuriu la față, era deștept și nu mirosea a țigan ca Tănase. Sau cu o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
numai. Era cam ciudat că nu vedea chiar pe nimeni, nici măcar pe al lu’ Hera de la doi, Heroină ăl mic, care era nelipsit din fața blocului, nici pe Vasti de la blocul 29, nici pe frații Coajă, nici pe Bozgorul, care se supăra de fiecare dată cînd se auzea strigat astfel, nici pe Duțu, cel iute de picior și care învîrtea mingea de parcă era vie, nici pe Irinel de la patru, nici pe nimeni. Se duse pe la leagăne, doar-doar o găsi pe cineva, însă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el și să i-l dea înapoi ! Ajuns în casă, părinții îl întrebară dacă și-a luat înapoi inelul și el răspunse că mîine îl va avea. Însă nici ziua următoare Aurora nu veni cu el pe-afară. Dănuț se supără, strigă la ea să-i dea inelul și o ame nință că, dacă nu i-l dă, o va păți ! Aurora se uita în pămînt, iar zîmbetul îi dispăruse cu desăvîrșire. Ori cum, pe Dănuț nu-l mai interesau acum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
medicină, monumentală dar îngrozitor de banală, a zugrumat vechea Universitate cu fațada-i sobră așa de interesantă... Trecutul nu ne inspiră nici admirație, nici iubire, nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ale Oficialităței. Dar pentru că scrisul meu e, prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am spus-o și tocmai de aceasta, mă supăr. Asta nu înseamnă mare lucru, pentru că supărarea mea nu ia de obicei forme concrete. Nu mi-au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Femeii, care s-a speriat, i-a căzut coșul de pe cap luând-o la goană înapoi spre poarta de intrare în curte, țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart. Supărată de cele întâmplate a cerut să-i plătim toata paguba, dar când șia dat seama că e vinovată că nu citise tăblița de pe poartă, a tăcut și s-a făcut nevăzută luând cu ea doar coșul. La omleta surpriză s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
spuneam că nu i-a sunat ceasul de a fi expusă, o să-i vină și ei vremea de a sta pe un postament într-o expoziție. Vorbele pe care le primisem la adresa ei nu le uitasem și nici nu mă supărasem pe colegi. Cum e și firesc fiecare are dreptul să-și exprime propria părere, iar în privința gusturilor nu se poate discuta. E foarte greu să realizezi o lucrare care să fie pe placul tuturor. Referitor că aș fi copiat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Jr., voi urmări înregistrările tuturor edițiilor emisiunii Dansez pentru tine de până acum, mă voi topi în fața aerelor lui de supermachoman și voi dormi cu poza lui sub pernă. Și cu poza variantei lui feminine, Andreea Marin, să nu se supere. Tot așa, jur că mă voi uita, măcar o dată, la emisiunea Dănuț SRL și mă voi îndrăgosti în taină și de protagonistul ei, Dan Bittman. Voi ofta amarnic când voi auzi cum cântă el jingleul acela, cu „Dănooooooț serele“, și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a fost invitat în show uri gen Academia vedetelor (și revistele cu vedete au început să scrie despre el) sau pe la talkshowuri. Cu ocazia acestora din urmă, neam dat seama că omul e destul de cumin țel, că nu vrea săi supere pe cei mari și căși umflă pieptul numai în fața plevuștii cu tarabe (ca și Bud Spencer, el îi bate numai pe cei debili - și oricum, trebuie să pară că bate, nu să o facă întradevăr). Pe de altă parte, tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dovedit bunătatea. El șia amintit cât de mult prețuia perioada de sâmbătă și duminică atunci când era copil, ca noi, și de aceea ne a promis că nu va fi rău (cum poate să fie el rău?), pentru că nu vrea să supere pe nimeni. Prin urmare, domnu’ Cornel nea spus tot felul de povești frumoase și educative. De exemplu, po vestea de suflet despre cum doctorul Tănăsescu (domnu’ Dan Claudiu este și medic) a avut grijă de mama domnului Cornel. Sau domnu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rămână prea scurt: l-au uns cu tot felul de alifii și i-au întins piciorul cu niște instrumente cu care l-au martirizat zile întregi. Cele două spirite Dar Domnul nostru îi reda sănătatea; se simțea bine, nu-l supăra nimic în rest, numai că nu se putea sprijini prea bine pe picior, fiind silit să rămână la pat. Fiindu-i mai bine și fiind obișnuit să citească acele cărți lumești și mincinoase numite romane cavalerești, ceru câteva pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de a se arunca printr-o spărtură mare, ce se căsca în odaia sa, lângă locul unde se ruga. Dar dându-și seamacă sinuciderea este un păcat, începea iarăși să strige: „Doamne, n-aș face nici un lucru care să Te supere!”. Repeta aceste cuvinte, ca și rugăciunea de mai înainte, de mai multe ori. Își aminti atunci de povestea unui sfânt care, pentru a dobândi de la Dumnezeu un lucru pe care și-l dorea mult, a postit mai multe zile, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bine, mai târziu căzu greu bolnav. După ce se vindecă, hotărî să plece să pună rânduială în treburile pe care i le încredințaseră însoțitorii săi, călătorind fără bani, fapt pentru care fratele său, umilit că voia să plece pe jos, se supără foarte tare. Seara, Pelerinul acceptă să meargă călare împreună cu fratele său și cu rudele, dar numai până la hotarele ținutului. 90. După ce ieși din ținut, descălecă și, fără să ia nimic cu el, se îndreptă pe jos spre Pamplona. Trecu prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la drumul mare?”, se întreba ea ascunzându-și ochii triști și negri sub pleoape. Dacă i-ar fi păsat câtuși de puțin de ea, nu s-ar fi comportat așa. Răutatea lui față de femei era evidentă și dovedită. De ce-l supăra oare această evidență? Cine ar putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și totuși îl las să mă tortureze verbal după bunul lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tine. Să aveți și voi copilul vostru. Nicky e cu povestea lui. - Nu Anisia, nici nu mă gândesc. Lasă lucrurile să meargă așa cum Dumnezeu le rânduiește. - Eu nu sunt de aceeași părere cu tine! - Asta-i treaba ta. Nu te supăra dar nici nu vreau să aud. Știi, copiii din două căsătorii dau naștere la diverse probleme majore în cursul anilor. Făcuse mai multe controale ginecologice și șapte medici îi spuseseră că nu va mai putea avea vreodată copii, având un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vadă familia destrămată! Altădată erau lipiți unul de altul precum timbrul de scrisoare. Perfect conștient de ceea ce se petrecea între ei și văzând-o plângând, Alin o urmări cu privirea pe maică-sa și zise: - O, mamă! Nu mai fi supărată! Te rog! - Iartă-mă. Tu nu trebuie să fii supărat! Ești încă un copil, nu trebuie să participi la toate problemele de familie. Du-te și te joacă sau citește o carte. Ea se strecură pe lângă el și intră în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timbrul de scrisoare. Perfect conștient de ceea ce se petrecea între ei și văzând-o plângând, Alin o urmări cu privirea pe maică-sa și zise: - O, mamă! Nu mai fi supărată! Te rog! - Iartă-mă. Tu nu trebuie să fii supărat! Ești încă un copil, nu trebuie să participi la toate problemele de familie. Du-te și te joacă sau citește o carte. Ea se strecură pe lângă el și intră în altă cameră. Deschise un sertar unde se aflau niște medicamente
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atât timp cât trăiesc nu renunță niciodată la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea timpului. Lumea era foarte derutată, aș putea spune chiar panicată de acest eveniment istoric. Unii români erau supărați, iar alții savurau cu drag victoria. Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
între ei. Ca prin minune, afară începuse să se lumineze. Nici nu ai fi zis că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu o remarcă: - Am și eu momentele mele de slăbiciune. Te rog să mă scuzi dacă te-am supărat. Poate nu fac lucrurile așa cum trebuie. Carlina pretindea la rândul ei că era destul de matură și că nu i se potrivea deloc ceea ce făcuse. Luând în considerare trecutul și ambiția ei, nu se merita să facă acest compromis, dar când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un ton destul de glumeț. Să nu mai beau din prima. - Dacă vrei să strici tot ce-a fost bun până acum între noi, n-ai decât. Fă-o! - Tocmai asta nu vreau. - Nu prea se vede. Bei intenționat ca să mă superi. De ce nu te gândești și la copiii tăi, sau sticla goală te omoară? Leon părea că nu auzise nimic din toate cele spuse de ea și înălță capul puțin mai sus decât de obicei și începu a vorbi ca și când ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
femeia plină de bijuterii pierduse rând pe rând banii, bijuteriile doamnei, iar acum ajunsese la bolidul negru parcat în fața hotelului. Noaptea fusese ca o mătase neagră pentru el, alunecându-i printre degete. În următoarea clipă se ridică brusc de la masă, supărat că pierduse, dându-și un pumn în cap și aproape strigând: - Sunt un idiot! Un prost...am pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
negustorii, oamenii ar trăi mult mai greu. Cu siguranță voi câștiga și eu. Numai el știa de ce se distanțase de Carmen. Inima lui parcă îi spunea: îmi pare rău dar nu am ce face! Îmi pare rău că te-am supărat dar țiam lăsat ușa deschisă. Acum poți să ieși încet când dorești. Următoarea noapte, Carmen o petrecuse la o cabană la munte. Pentru prima oară simți că sufletul ei se încălzește. Simți cum se nasc speranțe noi în ea, și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]