12,028 matches
-
întotdeauna justificarea lor proprie, adîncă” („Erori fecunde”, în „Sburătorul literar”, nr. 23, 18 februarie 1922, p. 522). La fel pe cele ale contemporanului său V. Demetrius: „Nimeni nu ne cunoaște și nu ține morțiș să arate că ne cunoaște, ca tovarășul destăinuirilor noastre trupești”. *Trebuie disociat între idei și lozinci. Mulți cred că acestea din urmă sînt totuna cu cele dintîi. O idee se naște într-o atmosferă de seninătate spirituală; o lozincă iese din impulsul unui moment tensionat. Într-un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe o stafie. Vasile Florea, care a deschis vernisajul, a salutat prezența vicepreședintelui de la Cultură, tovarășul Donea, fostul student al lui Gr.V.C., dar n-a catadicsit să spună că în sală se află și cel care a slujit ani de zile Galeriile cu sfatul și cu scrisul său. N-au făcut-o nici cei care au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oploșiții pe la sindicate, cooperație, biblioteci, case de creație își justifică „activitatea” editînd culegeri cu (dacă socotesc „producția” pe țară) sute de veleitari. Inutil să mai adaug că „poezia” frizerilor, croitorilor, plutonierilor majori e omagială, cu „sentimente alese” pentru partid, pentru „Tovarășul” și „Tovarășa”. *Nu o dată, Carmen se comportă ca „une petite aguicheuse”, adică provocator, șocant, mai ales sub aspect verbal. Badineriile, picanteriile, tachineriile, formulările sale explicite țin de un anume „program”. Prin ele vrea să demonstreze - întrucît presupune că unii s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le va aduce. Oare femeia aceea își va mai aminti că a fost bărbat? Puțin probabil. Și-atunci, în absența comparației, mai poate fi înțeleasă, cum vrea el, cealaltă „poezie a lucrurilor”? *Dimineață, la serviciu, am adnotat ultima cuvîntare a Tovarășului cu următorul citat din Voltaire: „- Ce înseamnă optimism?, întreabă Cacambo. - Vai!, spuse Candid, înseamnă să afirmi cu înverșunare că toate sînt bune atunci cînd îți merge rău”. După-amiază, acasă, am adăugat și prima parte a unei reflecții a lui Bernanos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au prins. Spre finalul „ședinței” (improvizată după un vernisaj), mi-am dat seama că crezutul meu „cap logic” se cam pierde în prezența cuiva care încearcă să-mi scormonească viitorul. *Iarăși a „erupt”: „Nu înțelegeți că aniversarea partidului înseamnă aniversarea tovarășilor?” Asta așa e, însă nu așa ar trebui să fie. Exasperarea lui G. vine din faptul că ar fi luat, se pare, o papară strașnică de la unul și mai oportunist decît el, Dulea, vicepreședinte al CCES, pentru „insuficienta reflectare (în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vom face o minune!” M-am uitat în jur: toți lăsau impresia că-l cred. Încurajat de complicitatea celorlalți, îi dădea cu gura înainte: „Vom asigura un climat tonic, de emulație; colectivul e cel care face redacția (!); avem nevoie de tovarăși competenți, revoluționari”. Inutil să mai urmez banda: fiecare din afirmațiile sale mă provoca să-l iau în răspăr. E ziarist revoluționar cel care se opune criticării „aspectelor negative” dintr-o comună de care răspunde cutare „tovarăș secretar”? „De ce-l bagi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
redacția (!); avem nevoie de tovarăși competenți, revoluționari”. Inutil să mai urmez banda: fiecare din afirmațiile sale mă provoca să-l iau în răspăr. E ziarist revoluționar cel care se opune criticării „aspectelor negative” dintr-o comună de care răspunde cutare „tovarăș secretar”? „De ce-l bagi în seamă?”, ar putea să mă întrebe cineva. Îl bag, pentru că persoane ca el nu-și termină rolul odată cu discursul. Au privilegiul de a ne reprezenta și judeca. Ne stabilesc marja de libertate și ne reglează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Muzeului de Istorie?), căci n-o îngrijește nimeni: are acoperișul deteriorat (mai rău în partea dreaptă), geamurile crăpate, ușa încuiată și poarta legată cu sîrmă. Neglijența mi-a fost explicată astfel: „Dacă ne-am ocupa de ea, s-ar supăra Tovarășul”! E o simplă deducție ori au avut semne în acest sens? Cei cărora le-am pus această întrebare s-au prefăcut că n-o aud, deși răspunsul e important pentru a înțelege atitudinea „conducătorului iubit” de azi față de predecesorii săi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primul-secretar l-a felicitat de trei ori; că, deoarece Natalia Jipa, secretara cu propaganda, a lipsit, „a ieșit scandal”; că sora lui de la Roman „a făcut observația” că aceasta e cea mai bună piesă pe care a scris-o; că tovarășul Micu (de la Casa de Comerț „Mercur”) a exclamat într-o pauză a spectacolului: „Ce curaj! Ce curaj!” Aflat într-o bună dispoziție, Nanianu a apelat la caietul său cu glume, în care ultima notată era aceea că la bătaia în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vă adresăm, stimate tovarășe Iosif Banc (Gheorghe Oprea, Emil Drăgănescu etc.), călduroase felicitări, sincere urări de sănătate, fericire, precum și noi succese în îndeplinirea înaltelor misiuni încredințate de conducerea partidului”. Aprecierile din paragraful următor trebuie să se axeze pe clișeul că „tovarășul” desfășoară o „activitate rodnică”, „îndeplinind cu devotament și spirit revoluționar indicațiile și orientările date de secretarul general al partidului”. Singura variație, întîlnită în textele pe care m-au lăsat să le frunzăresc, constă în intervertirea unor cuvinte de final: „Vă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le frunzăresc, constă în intervertirea unor cuvinte de final: „Vă dorim în această zi aniversară...” și: „în această zi aniversară, asigurîndu-vă de stima și respectul nostru, vă dorim...” I-am întrebat dacă la fel de simplu procedează și în cazul telegramelor pentru „Tovarășul” sau „Tovarășa”. Mi-au spus că acelea le dau oarecare bătaie de cap, din cauza „filtrelor” prin care trebuie să treacă pînă să atingă forma satisfăcătoare. Un lector de la județ le vrea țepene de solemnitate, altul grele de ornamente adjectivale. Dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
filtrelor” prin care trebuie să treacă pînă să atingă forma satisfăcătoare. Un lector de la județ le vrea țepene de solemnitate, altul grele de ornamente adjectivale. Dar au un repertoriu bogat de modele: ciupesc de ici, ciupesc de colo, iau de la „Tovarășul” și dau „Tovarășei” (și viceversa), încît nu durează mult și treaba-i gata! N-am fost, nu sînt și nu voi fi niciodată un „profesionist”, dacă principala caracteristică a acestuia e lipsa de credință în lucrul făcut. „Profesioniștii” fac ceea ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pedofilia” literară, plastică ș.a.m.d. Iată în ultimul număr al revistei, alături de țambalagii de ocazie, sînt publicați cu „poezele” copii de clasa I și a II-a. Asta pentru a arăta că „toată suflarea” se bucură de faptul că „Tovarășul” și „Tovarășa” există. E firesc însă ca un elev de-a întîia să aibă pe limbă cuvîntul „omagiu” și să-și pună versulețele sub el? Nu! Mozarții scoși din căciula „Cîntării României” sînt, probabil, niște copii normali. Dar pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e cu totul altceva. Scrisul e confesiune deplină. *Întîlnirile cu Radu Cârneci se realizează fără sentimentul că există trecut: parcă ieri era redactor-șef, parcă ieri discuta cu vreun „bătrîn pirat” despre „chestiuni, socoteli, daraveli”, parcă ieri îl manipula pe „tovarășul Calimandric” („mare cotoi, mare pungaș”), pentru a obține ceva pentru el sau „pentru băieți”. După mai bine de zece ani de la plecarea sa la București, el vorbește despre toate ca și cum nici n-ar fi părăsit Bacăul. De-atunci s-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doi pași înapoi”. Motivele rugăciunilor mele au rămas secrete: n-am pomenit nimic despre grija ce-o am în legătură cu felul în care îmi sînt receptate și, mai ales, raportate lucrurile ce le spun. *„Dacă cămara țării va fi plină, nimeni, tovarăși țărani, nu va muri de foame”. Agricultura constituie o obsesie națională: dacă doi inși se întîlnesc, discută în cele din urmă despre agricultură și despre consecințele ei asupra nivelului de trai. Pentru mine, problema nu-i c-o să mor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noastre: frig, întuneric, lipsuri alimentare. Sătul de propriile-mi constatări, schimb postul, pe unul care transmite muzică. *Cele mai previzibile numere de ziar sînt cele de „sărbători”. Atît sub raport tematic, cît și sub cel al colaboratorilor. Dacă e aniversarea „Tovarășului” sau a „Tovarășei”, partea lirică va fi asigurată de Costin, Gavrilovici, Genaru și de cîțiva „băieți” din cenaclu, iar aspectele ideologice le va trata Vasile Sporici. Cînd unul dintre aceștia ratează ocazia s-o mai facă, zice imediat că „strugurii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu ca indigență). Multe aș fi putut să le fac altfel, mai bine, dacă aș fi fost un pic mai avut. Sărăcia e ca frigul: te amorțește treptat, te imobilizează. *Cu o excepție sau două, de aproape 15 ani, cuvîntările „Tovarășului” mă lasă indiferent. Bineînțeles, le-am citit, ca să știu ce zice, „cum se pun problemele”, dar nu mi-am făcut din ele niciodată un punct de sprijin pentru propriile mele păreri și demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
L-am combătut vorbindu-i de propriile-mi experiențe, necontaminate de literatură. Inutil! Mi-a părut rău că n-am schimbat registrul, de la serios la comic, spunîndu-i vorba auzită zilele trecute de la un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii lui Plăcintă”, „ceva mai mici decît struții”, despre „Tovarășul” (admirativ: „ce le mai știe omu’ ista!”), despre nevastă-sa, care „are numai 65 de kile” etc. Avea totuși o nedumerire: „Ce-i aia «alimentație rațională»?” Mi-a pus întrebarea tocmai cînd ajunsesem în fața unui galantar plin cu oase de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost legat la ochi și surd. Memoria mea n-a reținut din ei aproape nimic. Azi am încercat să-mi amintesc de o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care-i greșeala mea. Ca și el, mă compar cu cei cărora „le crește totul ca din apă” și - trufie? - mă găsesc mai bun decît ei. Cît e de van efortul de a nu urma căile lor! știu, Elihu și tovarășii săi mă vor combate. Le voi rezista însă, atît timp cît nu voi simți că odrăslește în mine un fir de speranță și cît privirea mea nu se va ridica spre vîrful plopilor și, mai sus, spre cer! *„Sub domnia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce și pentru cine se roagă atît de intens? Iată ceva impenetrabil! Există o categorie de autori (îndeosebi poeți) pe care îi întîlnești numai în așa numitele „numere speciale” (pentru întîmpinarea unui Congres sau unei Conferințe a Partidului, pentru aniversarea Tovarășului și a Tovarășei). Ca redactor, e imposibil să nu-i iei la ochi. Literar, nimeni nu le dă importanță, dar de nevoie sînt căutați și acceptați. Fac treaba pe care alții, „consacrați”, chiar dacă ar vrea, n-o pot face. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o lume. Dacă m-aș mai naște o dată, tot nu m-aș plictisi cu tine.»” Ca să nu-i sparg visul, n-am scos o silabă. *L-am întîlnit pe Calimandric în timp ce ieșea mofluz de la Centrofarm. „Se încalcă ce-a zis Tovarășul”, mi s-a răcorit el mie. „Tovarășul a zis că bunăstarea..., grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o dată, tot nu m-aș plictisi cu tine.»” Ca să nu-i sparg visul, n-am scos o silabă. *L-am întîlnit pe Calimandric în timp ce ieșea mofluz de la Centrofarm. „Se încalcă ce-a zis Tovarășul”, mi s-a răcorit el mie. „Tovarășul a zis că bunăstarea..., grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Calimandric în timp ce ieșea mofluz de la Centrofarm. „Se încalcă ce-a zis Tovarășul”, mi s-a răcorit el mie. „Tovarășul a zis că bunăstarea..., grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și amintește, cum să-și amintească ăștia de jos.” „Mmm, da, se pare că așa-i”, a admis, apoi a luat-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]