11,855 matches
-
Max Biaggi, rivalitate care a debutat în anul 2001 și care uneori a atins cote alarmante, depășind limita sportivității. Biaggi a părăsit competiția de MotoGP la finele sezonului, în urma unei evoluții sub așteptări la ghidonul mult râvnitei motociclete Honda de uzină. Anul 2006 s-a dovedit a fi unul de rău augur pentru multiplul campion. Rossi s-a confruntat cu 3 abandonuri tehnice, în timpul curselor de la Shanghai (China), Le Mans (Franța) și Laguna Seca (SUA). Acestor trei curse care nu i-
Valentino Rossi () [Corola-website/Science/314845_a_316174]
-
Era Fundațională curentă, cu 79 de ani înainte de anul l E.F. Născut într-o familie din clasa de mijloc, pe Helicon, sectorul Arcturus (unde tatăl său, potrivit unei legende de o autenticitate îndoielnică, a fost cultivator de tutun într-o uzină hidroponică), a dovedit de timpuriu un talent uluitor în domeniul matematicii. Anecdotele privind capacitatea sa sunt nenumărate, deși unele dintre ele sunt contradictorii. Se zice că la vârsta de doi ani ar fi..." Fără îndoială că cele mai remarcabile contribuții
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
Maffei, Borsig Schwartzkopf, Budapesta și Reșița/23 August au fost aduse de la alte căi ferate înguste din țară pentru a ajuta micuțele de la Wiener Neustadt, iar în anii 1960 depoul Sibiu a primit 5 locomotive cu tender puternice produse de Uzinele 23 August, seria 764.20x, pentru tractarea trenurilor de marfă. Tracțiunea diesel a fost introdusă la începutul anilor 1970, locomotivele cu aburi fiind treptat retrase din circulație. Cele mai norocoase și-au găsit în continuare rost pentru încălzirea garniturilor de
Calea ferată îngustă Sibiu–Agnita(–Sighișoara) () [Corola-website/Science/314913_a_316242]
-
blood din materia pe care o înmagazinează în fiecare zi din diverse surse străine. În peisajele cu valoare documentara, atât din punct de vedere vizual, cât și biologic, apar binecunoscutele clișee etichetate drept made în epoca postcomunistă, adică rămășițe de uzine și furnale ce se desenează pe fundalul unor blocuri de 4-5 etaje, cu acoperișul plin de antene. Sau inevitabilele blocaje în trafic, figurate realist de către pictor: mașini bară la bară, mărci străine, asfalt cu probleme etc. Din tablouri aproape că
Nicolae Comănescu () [Corola-website/Science/314922_a_316251]
-
asemenea unele cu economie foarte puternică. Regiunile cele mai importante din punct de vedere industrial sunt, în afară Regiunii Metropolitene Săo Paulo, Valea Paraíbei, Regiunea Metropolitană Campinas, Săo Carlos, Araraquara și mezoregiunea Piracicaba. În toate aceste zone a început modernizarea uzinelor vechi și schimbarea profilului de producție, acum fiind orientate spre tehnologii moderne și electrotehnică. Săo Paulo este și una dintre unitățile federative ale Braziliei care contribuie cel mai mult la producția agricolă națională, în ciuda faptului că agricultura generează doar 6
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
fost semnate documentele prin care polonezii au preluat USG. Până la acea dată, principalii acționari ai USG au fost CET Govora (49,84% din acțiuni) și frații Marius și Emil Cristescu, cei care dețineau, prin Bega Com, 40,44% din titlurile uzinei. În anul 2007, exportul reprezenta peste 80% din producție și era orientat către piețe din 80 de țări. Număr de angajați: Cifra de afaceri: Venit net:
Uzinele Sodice Govora () [Corola-website/Science/318391_a_319720]
-
trei importante societăți ale grupului Maraldi: Maraldi Ravenna, Forlisider din Forlimpopoli (Forlì) și Salpa din Cervignano del Friuli (Udine), specializate în producția de țevi pentru conducte de apă și gaz metan, care vor fi apoi reconvertite și transformate în noile uzine Marcegaglia Forlì, Marcegaglia Cervignano și Marcegaglia Ravenna. În 1985, după preluarea societății Cct Santo Stefano din Ticino (Milano), va fi achiziționată și societatea Profilnastro Dusino din San Michele (Asti), aflată la momentul respectiv în lichidare judiciară, o societate al cărei
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
în 1998, prin crearea societății Boiler Expertise, destinată proiectării și producției de cazane industriale și de putere. În același an, este achiziționată societatea Astra Mezzolara din Budrio (BO) și este preluată, sub denumirea Marcegaglia San Giorgio di Nogaro (Udine), fosta uzină Siderplating, care produce tablă laminată. Programul de dezvoltare a companiei inițiat de Antonio Marcegaglia continuă în 1999, prin achiziționarea societăților Morteo Nord din Pozzolo Formigaro (Alessandria), Ponteggi Dalmine din Milano, Graffignana (Lodi) și Potenza. Acestui șir de achiziții îi urmează
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
de achiziții îi urmează în anul 2001 achiziționarea, în sectorul turistic, a stațiunii Pugnochiuso, situată pe promontoriul Gargano. În decembrie 2001, după o investiție de peste 500 de milioane de euro într-o perioadă de doar câțiva ani, este inaugurată marea uzină din Ravenna, al doilea pol metalurgic și siderurgic al Italiei, iar în anul 2002 este dată în funcțiune în Taranto, pe spațiul ocupat anterior de Belleli, a doua unitate de producție din sud, după cea din Potenza. În 2003, sectorul
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
Grupului în sectorul turistic îl reprezintă preluarea, împreună cu Banca Intesa și cu grupul Ifil, a 49% din Sviluppo Italia Turismo. În 2007, Antonio Marcegaglia achiziționează participații la capitalul societății Gabetti Property Solutions și investește încă 300 milioane de euro în uzina din Ravenna. Grupul își extinde activitatea și în sectorul energetic, unde, prin intermediul societății Arendi, controlată de Grup, lansează producția de panouri fotovoltaice. Prezența Grupului în sectorul turistic se intensifică prin achiziționarea celui mai important complex hotelier și european: Forte Village
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
se intensifică prin achiziționarea celui mai important complex hotelier și european: Forte Village din Santa Margherita di Pula, Sardinia. Acestuia i se alătură la puțin timp satul de vacanță “Le Tonnare” din Stintino, provincia Sassari. În 2007, Grupul dezvoltă și uzina din Boltiere (BG), iar în 2008, achiziționează hotelul Castel Monastero din Castelnuovo Berardenga (SI) și complexul imobiliar "Ex Arsenale" din La Maddalena (SS). În 1989, Antonio Marcegaglia, , începe politica de extindere pe plan internațional a Grupului Marcegaglia, care-și amplifică
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
în Wheaton (Illinois). Implicarea lui Antonio Marcegaglia se manifestă în 1999 prin înființarea societăților Marcegaglia Iberica, Marcegaglia Ireland, Marcegaglia France, Marcegaglia Austria și Marcegaglia do Brasil, ceea ce va duce deja în 2005 la triplarea cifrei de afaceri și la extinderea uzinei, numărul de angajați ajungând la 1000. Între timp, la Brema, prin asocierea în joint venture cu Grupul Arbed, ia ființă prima societate Marcegaglia destinată producției de oțel de calitate. În anul 2000, Grupul achiziționează societatea Earcanal din Leioa, Spania. După
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
în iunie, Antonio Marcegaglia inaugurează a patra unitate de producție din străinătate a Grupului, care produce în Praszka, Polonia, conducte de răcire, panouri izolate și tablă ondulată. Acesteia i se va alătura un an mai târziu, la 20 km distanță, uzina din Kluczbork, specializată în producția de țevi și produse trefilate. În Qatar, în 2007 Marcegaglia înființează societatea Marcegaglia Gulf în Doha. Extinderea activităților industriale ale Grupului continuă în 2008 în China, unde, în Yangzhou, la 270 km nord-vest de Shanghai
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
în producția de țevi și produse trefilate. În Qatar, în 2007 Marcegaglia înființează societatea Marcegaglia Gulf în Doha. Extinderea activităților industriale ale Grupului continuă în 2008 în China, unde, în Yangzhou, la 270 km nord-vest de Shanghai,ia ființă prima uzină asiatică a Grupului, specializată în producția de țevi din oțel inoxidabil și din oțel-carbon de înaltă precizie, apoi cu constituirea societății Marcegaglia România în Cluj și cu demararea lucrărilor de construcție a unei noi unități de producție în Vladimir, Rusia
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
Grupul Marcegaglia și creată tocmai în acest scop, iar Marcegaglia Impianti, divizia de inginerie specializată în construcția de instalații metalurgice și siderurgice "la cheie" (pentru care asigură nu numai utilajele necesare în producție, ci și experiența tehnologică "testată" deja în uzinele grupului), își exportă azi know-how-ul și în țările din est, în cele din Orientul Îndepărtat și în cele în curs de dezvoltare. Modernizarea tehnologică a unităților de producție ale Grupului Marcegaglia s-a realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
și în cele în curs de dezvoltare. Modernizarea tehnologică a unităților de producție ale Grupului Marcegaglia s-a realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem de decapaj pentru oțelul inoxidabil și prin proiectul cincinal “Ravenna 2000”, care a făcut ca uzina din Romagna să devină al doilea pol siderurgic italian cu o producție de peste 4 milioane de tone de produse semifinite pe an datorită noilor instalații de galvanizare la cald, de vopsire, de laminare la rece și de decapaj, precum și datorită
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
în industria hârtiei, industria alimentară etc. Prin intermediul diverselor societăți pe care le controlează, Grupul Marcegaglia este prezent, de asemenea, într-un număr mare de alte sectoare industriale și neindustriale, precum cel de inginerie, prin proiectarea și realizarea de utilaje și uzine metalurgice; cel de tâmplărie metalică și al sistemelor electronice de comandă; sectorul energetic, prin proiectarea și construcția de centrale pentru producția de energie electrică din biomasă, panouri fotovoltaice,; în cel ecologic, prin furnizarea de servicii de securitate și de mediu
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
15-16), a urmat un intermezzo tătar: Mihail Sadoveanu - „Cuibul invaziilor” (CPSF 17-18), răstimp în care proza science-fiction „de cursă lungă” și-a recăpătat suflarea, așa că extraordinarele aventuri au pornit să înmulțească numărul de fascicole publicate: Eduard Jurist și Leonid Petrescu - „Uzina submarină în primejdie” (CPSF 19-20); Max Solomon și I. M. Ștefan - „Sahariana” (CPSF 21-24); Mircea Barteș - „Astrida” (CPSF 25-27). Seriile română și maghiară au mers în paralel până la numărul 28, când CPSF a început publicarea romanului lui Igor Kalnițki, „Sfârșitul
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
d. 23 septembrie 1976, București, România) a fost un inginer și un profesor universitar român de numele căruia se leagă proiectarea primului tanc românesc. Acesta, alături de maiorul Nicolae Anghel, căpitanul Gheorghe Sâmbotin, lt.col. Paul Drăghiescu și inginerul Radu Veres (directorul uzinelor Rogifer, denumite anterior Malaxa), a lucrat la prototipurile vânătorului de tancuri Mareșal. s-a născut în satul Ulești, actualmente parte a satului Condeești din comuna Bărcănești, județul Ialomița și a încetat din viață pe 23 septembrie 1976, în București. În
Constantin Ghiulai () [Corola-website/Science/320437_a_321766]
-
a Ministerului Înzestrării Armatei, cu mici întreruperi din cauza vizitelor de specializare în străinătate. În anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial (1936-1939), Ghiulai a menținut în permanență contactul cu noile dezvoltări ale tehnicii, fiind implicat în proiecte din marile uzine ale epocii (Skoda, Tatra, Poldi, Ceskomarewsca, Witcovice, Henschell, Tempo). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Constantin Ghiulai a fost implicat în proiectele de fabricare și modernizare a autovehiculelor din cadrul Armatei Române, având o contribuție majoră la următoarele proiecte: TACAM
Constantin Ghiulai () [Corola-website/Science/320437_a_321766]
-
tancuri Mareșal și tractorul rapid cu șenile T-1 pentru artilerie. În luna august a anului 1946, el a cerut și a obținut cererea de trecere în rezervă cu gradul de colonel-inginer. În domeniul civil, Constantin Ghiulai a lucrat pentru Uzinele Vulcan din București (între anii 1946-1948) și în Ministerul Metalurgiei (unde avea funcția de șef al Secției Standardizare, Control Tehnic și Documentare din Direcția Siderurgiei). În luna ianuarie a anului 1952, el a fost transferat la Academia Tehnică Militară. Ca
Constantin Ghiulai () [Corola-website/Science/320437_a_321766]
-
nume importante din teatrul și muzica românească, precum Leopoldina Bălănuță, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Silviu Stănculescu, Gheorghe Cozorici, Tudor Gheorghe, Iosif Sava, Aurelian Octav Popa, pianista Mihaela Ursuleasa. În perioada 1988-1991 a fost directorul Clubului Cultural al Uzinei de Autocamioane. În februarie 1990 a inițiat și a condus timp de șase luni primul post de televiziune din Brașov (Radioteleviziunea Transilvania) și unul dintre primele din țară de după 1989. Din 1991 până în 2013 a fost redactor la Societatea Română
Adrian Munteanu () [Corola-website/Science/317929_a_319258]
-
Odra) a fost gauleiter-ul Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP) în Kurhessen și un conducător al SS-ului. În perioada 1923 - 1925 a studiat construcția uneltelor la Universitatea Tehnică din Hanovra și a muncit în anii 1928 - 1930 în diverse uzine. În 1929 a aderat la NSDAP cu numărul de membru 176.572 activând ca conducător al districtului Hofgeismar. Din ianuarie 1932 a fost mai întâi locțiitorul șefului de propagandă în provincia respectivă iar din iulie 1932 singur responsabil pentru aceste
Karl Gerland () [Corola-website/Science/322878_a_324207]
-
anul 1788 primul teatru al orașului, înființat de tipograful Martin Hochmeister. Aici au fost organizate spectacole teatrale până în anul 1949, când sala a fost afectată de un incendiu. După efectuarea lucrărilor de reparații, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. Începând din 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
gratuite, la care asista publicul mai sărac al orașului. Totuși, la 13 februarie 1949, sala teatrului a ars în urma unui incendiu devastator izbucnit de la o țigară uitată aprinsă. După efectuarea lucrărilor de reparații, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. În perioada 1990-2004 Consiliul Județean Sibiu a reconstruit sala de spectacole. Începând din mai 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Turnul Gros este o construcție masivă cu ziduri din piatră și cărămidă, precum și
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]