11,806 matches
-
comportamentul interlocutorilor: Există o știință care se ocupă cu studiul intercomunicării verbale și al limitelor de vocabular și gramatică ale limbii: lingvistica. Lingvistul american Edward Sapir (1921) definește vorbirea ca o trăsătură caracteristică omului, care nu este produsă de instinct. Vorbirea este o metodă de a exprima și transmite mai departe gândurile, sentimentele (simțămintele) și dorințele prin intermediul unui sistem de simboluri descoperite/inventate de om. Lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure numește limba de comunicare o legătură între sunetele emise și, pe
Comunicare () [Corola-website/Science/302946_a_304275]
-
Că arta sonoră poate fi considerată abia în momentul în care sunetele sunt conștient organizate,reflectând un anumit grad de evoluție în spiritualitatea omului primitiv.Astfel,omul devine creator de artă în momentul în care ajunge să stăpânească gândirea și vorbirea articulata. Primele practici de natură artistică sunt legate de procesul muncii, în colectiv,când apar comenzi ritmate, strigate sau chemări, îngânări sau îmbărbătări etc., mai apoi că forme evoluate de magie, rituale, incantații, cănd elementul melodico-ritmat este alăturat dansului și
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
să rămână intacte, chiar dacă o parte din mașini sau din liniile de transmisie erau brusc scoase din funcțiune. Era nevoie de o arhitectură flexibilă, deoarece se aveau în vedere aplicații cu cerințe divergente, mergând de la transferul de fișiere până la transmiterea vorbirii în timp real. Aceste cerințe au condus la alegerea a patru niveluri pentru modelul : Aplicație, Transport, Rețea (sau Internet) și Acces la Rețea. Nivelul aplicație se referă la protocoalele de nivel înalt folosite de majoritatea aplicațiilor, precum terminalul virtual (TELNET
TCP/IP () [Corola-website/Science/302985_a_304314]
-
utilizeze propria lor secvențiere și control al fluxului. Protocolul UDP este de asemenea mult folosit pentru interogări rapide întrebare-răspuns, client-server și pentru aplicații în care comunicarea promptă este mai importantă decât comunicarea cu acuratețe, așa cum sunt aplicațiile de transmisie a vorbirii și a imaginilor video. Scopul inițial al nivelului rețea ("Internet Protocol") era să asigure rutarea pachetelor în interiorul unei singure rețele. Odată cu apariția interconexiunii între rețele, acestui nivel i-au fost adăugate funcționalități de comunicare între o rețea sursă și o
TCP/IP () [Corola-website/Science/302985_a_304314]
-
în pofida tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind încadrarea socială a bolnavilor. Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3-0,7%. Diagnosticul se bazează pe
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
de sănătate fizică și al frecvenței crescute a sinuciderilor (în jur de 5%). O persoană diagnosticată cu schizofrenie poate avea halucinații (cele mai frecvente sunt reprezentate de auzirea unor voci), deliruri (adesea bizare sau de natură persecutorie) și gândire și vorbire dezorganizate. Ultima poate baleia de la pierderea șirului gândirii la fraze vag conectate ca înțeles și la incoerență, cunoscută drept schizofazie, în cazuri severe. Retragerea socială, indiferența față de îmbrăcăminte și igienă, pierderea motivației și a judecății sunt frecvente în schizofrenie. Există
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
adesea descrisă în termeni de simptome pozitive și simptome negative (sau de lipsă). Simptomele pozitive sunt cele pe care cei mai mulți subiecți nu le au în mod obișnuit, dar care sunt prezente la persoanele cu schizofrenie. Ele includ delir, gânduri și vorbire dezorganizate, halucinații tactile, auditive, vizuale, olfactive și gustative, considerate în mod tipic drept manifestări psihotice. Halucinațiile sunt de asemenea în mod tipic legate de conținutul temei delirului. Simptomele pozitive răspund în general bine la medicamente. Simptomele negative sunt deficiențe ale
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
pozitive răspund în general bine la medicamente. Simptomele negative sunt deficiențe ale răspunsurilor emoționale normale sau ale altor procese de gândire și răspund mai puțin la medicamente. Ele includ de obicei emoții și afect plat sau lipsit de sensibilitate, sărăcia vorbirii (alogie), neputința de a experimenta plăcerea (anhedonie), lipsa dorinței de a forma relații sociale (asocialitate) și lipsa motivației (avoliție). Cercetările sugerează că simptomele negative contribuie mai mult decât simptomele pozitive la proasta calitate a vieții, la handicapuri funcționale și la
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu "a alerga", "a construi". Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă săvîrșită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
verbe", cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul "verbum" (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul își poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma lor lipsind o parte
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
filozofia limbajului, filozofia minții, ontologie socială precum și părți din metafizica. Searle este profesor de filozofie la Universitatea Berkeley din California. Primele studii ale lui Searle continuau eforturile de cercetare ale profesorilor săi John Langshaw Austin și Peter Frederick Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelor ilocuționare, actele performate atunci când spui ceva. În analiza propozițiile (vezi "Speech Acts" p. 22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
însemna discuție sau vorbire despre idei, despre diferite concepții, indiferent ce conținut ar avea ele. În semnificația actuală ideologia se referă la acel ansamblu de idei și principii care stabilesc o anume formă de guvernământ, sau o filozofie socială asupra celei mai bune forme
Ideologie () [Corola-website/Science/299005_a_300334]
-
Elis, Korinth, Megalopolis, Sikyon. În perioada helenistică Tyche a devenit patroana orașului Antiohia și această inclinație apare și în mitologia romană. În secolul al IV-lea d.C. împărații romani Julian și Theodosius I au închis definitiv templele zeiței Tyche. În vorbirea curentă a grecilor antici Tyche apare ca personificarea și identificarea zeiței cu soarta, destinul sau întâmplarea.
Tyche () [Corola-website/Science/304661_a_305990]
-
în Byblos, aveau să ducă civilizația mai departe. Pe laturile sarcofagului lui Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile anterioare cu multe simboluri și lipsit de logică, alfabetul era mai ușor de asimilat că o înregistrare a vorbirii, fiind accesibil tuturor. Alfabetul fenician constă doar din consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat că un oraș comercial după ce a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra construit în 1300 i.en
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
cupa lui Nestor ce datează din secolul VIII i.en., pe care este scris un poem de dragoste în alfabetul grec, preluat după alfabetul fenician, ce avea cinci vocale în plus, pentru a ușura citirea textelor, surprinzând melodia și ritmul vorbirii, al poeziei și actelor de mărfuri. Astfel, au apărut scrieri de teatru, drama și dialoguri filosofice. Grecii aveau în comun cultura, religia, limba, obiceiurile, deși nu erau organizați într-un stat, ci în mai multe orașe-state.Arta, teatrul, democrația, filosofia
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
se refera la tot ce tine de om; ține de speculațiune; Din punct de vedere psihologic - care sunt mecanismele psihice ale intelectului, rațiunii și speculațiunii? Nu putem realiza dacă un om gândește decât prin expresia lingvistică, care nu înseamnă numai vorbire. INTELECT (INTELIGENȚĂ) Intellectus, intelligo - a înțelege Intelect - înțelegere Referința ontica (ontos - obiect) = Domeniu de referință Intelectul se referă la obiecte sensibile, la proprietăți ale obiectelor sensibile și la relațiile între acestea. Obiectele sunt : - naturale: piatră, frunză, astrele, planetele, galaxiile (objacio
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
nou, în mod spontan, intuitiv, fără să știi dinainte regulile după care creezi. Pentru Aristotel, energeia în stare pură, fără dynamis, adică creativitatea pură este divinitatea. Omul în schimb se bazează întotdeauna pe o tradiție, pe o tehnică , însă, în vorbire, el întrece în permanență tehnica, creând fapte noi de limbaj. Humboldt afirmă că această energeia se întâmplă în fiecare cuvânt și e anterioară învățării după modele sau reguli. Limbajul este cea dintâi activitate a puterii spirituale a omului. Mai mult
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
cuvântului este a-r-b-o-r-e, iar conținutul cuvântului este „faptul de a fi arbore” sau „arbore”. Până la Humboldt, conținuturile cuvintelor erau înțelese ca fiind elaborate anterior expresiei în mintea umană. Aceste conținuturi elaborate și stocate în mintea umană se considera că, în vorbire, ar fi exprimate în forma materială (=expresia sau forma sonoră) specifică diverselor limbi. Înainte de Humboldt, teoretizările asupra limbajului s-au bazat pe ideea că există în mintea umană un fel de conținut universal (=același pentru toți oamenii și identic structurat
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
să o numim simbol (lingvistic), în sensul că amândouă laturile lui se întruchipează numai prin energeia. Conținutul se face prin articularea din expresie; conținutul nu există în mintea umană înainte de a vorbi, el apare, se face vorbind, se creeează în vorbirea genuină cotidiană. Printr-o asemenea activitate se conturează conținuturile din vorbire. Expresia nu doar exprimă ceva care preexită, un conținut de gândire preexistent, ci ea este punctul de plecare în elaborarea conținutului; ideea sau conținutul apare în efortul de expresie
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
se întruchipează numai prin energeia. Conținutul se face prin articularea din expresie; conținutul nu există în mintea umană înainte de a vorbi, el apare, se face vorbind, se creeează în vorbirea genuină cotidiană. Printr-o asemenea activitate se conturează conținuturile din vorbire. Expresia nu doar exprimă ceva care preexită, un conținut de gândire preexistent, ci ea este punctul de plecare în elaborarea conținutului; ideea sau conținutul apare în efortul de expresie a gândurilor. Humboldt se opune presupoziției existenței unei distanțe, în cele
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
pedeapsă divină). În opoziție cu această idee a pedepsei divine Humboldt afirmă diversitatea limbilor ca fiind cel mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii. Puterea dumnezeiască (energeia umană este asemnătoare energeiei divine, dar limitată de intersubiectivitatea vorbirii) a diversităților limbilor face ca omul să poată avea o multiplicitate de viziuni ale lumii, o multiplicitate de lumi posibile în care să trăiască, căci fiecare limbă conține în ea însăși, implicit o lume. Pentru Humboldt, această multiplicitate a construcțiilor
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
și s-a apropiat treptat de teologia mișcărilor „Holiness”. În 1898 a început să pună un accent deosebit pe vindecarea divină, propovăduind acest mesaj cu mult zel. Înainte de a-și pune problema teologică a botezului cu Duhul Sfânt și a vorbirii în limbi, Parham avea deja o teologie tipic penticostală, cu privire la boală, însă la vremea aceea n-ar fi caracterizat-o în acești termeni. Pe baza mai multor versete din Noul Testament, Parham a început să susțină că asupra celor credincioși se
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
tipic penticostală, cu privire la boală, însă la vremea aceea n-ar fi caracterizat-o în acești termeni. Pe baza mai multor versete din Noul Testament, Parham a început să susțină că asupra celor credincioși se coboară Duhul Sfânt. Aceștia dobândesc astfel darul vorbirii în limbi, numit glosolalie - făcând trimitere la evenimentul petrecut de Rusalii (a cincizecea zi de la Învierea lui Isus Hristos, de aici și denumirea de "penticostali", luată de adepții noii mișcări - Fapte cap. 2). Evenimentele de la școala lui Parham sunt considerate începutul
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]