12,621 matches
-
Vor fi incidente neplăcute, destule poate pentru a-l convinge pe dictator că totul era așa cum trebuia să fie. Și din clipa în care se va găsi în camera care-i va fi dată va încerca din plin să-l "îngrijească" pe Ashargin prin metodele non-A. Înaintând încet, Gosseyn intră pe ușa prin care dispăruse Enro. Se găsea într-o sală foarte mare, în care, sub o imensă fereastră, era pusă masa pentru trei persoane. Se mai uită o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Zeului Adormit, inconștient dar hrănit și antrenat printr-un sistem complex de mașini. Ierarhia întreagă a Templului era organizată pentru a menține funcționarea organismului. Lumina care-l orbi pe Gosseyn în acea clipă îl răni pentru că în același fel erau îngrijite și corpurile lui succesive. Preț de câteva secunde, ideea i se păru prea fantastică. Un corp al lui Gosseyn, aici, în ceea ce era acum cartierul general al Celui Mai Mare Imperiu. Aici, protejat de toate mijloacele de care dispune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Aprecieri critice .................................................................................... 273 CZU 859.0-3 H 75 NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Ediția de față reunește două romane din tripticul erotic, preluate din volumul Anton Holban O moarte care nu dovedește nimic, seria Biblioteca pentru toți, Editura Minerva, București, 1993 (ediție îngrijită de Elena Beram). În text au fost respectate formele de limbă specifică autorului. Coperta: Isai Cîrmu ISBN 9975-74-047-2 (c) LITERA TABEL CRONOLOGIC 1902 La 10 februarie se naște Antoniu Gh. Holban în nefericita familie a Antoanetei Lovinescu și a căpitanului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bănuiam că după un act așa de mare erau necesare tot felul de mulțumiri și de efuzii sentimentale care m-ar fi întîrziat pe drumuri. Irina mi-a dat astfel drumul, încercîndu-se să nu plângă și trimețîndu-mă singură ca să mă îngrijesc. Plin de milă pentru gestul ei - știam cât plânge la despărțirile obicinuite - am lăsat-o totuși. Probabil că par grozav de hain. Cred că oricine, de și-ar exprima sincer vagile impresii, ar ajunge la aceleași rezultate. De obicei sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cântecul lui favorit La deal la Anișoara!... Cu o mână își ținea necontenit paharul la gură, cu toate că nu sorbea tot timpul, iar cu cealaltă bătea în masă tactul. Când se lumina de ziuă, pleca la culcare, fără să se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi cum și-ar îngriji o mamă copilul. Cu artă desprindea un măr pârguit, și-l întorcea ca să-l arăte, cum ai întoarce un vas prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi cum și-ar îngriji o mamă copilul. Cu artă desprindea un măr pârguit, și-l întorcea ca să-l arăte, cum ai întoarce un vas prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
venea și pe care îl speram de câte ori se deschidea vreo ușă! O cucoană, și ea cu necazuri, s-a dus să intervină pentru mine, ca să mi se dea drumul mai iute. Am lăsat-o și am suportat rușinea ca să se îngrijească străinii de mine! Apoi a sunat clopotul de ieșire. Pe rând plecau funcționarii. A venit atunci și șeful de la conferința pe care o avusese la etajul superior. M-am dus la el: "À demain!" I-am spus tremurând tot: "Je
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poți cunoaște pe un om în amănunt când îi încredințezi o ființă scumpă sau cum poți să fii sigură de evoluția lui viitoare? - Aș vrea să găsesc un bărbat pe care să-l iubesc și să mă iu-bească, să se îngrijească de mine și să mă învețe, să-i fiu soră, amantă și soție... - Bravo, Viky! Și un șirag de copii atunci... Tonul serios se transformase într-un zâmbet. - Nu m-am gândit chiar așa de departe... Așa gândește Viky, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mele și îngrozită de ceea ce făcuse, nu îndrăznea să privească acest adevăr în față și căuta să și-l facă mai acceptabil. Acest al doilea motiv contează mai ales, căci Ioana, când e nenorocită, nu mai are tăria să se îngrijească de mine, și deseori, văzând ce cataclisme produce asupra ei vreun reproș, rezultatul geloziei pe care numai ea îl cauzase, renunț la orice, și, ascunzând în fundul inimii disperarea, fac tot ce pot ca să o consolez. Dacă nu mi-aș arăta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că subit nu mi-e bine, exagerez nervii încordați cu ocazia discuției sau simulez o durere la inimă. Ioana are panică să nu fiu bolnav și, oricât ar fi de mânioasă, se transformă instantaneu și nu știe cum să mă îngrijească. N-am fost niciodată bolnav mult timp, de când o cunosc, ca să știu toate sacrificiile pe care le poate face, cât îi permite să reziste oboseala sau dacă temperamentul inegal n-ar face-o să-și piardă răbdarea. Nici nu știu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce se petrece în mine. Ce dezastruos ar fi să învie morții, căci am primi revenirea lor cu aceeași indiferență ca eu acum. Un mort pentru care te-ai tânguit timp îndelungat, i-ai fost fidel la mormânt, l-ai îngrijit, ai dat slujbe la biserică. Și bucuria revederii, chiar dacă minunea ar fi unică, nu s-ar suprapune supărării de mai înainte. N-ar profita decât vanitatea de a se fi întîmplat așa ceva lângă tine, după cum te-ar amuza să-ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întrebări și, ca recomandație, spune înainte de plecare: "Boala trebuie să-și urmeze cursul. În orice caz, nu intră în camera bolnavei decât doamna Axente. Poate să fie o boală contagioasă." Ioana încearcă să protesteze, să asigure că ea vrea să îngrijească pe Viky, dar i se demonstrează că ar fi o imprudență inutilă. De altfel, în cazul acesta n-ar mai ști ce se întîmplă cu mine, rămas singur în vila din Port. Observând nedumerirea doctorului (oricît de nepriceput ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente de toate și e încîntată de surpriza pe care a putut-o face tuturor, tăcând numai pentru ea mândria ei mare: tot ce-a lucrat ca să refacă pe Viky. Va reflecta la fiecare vizitator în parte: "Priviți-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decât păcatul că nu sunt de nici un folos) e precis că în capul ei se petrece sau se va petrece așa. Asta n-o împiedecă să fie o femeie foarte de treabă, să fi slăbit cu două kilograme de când o îngrijește pe Viky, să nu mai aibă oră de somn și nici timp măcar ca să se spele cum trebuie, iar noaptea nu poate să se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau în ochi: "E oribil în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci insuportabilă. De-aș pleca odată!" Luam instinctiv, ca pretext, boala unei pisici, ca să mă războiesc cu soarta pentru neliniștea în care trăim mereu din pricina lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea iubită, s-au terminat toate necazurile, de acum vom începe o viață nouă. Vom aranja astfel existența ca să fim oameni întregi, vom risipi atmosfera artificială în care trăim. La București vom face pe Viky sănătoasă și apoi ne vom îngriji de dragostea noastră. Singuri pe lume, alăturați, cu atât mai puternici. Ioana scâncește, își întrerupe somnul: - Am visat pe Ahmed... APRECIERI CRITICE " De fapt motivul literar aproape unic este un proces sentimental între bărbat și femeie. În numele bărbatului vorbește quasi-autobiografic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sentiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare.“ Însă nu avea de gând să se lase pradă simțămintelor. Câți pacienți nu-și reveniseră, după de doctorii îi declaraseră ca și morți? Își făgădui să-l îngrijească pe Hanbei până se însănătoșea - a-l vedea sănătos era un scop pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă vei merge în ritmul ăsta, te vei putea ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începuse să se înrăutățească fulgerător, Hideyoshi îi ordonase lui Shojumaru să-l vegheze pe Hanbei. — Sunt sigur că pacientul ar fi mai mulțumit să te aibă pe tine la căpătâiul patului, decât pe altcineva. Aș dori să stau eu acolo, îngrijindu-l personal, dar mă tem că, dacă-și face griji să nu mă deranjeze, starea i se va înrăutăți și mai mult. Pentru Shojumaru, Hanbei era atât profesor, cât și un al doilea tată. Îl servea acum pe Hanbei zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aici. La gestul blând de chemare al lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului său, desfăcu legăturile care-l ținuseră pe copil în cârca lui și îl lăsă jos. — Câți ani are? — Doar șapte. Probabil că vasalul îl îngrijea pe copil, de câtva timp, ca păzitor; îi răspunse lui Kanbei, ștergându-și ochii de lacrimi, făcu o plecăciune și se retrase iarăși. — Numele lui? întrebă Kanbei, iar de astă dată răspunse tatăl băiatului: — Se numește Iwanosuke. Mama lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi putut nici măcar să-și imagineze. Ieyasu, după cum Nobunaga era primul care s-o recunoască, avea virtuți care, acestuia din urmă, îi lipseau: răbdarea, modestia și simplitatea. Iar Ieyasu nu părea nici să fie ambițios pentru el însuși. Se îngrijea de interesele propriei sale provincii, dar niciodată nu-i dădea aliatului său motive de îngrijorare. Întotdeauna rămânea tare pe poziții împotriva inamicilor comuni, ca o fortăreață tăcută, în spatele lui Nobunaga. Cu alte cuvinte, provincia Mikawa era un aliat ideal, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-mi seniorul, mi-am forțat trupul, în repetate rânduri, mai presus de limite. — A-i vorbi despre așa ceva unui cunoscător ca dumneavoastră este, probabil, același lucru cu a-l învăța Dharma pe Buddha, dar zău că ar trebui să vă îngrijiți mai bine sănătatea. Cele cinci organe interne - ficatul, inima, splina, plămânii și rinichii - se manifestă în cele cinci aspirații, cele cinci energii și cele cinci sunete. De exemplu, dacă este bolnav ficatul, vărsați lacrimi din belșug; dacă inima e vătămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât în ziua aceea, cât și în cea dinainte, îi îngrijise ea însăși pe răniți și ajutase la pregătirea meselor. Însă chiar și în zilele lipsite de evenimente, venea la bucătărie ca să prepare câte ceva pentru soțul ei. Acum, clanul Maeda guverna o provincie întinsă. Dar în sărăcia din vremurile când locuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii lui Hideyoshi cu lacrimi de compasiune. Să folosească greșit un asemenea om și să-l trimită la moarte - asta a fost greșeala lui Katsuie. Ei bine, îi vom dărui ceea ce-și dorește, îngăduindu-i să moară cu cinste. Îngrijește-te de asta, Hikoemon. — Înțeleg, stăpâne. Atunci, mâine? Cu cât mai curând, cu atât mai bine. — Și locul? — Uji. — Să fie plimbat și arătat mulțimii? Hideyoshi stătu un moment pe gânduri. Presupun că asta ar fi și dorința lui Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui fiice. Când clădise Castelul Osaka, pusese să se construiască o incintă mică și luminoasă, anume pentru ele. Din când în când, le vizita și se jucau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]