43,150 matches
-
ceea ce a condus la o relativizare a cunoașterii, la o disoluție a "adevărului absolut și obiectiv". Observăm că nici în acest sens Kant nu este un gânditor cu adevărat protestant, deși observația în sine rămâne valabilă în privința definirii protestantismului. Tocmai absența "adevărului absolut și obiectiv" îl determină, bunăoară, pe Troeltsch să considere că "evidența unei convingeri religioase conștiente și condiționate individual" reprezintă modalitatea cea mai nimerită pentru a depăși imaginea deconcertantă oferită de numeroasele puncte de vedere tolerate de istorismul relativizant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ibid., pp. 147-148). 80 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 81 A. Comte, op. cit., p. 277. La "îngemănarea teoriei cu observația", Comte, ca și Dilthey, se referă în multe rânduri. Este o dovadă în plus că dezideratul declarat al unei totale absențe a premiselor rămâne și pentru pozitiviști imposibil de realizat. 82 Apud Constantin Antoniade, Iluziunea realistă. Încercare de critică filozofică în Opere, București, Editura Eminescu, 1985, p. 82. 83 Apud A. Marga, op. cit., p. 18. 84 În acest capitol (vezi 3F
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 135 Id., Construcția..., pp. 82-83. Cuvintele pe care le-am subliniat sugerează prin ele însele combinarea de către Dilthey a metodelor pozitiviste (descrierea, comparația) cu cele romantice (intuiția). Prin această subliniere anticipăm, totodată, discuția privitoare la absența unui "monism metodologic" în cazul lui Dilthey (vezi nota 155 din capitolul de față). 136 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. 137 Id., Îndrumare în filozofie, p. 420. 138 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 7. 139 Spunem "cel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
10. În privința filiației de mai sus avem trei obiecții. În primul rând, nu credem că aceste două "forme degenerate" sunt atât de condamnabile cum le prezintă Schnädelbach. Când facem o asemenea afirmație, nu ne gândim, firește, la incertitudinile produse de absența criteriilor valorice, ci la contribuțiile majore ale celor două tendințe amintite: revitalizarea climatului științific al epocii, acumularea de cunoștințe noi, cultivarea unui nou mod de a gândi și promovarea unui spirit mai tolerant în Geisteswissenschaften. Toate aceste evoluții au avut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că atât la Droysen, cât și la Dilthey, o asemenea "stavilă" există încă. În cazul lui Droysen credem că ea apare sub forma a ceea ce Dilthey numea "o teleologie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a urmat a fost o evoluție spre Lebensphilosophie, spre axiologie și ontologie. Dar și adăugăm noi, anticipând discuția ce va urma spre "critica rațiunii istorice". O asemenea evoluție, credem noi, ar fi greu, dacă nu chiar imposibil de conceput în absența deschiderilor promovate de istorism. Ținem să adăugăm această concluzie într-un dublu scop: pe de o parte, pentru a putea trece la viziunea lui Dilthey, după ce am conturat contextul istoric și istorist în care el și-a dezvoltat ideile, iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poate fi echivalată cu o autentică supraconștiință care să vegheze și să guverneze din transcendență desfășurarea "faptelor filozofice" -, ci este, cel mult, un asemenea etalon care ne permite să controlăm ulterior în ce măsură un sistem sau altul respectă baremele filozofiei. În absența unui concept infailibil, ea apare ca o proiecție destinată să refacă a posteriori Marele Tot al filozofiei (ca o unitate ipotetică vezi IV, 5) pe baza "unităților" ei particulare. Nu mai puțin, ea poate fi privită și ca o proiecție-substitut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
limitrofe"). Sistemul de referință în ceea ce privește ideea de progres în plan filozofic îl constituie opera lui Hegel, unde ideea în cauză primește o formă exemplară. Or, Dilthey așa cum am arătat a rezistat tentațiilor supraistoriste. Totodată, discontinuitatea este firesc asociată cu ideea absenței progresului în filozofie, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Dilthey însuși deplânge faptul că filozofia istoriei s-a dovedit incapabilă să găsească "o lege universală a progresului istoriei" (vezi II, 2Bc). Totuși nu putem vorbi în legătură cu Dilthey despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
progresului în filozofie, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Dilthey însuși deplânge faptul că filozofia istoriei s-a dovedit incapabilă să găsească "o lege universală a progresului istoriei" (vezi II, 2Bc). Totuși nu putem vorbi în legătură cu Dilthey despre absența oricărui progres filozofic. Nu este nici o contradicție aici, fiindcă avem două planuri distincte. Însă spre deosebire de Hegel care înțelege progresul prin trecerea de la o paradigmă la alta, cu conținuturile acestora cu tot -, Dilthey avansează ideea posibilității progresului numai în cadrul aceleiași paradigme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
folosiți de noi, putem spune acum din nou că Dilthey percepe mai întâi discontinuitatea conținuturilor, care, abia corelate, îl conduc spre ideea unei continuități a formelor. Aceasta din urmă este însă absolut necesară, pentru că arată tot principial M. Florian în absența ei "nu este cu putință înțelegerea lucrurilor"241. Se poate vedea încă de aici rolul major pe care corelațiile îl au de îndeplinit în procesul cunoașterii, după cum vom sublinia în capitolul ce urmează. În acest context mai consemnăm faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea individuală 11, de unde desprindem concluzia că, pe măsură ce încercăm să recompunem întregul, ne îndepărtăm de părți, în așa fel încât scad posibilitățile noastre de a prinde în "formule riguroase", de tip științific, generalizările pe care le facem. Revenind la ideea absenței unui demers pur inductiv în cazul lui Dilthey (vezi I, nota 105, precum și II, 2Bd), nu putem să nu observăm totuși că dacă ar fi să preluăm o teză a lui Noica, fără a ne îndepărta câtuși de puțin de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vezi I, nota 185). Dar așa cum am mai arătat, față de categoriile kantiene (atemporale și statice), cele ale lui Dilthey sunt temporale și mobile. Tocmai de aceea credem că nu putem vorbi în cazul lui Dilthey așa cum face Lieber 160 despre absența unei autentice istoricități în ceea ce privește ideea unei rațiuni istorice. Drept argument, autorul amintit invocă o anumită invariabilitate a structurii spirituale în raport cu "corelațiile acțiunilor, centrate în ele însele". Nu atât poziția lui Lieber, cât mai cu seamă noul context deschis de corelațiile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prefigurate chiar de ideile propulsive cu care omul de știință operează în punerea problemei"10. Același punct de vedere îl întîlnim și la Simmel: Indiferent unde începe cunoașterea, ceva a fost deja presupus [...]. De aceea, pentru gândirea filozofică o absolută absență a premiselor (eine absolute Voraussetzungs-losigkeit) este un țel, ce-i drept, orientativ, dar de neatins"11. O poziție similară adoptă, după cum am mai văzut, și Spranger, care notează că, oricât s-ar dori, "nici una dintre științe existente nu e lipsită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are probabil originea în faptul că la nivelul trăirii este suprimată distincția dintre subiect și obiect, dintre actul și conținutul cunoașterii. "În experiența interioară, eu sunt prezent în mod direct; orice altceva înseamnă din punctul de vedere al spiritului o absență, ceva străin lui", precizează Dilthey, invocându-l în acest sens pe Augustin: "Spiritul nu trebuie să se caute ca pe ceva străin lui, ci să-și îndrepte spre el însuși voința, intenția cu care rătăcește printre lucrurile exterioare", întrucât citează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descopere "corelația universală", fără a avea vreodată sorți de izbândă. Având în vedere această precaritate a spiritului, "ahoreticul"69 Noica ar diagnostica în cazul metafizicii înțelese ca Weltanschauung "o a doua formă de catholită", cea care se manifestă prin conștientizarea absenței generalului în relația I D G70. Este "maladia spiritului" în care individualul nu reușește decât "să-și dea sau să primească determinații"71. În viziunea lui Dilthey, orice construcție metafizică pare bântuită de această "maladie", ca și Kierkegaard, "marele bolnav
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Werner Heisenberg afirmă că, "dacă ne e îngăduit să vorbim despre imaginea naturii așa cum apare ea științelor exacte de astăzi, trebuie să înțelegem prin aceasta nu atât <<imaginea naturii>>, cât imaginea raporturilor noastre cu ea"113. Dacă admitem că absența unei neutralități ideale nu îngrădește accesul la adevăr nici măcar în ordinea științei moderne, punând sub semnul întrebării vechiul deziderat al "impersonalității" despre care vorbea Husserl, cu atât mai mult subiectivitatea n-are de ce să mai sperie astăzi vreun filozof. Cioran
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
existenței generează cele mai dureroase întrebări" (Die Philosophie des Als Ob, Leipzig, Verlag von Felix Meiner, 1918, p. 160). Dar ne întrebăm, firește retoric, cum altfel putem proceda când reflectăm asupra realității? Poate fi imaginată o "raționalizare" a lumii în absența conceptualizărilor categoriale? 2 W. Dilthey, Einleitung..., p. 148. 3 Apud H. Schnädelbach, op. cit., p. 155. Vezi problema comprehensiunii și a corelațiilor în III, 5. 4 Apud ibid. 5 Apud ibid. 6 M. Riedel, op. cit., p. 52. 7 G. Simmel, Vom
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea rațiunii, care desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea absenței generalului la o frustrare conceptuală de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea absenței generalului la o frustrare conceptuală de tip romantic. 70 Cf. ibid., cap. II, consacrat catholitei. 71 C. Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986, p. 81. 72 Id., Spiritul românesc în cumpătul vremii..., p. 46. 73
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
actelor juridice și faptelor juridice încheiate, respectiv savârșite, sub imperiul ei1. Capitolul 1 Perioada anterioară intrării în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011)2 1.1. Evoluția dreptului comercial Cunoașterea și înțelegerea unei instituții nu poate fi deplină în absența cunoașterii istoricului ei. Traseul dreptului comercial este marcat de repere bine conturate mai ales prin raportare la evoluția dreptului civil 3. a. Perioada veche (antică) Apariția activității comerciale este strâns legată de ideea de proprietate. Pentru a-și satisface necesitățile
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
din 1989 instituțiile comunitare au adoptat o serie de acte19 prin care solicită, în termeni imperativi, efectuarea lucrărilor necesare în vederea întocmirii unui Cod comun European de drept privat, un rol central fiind rezervat dreptului contractelor. În prezent, în Romania, în absența unui Codul comercial și a existenței unui singur cod de drept privat Codul civil -, discuțiile referitoare nu numai la autonomia dreptului comercial ci la însăși existența lui s-au intensificat. a. Teza unității dreptului privat Dificultățile delimitării dreptului comercial de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
deși are ca fundament voința creatoare a părților totuși nu poate fi confundat cu contractul, prezentând particularități proprii. Este vorba de actul juridic complex care are drept caracteristică principiul majoritar iar ca fundament ideea de necesitate și paralelismul de interese (absența contrarietății intereselor) ca în cazul deciziilor adunării generale a asociaților din societățile comerciale, deciziile creditorilor în cadrul procedurii falimentului. În cadrul acestor acte juridice este incident principiul majoritar potrivit căruia, legiuitorul prezumă că un anumit număr dintre părțile participante la elaborarea actului
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
instanța judecătorească "ar crede că trebuie să admită proba testimonială". Deci, potrivit legii, proba cu martori este admisibilă în drept, dar instanța judecătorească are libertatea să aprecieze, în condițiile concrete ale litigiului, concludența acestei probe. Alte mijloace de probă În absența unor reguli speciale, admisibilitatea acestor mijloace de probă este supusă regulilor dreptului comun. a) Mărturisirea. În materie comercială, principiul indivizibilității mărturisirii, reglementat de art. 1206 alin. (2) Cod civil, are o aplicație mai restrânsă, deoarece art. 46 Cod comercial permite
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
confidențialitate sunt prevăzute într-un contact încălcarea lor va atrage răspunderea contractuală a debitorului culpabil și obligarea la plata de daune-interese care de cele mai multe ori sunt evaluate de părți în cuprinsul acestor NDA-uri sub forma unor clauze penale. În absența acestor convenții se va angaja răspunderea civilă delictuală izvorâtă din nerespectarea unei obligații legale. c. Obligația de informare în etapa precontractuală 129. Obligația de informare constă în îndatorirea debitorului de a aduce la cunoștința creditorului acestei obligații un summum de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
neîndeplinirea acestei obligații este absorbită de un viciu de consimțământ, eroare sau dol întrucât scopul acesteia este tocmai de a facilita potențialului contractant exprimarea consimțământului în deplină cunoștință de cauză. Cu toate acestea simpla neîndeplinire a obligației de informare, în absența unui text de lege, prin ea însăși, nu constituie viciu de consimțământ, eroare sau dol135. Pentru punerea în practică legiuitorul supune îndeplinirea obligației de informare unui anumit formalism informativ. d. Formalismul informativ în etapa precontractuală Asigurarea și controlul exigențelor pe
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]