11,393 matches
-
și tot alaiul lor. Înseamnă respect, dragoste, prețuire, protecție, siguranță. Mai mult, pentru persoanele LGBT, deseori discriminate și marginalizate, confruntate cu oportunități reduse pe piața muncii, acces limitat la servicii medicale sau la educație, violență și hărțuire, chiar comunitatea și aliații ei reprezintă o familie și un sistem de suport. Suport de care avem nevoie anul acesta mai mult decât am avut vreodată. Pe 25 iunie mergem la PRIDE în familie!", se mai arată în comunicatul de presă.
PRIDE 2016. Comunitatea LGBT replică dură () [Corola-website/Journalistic/101064_a_102356]
-
european, tolerant față de influență rusă în Bulgaria", a mai notat jurnalistul. Joc regional periculos " În afara acestui argument solid, Borisov face și un foarte periculos joc regional și continental. Peste 3 săptămâni are loc Summit-ul NATO de la Varșovia, acolo unde aliații decid concret ce măsuri de întărirea apărării iau pentru Flancul estic, în componență nordică - Polonia și țările baltice și în componență sudică - România, Bulgaria, Turcia. Jocul necurat făcut de Borisov, care deși aparține familiei politice europene de dreapta PPE devine
Radu Tudor dezvăluie culisele unui joc periculos. Veste neplăcută pentru România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101068_a_102360]
-
cu Shkodër (care s-a alăturat, mai tarziu, Albaniei) a fost stabilită. În Primul Război Mondial în 1914, Muntenegru s-a aliat Șerbiei împotriva Puterilor Centrale, suferind o înfrângere la scara larga către Austro-Ungaria la începuturile anului 1916. În 1918, Aliații au eliberat Muntenegru, care mai apoi s-a unit cu Șerbia. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), Muntenegru fusese aliat cu Puterile Aliate. Din 15 ianuarie 1916 până în Octombrie 1918, Muntenegru a fost ocupat de către Austro-Ungaria. Pe timpurile ocupației, regele Nikola I al
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
până în Octombrie 1918, Muntenegru a fost ocupat de către Austro-Ungaria. Pe timpurile ocupației, regele Nikola I al Muntenegrului a sosit mai întâi în Italia iar mai apoi în Franța, mai tarziu guvernul transferându-și sarcinile și operațiunile sale la Bordeaux. Cand Aliații au eliberat Muntenegru, Adunarea din Podgorița ("Podgorička skupština", "Подгоричка скупштина" Podgoricika Skupștina) a fost stabilită și a votat interzicerea întoarcerii regelui în țară și unirea țării cu Regatul Șerbiei la 1 decembrie 1918. La Răscoală de Crăciun, o mare parte
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
putut, în România, fie au fost obligați să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi pedepsiți de către administrația austro-ungară ca „trădători”. Blocați pe teritoriul rus după Pacea de la Brest-Litovsk, în contextul campaniei Aliaților de susținere a partizanilor țarismului și a declanșării Războiului Civil, în perioada 1918-1921 aceștia din urmă au fost implicați, inevitabil, în problemele interne ale Rusiei. Românii au fost astfel siliți să se reorganizeze pe teritoriul rus situat la este de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în Rusia, cât și celor preconizate să includă prizonierii din Franța și Italia precum și emigranții români din America le-a fost rezervat un rol deosebit, luându-se în considerare faptul că nimic nu ar fi putut influența mai puternic atitudinea Aliaților față de dorința popoarelor monarhiei austro-ungare, decât lupta acestora cu arma în mână împotriva fostei lor „patrii vitrege”. În contextul situării în aceeași tabără militară, activitatea de mobilizare a voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a fost adus în țară de către soldatul bănățean Dimitrie Lăzărel-Lăzărescu din Belinț și a fost donat, inițial bisericii din satul natal, actualmente fiind conservat la Muzeul Banatului din Timișoara. După încheierea păcii dintre Puterile Centrale și Rusia, în contextul campaniei Aliaților de susținere a partizanilor țarismului și a declanșării Războiului Civil, în perioada 1918-1921 voluntarii de diverse naționalități din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cazul în care românii nu ar fi avut suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă grijă de unitățile tehnice auxiliare și să acopere cheltuielile de propagandă și . Ambele părți urmau însă să-și pună forțele la dispoziția Aliaților din vest, pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918 - sub conducerea lui Voicu Nițescu, pentru a facilita
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un Stat Major din ofițeri cehi și ruși
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în luptă, românii au primit de la localnici numele de „Divizia Sălbatică” (). Încheiat pentru români cu misiuni grele, anul 1919 a adus la Taișet pe 25 decembrie pe amiralul Kolceak, care decorându-i pe soldații care au luptat vitejește pentru cauza Aliaților în Siberia, a recunoscut astfel existența "Legiunii Române" (până în acel moment, "Legiunea" a avut - pe fondul chestiunii Basarabiei, doar un statut privilegiat datorită protecției Armatelor Aliate). Totuși, românii au fost în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu trupele japoneze. Situația importantului contingent de prizonieri transilvăneni și bucovineni proveniți din armata austro-ungară aflați pe teritoriul rus sub raportul juridic al aflării lor în respectivul spațiu geografic, diferea în funcție de statutul lor: fie înrolați în Legiune alături de Corpul expediționar aliat, fie - cei mai mulți aflați în continuare ca prizonieri, suportând toate consecințele statutului în cauză. România în contextul intrării în compunerea ei a noilor provincii (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat), în anul 1919 a preluat repatrierea tuturor acestora - atât a celor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către voluntari în țară. De asemenea, a acordat asistență materială unor deportați din Basarabia sau unor coloniști basarabeni din Extremul Orient. Pentru meritele lor, voluntarii români din Siberia au primit de la aliați: 30 de medalii franceze, 40 de cruci de război cehoslovace, 31 decorații rusești, 7 decorații engleze și italiene, iar de la Statul român medalii și ordine precum "„Steaua României”", "„Coroana României”", "„Virtutea Militară”", "„Bărbăție și Credință”". Tuturor românilor combatanți le-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fiind inclusă în regiunea Cernăuți. Apoi în iulie 1941 a fost recucerită de către România. Shahan, părinții și sora sa au fost deportați atunci împreună cu alte zeci de mii de evrei din Basarabia în lagărele și ghetourile create de regimul Antonescu, aliat al lui Hitler, în Transnistria în scopul "curățirii" Basarabiei de evrei. Shahan și ai săi au fost mai întâi trimiși în ghetoul Secureni. Din cei circa 5000 de evrei din acest ghetou, doar 3000 au supraviețuit drumului spre Transnistria. Ulterior
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
sau „Irgun” (Irgun Tzvaí Leumí, adică „Organizația Militară Națională”). Motivul sciziunii a fost împotrivirea membrilor lui la decizia Irgunului de a înceta acțiunile contra puterii mandatare britanice, în vremea în care Marea Britanie era antrenată în combaterea Germaniei naziste și a aliaților ei și împotrivirea la înrolarea evreilor din Palestina în armata britanică. Grupul , care număra câteva sute de membri, era hotărât să continue rezistența contra politicii guvernământului britanic în Palestina care după 1939 limitase foarte mult imigrația evreiască în Palestina, împiedica
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
regimurile instalate de sovietici au fost folosiți ca țapi ispășitori de către Stalin pentru lipsurile și problemele economice). Sprijinul material și diplomatic considerabil acordat Israelului a făcut ca cel puțin unele acuzații să pară credibile. Aceste evenimente i-au permis fostului aliat al lui Gottwald și ministru al apărării Antonín Zápotocký, ambii populiști, să-l acuze că ar aparține burgheziei. Slánský și aliații săi au fost, de asemenea, nepopulari în rândul vechilor membri ai partidului, ai guvernului și ai Biroului Politic al
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
considerabil acordat Israelului a făcut ca cel puțin unele acuzații să pară credibile. Aceste evenimente i-au permis fostului aliat al lui Gottwald și ministru al apărării Antonín Zápotocký, ambii populiști, să-l acuze că ar aparține burgheziei. Slánský și aliații săi au fost, de asemenea, nepopulari în rândul vechilor membri ai partidului, ai guvernului și ai Biroului Politic al partidului. Aflat în închisoare, după arestarea sa, Slánský a fost torturat și a încercat să se sinucidă. Procesul celor 14 lideri
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
a fost singurul principat din Sfântul Imperiu Roman, care a fost ridicat la statutul de regat înainte de Războaiele Napoleoniene. Motivul acestei modificări de statut a fost puterea: de îndată ce conflictele civile din Boemia au fost înăbușite, ducele ceh a devenit principalul aliat al oricărui candidat pentru tronul imperial. Împăratul putea, astfel, utiliza forțele boeme pentru a-i pedepsi pe rebelii care erau vecinii cehilor, efectuând raiduri pe pământurile lor. Acest lucru a fost ilustrat prin numirea, de către împăratul Sfântului Imperiu Roman, Henric
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
Titlul de rege a fost contestat ori de câte ori începea un conflict intern ceh. Regalitatea a fost stabilită, cu toate acestea, după ce poziția împăratului german a slăbit. În 1198, ducele Ottokar I a obținut din nou titlul de rege al Boemiei, ca aliat al lui Filip de Suabia. Acest titlu a fost reconfirmat de către Otto IV-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman și, mai târziu, prin Bula de Aur a Siciliei (1212) emisă de Frederick al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman. În 1269-1276
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
al lui Zikmund, a fost un protestant în acea vreme, dar el a rămas loial împăratului catolic (și mai târziu s-a convertit la catolicism). Pe 8 noiembrie 1620, în Bătălia de la Muntele Alb, el și regimentul său au fost aliați ai Armatei Imperiale (adică împotriva nobililor boemi rebeli). Ca recompensă pentru loialitatea sa față de împărații catolici, familia Tiefenbach a putut păstra castelul și dependințele sale chiar și după ce averile majorității nobililor protestanți boemi au fost confiscate, iar ei au fost
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
și producător executiv în "Escobar: Paradise Lost", lansat în 16 ianuarie 2015. Hutcherson locuiește în Los Angeles, California. În mai 2012, a cumpărat o proprietate în valoare de $2.5 în Laurel Canyon, Hollywood Hills. Este cunoscut ca fiind un aliat al persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și transgender). Implicarea sa este motivată de faptul că doi dintre unchii săi, care erau gay, au murit din cauza unor afecțiuni legate de SIDA. În aprilie 2012, el a devenit cel mai tânăr beneficiar
Josh Hutcherson () [Corola-website/Science/336189_a_337518]
-
Imperiu Roman, Alexius Frederic Christian s-a alăturat Confederației Rinului. Unele dintre trupele sale au luptat pentru Napoleon în Tyrol, Spania, Rusia, Gdańsk și Kulm. La 13 decembrie 1813 a ieșit din Confederația Rinului și și-a trimis trupele împreună cu aliații săi în 1814 și 1815 în Belgia și Franța. La 8 iunie 1815 el s-a alăturat Confederației Germane. Ducele Alexius Frederic Christian a murit la Ballenstedt, la 24 martie 1834, la vârsta de 66 de ani. La Kassel, la
Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/336246_a_337575]
-
să preseze presate încet înainte și ca urmare a eforturilor Guvernului României și ale Consiliului Dirigent, linia de demarcație a fost mutată pe linia Sighetu Marmației-Baia Mare-Zalău-Ciucea-Zam, aliniament pe care trupele s-au oprit pe 22 ianuarie 1919 la ordinul aliaților francezi. Iarna care a urmat a fost folosită pentru organizarea și antrenarea temeinică temeinică a trupele române din Transilvania, dar incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat însă guvernul ungar
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
teritoriale a Ungariei și în mod deosebit păstrarea Transilvaniei au reprezentat obiectivul fundamental firesc al politicii taberei maghiare la sfârșitul Primului Război Mondial, tabără constituită din guvernele și oamenii politici maghiari din Ungaria și Transilvania. Privită cu îngrijorare de către această tabără, victoria Aliaților în Balcani a readus în discuție chestiunea granițelor cu România, ieșind în evidență oportunitatea aducerii în țară a trupelor maghiare de pe front. După Revoluția din Ungaria, la putere a venit un guvern condus de Mihály Károlyi, care a încercat să
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
statul român Puterile Antantei au dat asigurări că în esență politica lor față de România nu s-a schimbat, ceea ce a făcut ulterior obiectul unor schimburi de opinii contradictorii. Chestiunile ridicate mai târziu nu s-au referit atât la statutul de aliat al României, cât au privit conținutul respectivului tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]