12,966 matches
-
în Patrimoniul Mondial UNESCO, situat în comitatul Montezuma, statul Colorado, Statele Unite ale Americii. Parcul are o întindere 211 km și se află în apropierea celor "Patru colțuri". Îi sunt caracteristice numeroase ruine ale unor locuințe și saturi construite de către poporul antic Pueblo cunoscut sub numele de Anasazi. Poporul Anasazi au făcut din acest sat de piatră casa lor în jurul anilor 1200. Parcul este recunoscut pentru locașurile și caracteristici numeroaselor ruine de case și sate construite de vechii Pueblo, persoane cunoscute sub
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
sau Mji Mkongwe, în limba swahili, însemnând "Orașul vechi", reprezintă partea antică a orașului Zanzibar (sau "Unguja Mjini") - capitala insulei Unguja, informal cunoscut sub numele de Zanzibar, o parte din Tanzania. The Old Town este construit pe o peninsulă triunghiulară de teren de pe coasta de vest a insulei. Cea mai veche parte
Stone Town () [Corola-website/Science/314723_a_316052]
-
(sau "Abu Mina") a fost un oraș, complex de mănăstiri și centru al pelerinajului creștin în perioada târzie a Egiptului Antic, situat la aproximativ 45 km sud-vest de Alexandria. Ruinele sale au fost incluse în patrimoniul mondial în 1979. Sunt foarte puține rămășițe încă în picioare, dar fundațiile clădirilor celor mai mari, cum ar fi marea basilică, sunt ușor de văzut
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
a fost cel mai vechi grup de orientări filozofice materialiste din Grecia antică. A apărut în secolele VII - VI î.e.n. pe coasta de apus a Asiei Mici. Trei reprezentanți ai filozofiei ioniene au fost în Școala din orașul Milet, respectiv Thales, Anaximandru și Anaximene. Heraclit, al patrulea reprezentant de seamă al filozofiei ioniene
Filozofia ioniană () [Corola-website/Science/314753_a_316082]
-
au trezit rapid interesul fața de trecutul clasic. Noua înțelegere a lucrurilor desprinsă din descoperiri și publicații au permis pentru prima oară cărturarilor europeni să discerne perioade distincte și separate în arta Greco-romană iar acest nou simț al pluralității stilurilor antice le-a înlocuit pe cel vechi, cel al venerării artei romane și a încurajat un real interes pentru purele antichități grecești. Cărturarul german Johann Joachim Winckelmann vedea în sculptura greacă „o simplitate nobilă și o tăcută grandoare” și a facut
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
aflate într-un număr mai redus în această perioadă( de exemplu Biserica Sainte-Genevieve din Paris), clădiri administrative-cuprind clădiri publice pentru sedii ale ministerelor, ale parlamentelor, ale justiției, băncilor și burselor, clădiri pentru învațământ, monumente comemorative-având în general aspectul de temple antice (cele mai reprezentative sunt în Franța și Germania, dintre care pot fi amintite: Arcul de Triumf din Piața Charles de Gaulle în Paris, biserica La Madeleine din Paris, Valhalla langă Rogensburg, în Germania). Între 1905 și 1914 arhitectura rusă a
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
și banal. Iar după epocile de bravuri și de ,fiorituri’’ nu pot urma decât altele de bun gust și simplitate. O influență importantă au avut-o cei care au călătorit în Italia și au descoperit ruinele construcțiilor mărețe ale Romei antice, cu ziduri masive, solide, înfruntând secolele; toate de un caracter monumental, în planuri mărginite de drepte, scandate de ritmul grav al coloanelor, cu suprafețe în care toate muchiile erau perpendiculare sau paralele cu pământul, cu ornamente simple însă frumos executate
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
cititorul ci și artistul, artiștii fiind spirite universaliste, în același timp arhitecți, pictori, sculptori sau chiar filosofi. Construcțiile vor fi frumoase conform noilor percepte estetice și funcționale dacă fațadele lor vor fi echilibrate, proporționate și decorate după modele și canoane antice clasice, modele care au existat la tot pasul în Europa. Erau apreciate încăperile mari, bine luminate. Asta în ceea ce privește palatul, un program urban nou al epocii, alături de cel peren al locuinței și cel mai important al construcțiilor de stil creștin. Rețeta
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
chiar aspră,dar în același timp armonioasă. De obicei planurile unor biserici sau catedrale se dezvoltă pe axa longitudinală și au nucleul central în cruce greacă, având o fațadă clasică, abandonând orice model medieval și interpretează creator și original formele antice, gradând ierarhic și într-o manieră dinamică, fiind clasice prin structura simetrică și prin ordonanța solidă. Pentru construcțiile religioase, arhitecții se găseau în încurcătură să le aplice formulele clasice, fiindcă era vorba să acomodeze cultului creștin stilul și elemente luate
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
bazate pe ordine, pe echilibru și pe disciplinarea imaginației; -dezvoltarea decorației interioare a clădirilor, pornind de la elemente din arhitectura egipteană și greco-romană antică, până la crearea unor stiluri de decorație generând solemnitate, delicatețe sau fastuozitate; - preluarea unor elemente arhitecturale din perioada antică; Este prezentă tendința către orizontalism, iar centrul unui monument clasic este marcat prin câțiva pilaștri de un colosal ordin corintic în piatră, încruntați de un fronton triunghiular cornișa terminându-se printr-un acoperiș în formă de pavilion. Clădirea clasică poate
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
de utilizate până atunci pentru a adopta o decorație în gen italienesc, din marmură policromă, bronzuri aurite, picturi; dar această bogăție e ordonată tot într-un mod clasic, este supusă adică modelării arhitecturii. Oamenii sunt foarte preocupați să utilizeze detaliile antice, pe care le scot arheologii la lumină, alteori detaliile decorative sunt luate de pe vasele grecești. Lemnele rare sunt înlocuite cu acaju (mahon), un lemn frumos în ceea ce privește culoarea, însă mai dur și mai greu de lucrat. Mobilierul, specific stilului imperial, este
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
este documentat încă din perioada preistorică. Primele atestări ale înotului sunt desenele de pe zidurile cetății Vadi Sari din deșertul libian cu o vechime de 9000 de ani, ce prezintă oameni înotând. Referințe scrise datează din jurul anului 2000 î.Hr. În Grecia antică, înotul se practica și era folosit în educația fizică a tinerei generații, precum și în în scop utilitar. Grecii se scufundau pentru pescuitul coralilor, bureților, stridiilor etc., pentru verificarea și repararea chilelor vaselor, iar unele descoperiri arheologice atestă că la romani
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
la 25 de milioane în toată lumea. Până în anul 2008, au fost publicate nouă jocuri cu diferite expansiuni, titlul cel mai recent fiind . În franciză "Command & Conquer", "Seria Tiberiana" conține două super-puteri: facțiunea Global Defence Inițiative a Națiunilor Unite și cultul antic The Brotherhood of Nod. În Tiberium Wars mai apare o facțiune extraterestră numită Scrin. Jocul "Command and Conquer" original a fost produs de Studiourile Westwood și distribuit internațional de Virgin Interactive în 1995. Începutul jocului arată cum The Brotherhood of
Command amp; Conquer () [Corola-website/Science/313534_a_314863]
-
Cuvântul pace derivă din latinescul "pax". El definește în general, în sens pozitiv, o stare de liniște, o stare lipsită de conflicte militare. În Grecia antică, ideea de pace era legată de "vârsta de aur" inițială a umanității. În mitologia greacă, Irina ("Eirene") este o zeiță alegorică personificând pacea. Simbolul porumbelului cu ramură de măslin, este izvorât tot din mitologia antică : alegând casca lui Ares (Marte
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
de conflicte militare. În Grecia antică, ideea de pace era legată de "vârsta de aur" inițială a umanității. În mitologia greacă, Irina ("Eirene") este o zeiță alegorică personificând pacea. Simbolul porumbelului cu ramură de măslin, este izvorât tot din mitologia antică : alegând casca lui Ares (Marte), zeul războiului, pentru a cuibări, această pasăre sacră prelungi starea de pace, împiedicând zeul să-și îndeplinească funcția. Pe planul colectiv, pacea este absența războiului : , a violenței între grupuri umane. În acest sens, societățile totalitare
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
în regiunea văii superioare a fluviului Tigru. Primele cărămizi uscate de soare au fost făcute în Mesopotamia (pe teritoriul actual al Irakului), în vechiul oraș Ur, în jurul anului 4000 î.Hr. Alte exemple de civilizații care au folosit cărămida sunt egiptenii antici, romanii și chinezii. În ceea ce privește civilizația romană, există dovezi concrete care atestă utilizarea cărămizilor. Acestea sunt adesea inscripționate cu marca legiunii care a supravegheat producția lor. În perioada Renașterii și a Barocului, pereții de cărămidă nu au mai fost atât de
Cărămidă () [Corola-website/Science/313585_a_314914]
-
în apnee) cât și ale scufundării autonome cu aer comprimat (echipament, fiziologie, fizică, procedee, accidente de scufundare, pregătire practică, fotografiere subacvatică etc). 1967: cercetarea arheologică subacvatică în România a căpătat un caracter organizat odată cu investigațiile întreprinse în presupusa zonă a anticului port Callatis (Mangalia de astăzi) de grupul de scafandri arheologi condus de căpitanul-locotenent de marină Constantin Scarlat. În perioada 1968-1969 a întreprins observații asupra părții scufundate a cetății Tomis. Rezultat al muncii de excepție a grupului de scafandri-arheologi condus de
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
combinație de două elemente sau lexeme: "Miecz" înseamnă sabie și "Sław" înseamnă celebru. Astăzi, această teorie este respinsă de majoritatea istoricilor polonezi, care consideră că numele Mieczysław a fost inventat de Jan Długosz, pentru a explica originea numelui Mieszko. Slavii antici nu și-au format niciodată numele folosind nume de animale sau de arme. Numele slave vechi au fost abstracte în natură. Aceeași explicație exlude o altă teorie despre originea numelui, care leagă numele cu "Miś/Misko", care înseamnă urs, însă
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
ca personaj negativ. Watanagashi-hen(綿流し編 Cotton Drifting Chapter),(Lansarea:29 decembrie 2002) Până la acest capitol, jucătorul este deja obișnuit cu viața din Hinamizawa. Încă o dată, capitolul începe inocent, fetivalul Watanagashi marcând din nou începutul evenimentelor sinistre în Hinamizawa. Un blestem antic lovește, iar niște surori nu sunt ceea ce par. Shion Sonozaki își face pentru prima dată apariție, pe când Mion Sonozaki este văzută ca personajul negativ. Tatarigoroshi-hen(祟殺し編 Curse Killing Chapter),(Lansarea:15 august 2003) ”Tatarigoroshi-hen” este mai lung decât capitolele anterioare
Higurashi no Naku Koro ni () [Corola-website/Science/313603_a_314932]
-
doctor, susținând la Universitatea din Strasbourg două teze de doctorat, în franceză și în latină: "Essai d'une classification des arts" („Eseu despre o clasificare a artelor”), respectiv "De indicae poesis antiquissimae natura et indole" („Despre originea și caracterul poeziei antice”). În 1824 Edgar Quinet începe traducerea lucrării lui Herder „"Idei asupra filosofiei istoriei omenirii"” (după o versiune în limba engleză). Primind un acont pentru drepturile de traducător, în anul următor Quinet face o călătorie în Anglia. Tot în 1825 el
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Ateniene. A îndrumat realizarea și decorarea Partenonului. Opera sa cea mai importantă a fost statuia lui Zeus din Olimp, din aur și fildeș, care avea o înălțime de 12 m și era considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Alte lucrări celebre au fost "Athena Promachos" și "Athena Parthenos". Datele biografice ale sculptorului sunt puțin cunoscute, există numai presupuneri despre tendința spre perfecțiune a sculptorului grec care ar fi distrus operele sale originale, astfel că astăzi nu se mai
Phidias () [Corola-website/Science/313758_a_315087]
-
etc. Deja în epoca de piatră omul a început cioplirea pietrei sau oaselor pentru a făuri unelte sau arme pentru vânat. Ulterior această ocupație s-a perfecționat, căutându-se a se obține din piatră diferite forme estetice. Faraonii din Egiptul antic puneau să fie cioplite figurine din diferite pietre prețioase, ca lapislazuli și jasp, pentru mormintele lor. În lumea antică, ca daltă era folosită o piatră mai dură, ca de exemplu dioritul, translatarea blocurilor mari de piatră se făcea prin rularea
Sculptură în piatră () [Corola-website/Science/313755_a_315084]
-
pentru vânat. Ulterior această ocupație s-a perfecționat, căutându-se a se obține din piatră diferite forme estetice. Faraonii din Egiptul antic puneau să fie cioplite figurine din diferite pietre prețioase, ca lapislazuli și jasp, pentru mormintele lor. În lumea antică, ca daltă era folosită o piatră mai dură, ca de exemplu dioritul, translatarea blocurilor mari de piatră se făcea prin rularea pe lemn rotund. Despicarea unor blocuri masive de piatră pentru a obține fisuri, se făcea prin încălzirea cu foc
Sculptură în piatră () [Corola-website/Science/313755_a_315084]
-
lemn rotund. Despicarea unor blocuri masive de piatră pentru a obține fisuri, se făcea prin încălzirea cu foc a locului respectiv și turnare de apă rece pe piatra fierbinte. Ulterior această metodă a fost înlocuită prin folosirea explozivilor. În Grecia antică s-au realizat sculpturi din marmură care erau aproape identice corpului uman. În Orientul Îndepărtat s-au realizat, în general, sculpturi din jad, fildeș și bronz. Sculpturile prezentau și animale dintre care cel mai frecvent era reprezentat calul, bivolul, ursul
Sculptură în piatră () [Corola-website/Science/313755_a_315084]
-
pot folosi mediatori în probleme comerciale, legale, diplomatice, de comunitate sau neînțelegeri de la locul de muncă sau familiale. Activitatea de mediere a fost practicată din cele mai vechi timpuri. Istoricii situează apariția acesteia în perioada comerțului fenician. Practicile din Grecia Antică și din Roma Antică au adus un ințeles adecvat termenului de „mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor și în final, mediator. În Evul Mediu, în unele
Mediere () [Corola-website/Science/314042_a_315371]