13,008 matches
-
argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul atribuibile culturii La Tène (aparținând celților). Astfel elementul celtic este cel mai notabil factor primordial în cadrul etnogenezei românilor transilvăneni. Succesiv, odată cu cucerirea romană s-
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
faptul că după retragerea aureliană pe teritoriul Transilvaniei a fost și o capitală a regatului gepizilor (populație de origine germanică) panonici care au stăpânit o parte din Transilvania pentru mai bine de 200 de ani și au lăsat multiple dovezi arheologice ale unei statornice civilizații germanice, mai importante fiind cele două necropole nobile de la Apahida. Având în vedere acest ultim factor, este evident că în cazul românilor transilvăneni cel de-al treilea element etnogenetic este vechi-germanic, ca și în cazul majorității
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
tăblița PH-1 scrisă în liniar A (cam la 20 cm la sud de aceasta), și într-o cenușă groasă, amestecată cu pământ negru, Luigi Pernier a aflat acest specimen unic, remarcabil de bine păstrat. Acesta se află azi la Muzeul Arheologic din Iraklion unde este expus ca obiect de admirație dar și de intense speculații. Se pare că situl primului palat minoic a fost distrus de evenimentul cel remarcabil din 1628 î. Hr. (sau din preajma anului acesta) care a zguduit lumea minoică
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
Mihail Kogălniceanu postul de atașat de legație, evidențiind faptul că este cunoscător al limbilor franceză, germană și italiană, dar este numit la 13 noiembrie director de prefectură al plășii Silistra Nouă, cu reședința la Cernavodă. În acestă perioadă face excursii arheologice, impresionat îndeosebi de locul denumit Hinovul, care-i inspiră versuri libere, care sunt printre primele în poezia europeană. Își încetează funcția prin desființarea județului Silistra la 9 aprilie 1879. La 12 aprilie 1879 este numit administrator al plasei Sulina. Călătorește
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
cu vechii locuitori ai Iberiei pentru a crea o cultură celtiberică unică. Deoarece celții nu utilizau scrierea, nu există prea multe informații legate de ei. Romanii i-au întâlnit și au înregistrat numeroase informații legate de ei; acestea și dovezile arheologice sunt singurele surse disponibile despre această extrem de influentă cultură. Celții au făcut o concurență formidabilă, deși dezorganizată, statului roman, care, ulterior, a colonizat și cucerit o mare parte a Europei de Sud. La sfârșitul epocii bronzului din civilizațiile precedente se
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
această arie datează din paleolitic, fiind "cel mai puternic centru al activității umane din paleoliticul inferior în Europa, principala verigă de legătură dintre Africa și Asia de sud-est, care erau, până nu demult, zone în care se cunoștea cultura de prund". Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia tribul condus de Dromihaetes (sec. IV-III î.Hr.) și-a avut rădăcinile în această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populație de pe malurile Argeșului) . În perioada daco-romană, orașul a făcut parte din regiunea
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
turnurilor sau a breslelor care apărau orașul dar azi se numesc simplu „pasaje”. Centru istoric al Bistriței păstrează 22 de pasaje, cel mai mare număr de pasaje între burgurile Transilvaniei. Orașul Bistrița păstrează azi 54 de monumente de arhitectură, situri arheologice și monumente sculpturale de interes național / internațional și 145 de interes local. Între acestea Biserică Evanghelica din Piața Centrală este cel mai reprezentativ simbol arhitectural al orașului. Construită din secolul al XIII-lea în mai multe etape este azi o
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Bârzava, care provine dinspre Văliug, din estul orașului din Munții Semenic. Astfel că drumul principale urmărește și el traseul format râul Bârzava între văi. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
(în , în ) este municipiul de reședință al județului Covasna, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Chilieni și Coșeni. Are o suprafață de ha. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
IX-X. Deasemenea în zona fostei bariere Agafton s-a descoperit o așezare în care s-au găsit fragmente de ceramică din secolele III-IV și din perioada secolele XI-XIII aparținând feudalismului timpuriu;, iar în zona Mănăstirii Popăuți s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
s-au găsit fragmente de ceramică din secolele III-IV și din perioada secolele XI-XIII aparținând feudalismului timpuriu;, iar în zona Mănăstirii Popăuți s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
V î. Hr., atestă o așezare hallstattiană pe actuala stradă Bradului, care după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului Roman, fiind locuită de Carpi. Aceștia vor fi în legătura permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat de numeroase descoperiri arheologice constând în ceramică, monede și obiecte de podoabă. O altă așezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,59%). Pentru 11,53% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul român Iustinian (483-565) a construit aici orașul "Theodorapolis". S-a propagat
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
în urma unei reorganizări administrative regionale. În orașul Giurgiu se află 81 de obiective clasificate că monumente istorice de diferite categorii și la ambele niveluri (național și local). Șase dintre ele sunt clasificate la nivel național, dintre care două sunt situri arheologice: cetatea Giurgiu (secolele al XIV-lea-al XVIII-lea) aflată la vest de Șoseaua Portului; și situl de la „Malu Roșu”, unde au fost găsite două așezări din paleoliticul superior și paleoliticul inferior. Două sunt clasificate că monumente de arhitectură: fragmente
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
multe evenimente, dintre care cel mai important este . Patrimoniul mondial UNESCO cuprinde 17 obiective din Grecia. Două (Muntele Athos și Meteora) sunt mixte culturale și naturale, restul fiind doar culturale: templul lui Apollo Epicurius de la Basae, Acropola din Atena, situl arheologic Delphi, orașul medieval Rodos, monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic, sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus, situl arheologic Olympia, situl arheologic Mystras, Insula Delos, mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios, Pythagoreionul și Heraionul din Samos, situl arheologic Aigai
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Muntele Athos și Meteora) sunt mixte culturale și naturale, restul fiind doar culturale: templul lui Apollo Epicurius de la Basae, Acropola din Atena, situl arheologic Delphi, orașul medieval Rodos, monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic, sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus, situl arheologic Olympia, situl arheologic Mystras, Insula Delos, mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios, Pythagoreionul și Heraionul din Samos, situl arheologic Aigai, siturile arheologice Mycenae și Tirnys, centrul istoric cu mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” și cu Peștera Apocalipsei de pe
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Meteora) sunt mixte culturale și naturale, restul fiind doar culturale: templul lui Apollo Epicurius de la Basae, Acropola din Atena, situl arheologic Delphi, orașul medieval Rodos, monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic, sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus, situl arheologic Olympia, situl arheologic Mystras, Insula Delos, mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios, Pythagoreionul și Heraionul din Samos, situl arheologic Aigai, siturile arheologice Mycenae și Tirnys, centrul istoric cu mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” și cu Peștera Apocalipsei de pe Insula Patmos și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
situl arheologic Delphi, orașul medieval Rodos, monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic, sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus, situl arheologic Olympia, situl arheologic Mystras, Insula Delos, mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios, Pythagoreionul și Heraionul din Samos, situl arheologic Aigai, siturile arheologice Mycenae și Tirnys, centrul istoric cu mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” și cu Peștera Apocalipsei de pe Insula Patmos și orașul istoric Corfu. De asemenea, patrimoniul mondial intangibil cuprinde tehnica cultivării masticului în insula Chios și (element comun cu
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
orașul medieval Rodos, monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic, sanctuarul lui Asklepios de la Epidaurus, situl arheologic Olympia, situl arheologic Mystras, Insula Delos, mănăstirile Daphni, Hosios Loukas și Nea Moni din Chios, Pythagoreionul și Heraionul din Samos, situl arheologic Aigai, siturile arheologice Mycenae și Tirnys, centrul istoric cu mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” și cu Peștera Apocalipsei de pe Insula Patmos și orașul istoric Corfu. De asemenea, patrimoniul mondial intangibil cuprinde tehnica cultivării masticului în insula Chios și (element comun cu alte câteva țări
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
bogată în păduri de pini și o fauna alcătuită din cerbi, elani, leoparzi, urși și tigri siberieni. Însă istoria Siberiei este și mai bogată decât credem chiar dacă nu prea este mediatizata. Preistoria Siberiei este marcată de o varietate de descoperiri arheologice ce indică existent unor civilizații și culturi. Conform cercetariilor privind genealogia genetică, primii oameni au locuit în Siberia în anul 45 000 i.en., oameni ce aveau să populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind eră glaciară, Rusia și
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
ocupat partea estică a marii "Puste Maghiare", începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
950 al împăratului bizantin "Constantin Porfirogenetul" este scris, că pe acest teritoriu trăiesc turci adică "maghiari". Tot în secolului X au cucerit părți vestice ale Bazinului Transilvaniei, după lupte cu românii conduși de Gelou (menționate de Anonymus), demonstrate de descoperirile arheologice (Gáll E., 2008.) După tradiție (legendă) țara maghiarilor (Magyarország) a fost descoperită de Árpád, conducătorul acestora, care i-a adus si a descălecat în Bazinul Panonic după 895. "Regatul ungar " a luat ființă în anul 1000 sub conducerea lui Ștefan
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
monument de for public de interes național, ridicat la jumătatea secolului al XX-lea. În rest, alte nouă obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Canton”, aflat în amonte de Malu Spart, pe valea Argeșului, cuprinde urme de așezări din neolitic (cultura Boian) și din perioada Latène; și situl de la Suseni, aflat pe terasa înaltă a Argeșului, unde s-au găsit așezări
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
13%). Pentru 3,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Conform datelor recensământului din 1930, populația Cristurului Secuiesc era de 4.128 de locuitori, dintre care 3.476 maghiari, 326 români, 149 evrei, 89 germani, 76 țigani ș.a. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, pe "Valea Surpat", s-a descoperit o așezare ce conținea resturi ceramice, aparținând evului mediu, iar în albia Târnavei s-au
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]