11,388 matches
-
luminoase de sticlă, trotuare de marmură strălucitoare sau mai multe picturi colorate ca la Canterbuty". Un moment crucial în istoria catedralei este asasinarea arhiepiscopului Thomas Becket. Acesta dorea ca oamenii bisericii care au comis nelegiuiri să fie judecați de forurile bisericești, spre deosebire de regele Henric al II-lea, care dorea judecarea lor în tribunalele civile. Din cauza acestor neînțelegeri, cavalerii regelui l-au ucis pe arhiepiscop fără voia regelui crezând că-i fac un bine. În anul 1174, corul catedralei a fost grav
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
trimis în China, în Vicariatul Apostolic din Sud-Shandong, administrat de "Societas Verbi Divini" (în ) și de Monseniorul Henninghaus. În anul 1925, vicariatul a creat Prefectura Apostolică de "Tsingtao" (Qingdao), iar Monseniorul Georg Weig a fost numit în fruntea acestei instituții bisericești, la 18 martie din același an. A fost consacrat episcop "in partibus" de Antandrus, la 23 septembrie 1926. Prefectura a fost ridicată la Vicariat apostolic, în iunie 1928. A hotărât construirea unei catedrale la Qingdao, "Catedrala Sf. Mihail", care a
Georg Weig () [Corola-website/Science/322642_a_323971]
-
În mod neobișnuit, bârnele erau încheiate în cheotori cu capete afară și se prelungeau sub streașină în console tăiate decorativ în trepte. Sistemul de îmbinare sugerează fie un arhaism fie lipsa unui meșter de biserici care să stăpânească cheotorile netede bisericești. "„Biserica este ridicată la anul 1700 din lemn, pe cheltuiala credincioșilor, fiind întăbulată pe numele comunității bisericești. Lungimea ei este de 12 m, lărgimea de 6 m și înălțimea de 4 m. Are una ușă și 4 geamuri, este acoperită
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
console tăiate decorativ în trepte. Sistemul de îmbinare sugerează fie un arhaism fie lipsa unui meșter de biserici care să stăpânească cheotorile netede bisericești. "„Biserica este ridicată la anul 1700 din lemn, pe cheltuiala credincioșilor, fiind întăbulată pe numele comunității bisericești. Lungimea ei este de 12 m, lărgimea de 6 m și înălțimea de 4 m. Are una ușă și 4 geamuri, este acoperită cu șindrilă și este în stare slabă. Turnul este de 8 m înalt din lemn, acoperit cu
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
București ed 1741. Masa de proscomidie pe care se află un potir de argint aurit, două sfeșnice de lemn, una cădelniță de alpaca. În altar se mai află una cruce pe altar și una de mână, 5 rânduri de ornate bisericești, 3 stihare, una lădiță pentru lumini și un clopoțel.”" "„Biserica bărbaților/naia: aici este iconostasul de lemn cu 2 intrări. Una strană pentru cantor, unde se află următoarele cărți: Mineiul de Râmnic cu cirilice ed. 1745, Apostolul de Râmnic cu
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
Facultății de Teologie de la Universitatea din Craiova, și a obținut un masterat în „Drept Social Român și european” de la INA (2008) și un doctorat în istorie de la Universitatea Valahia din Târgoviște (2011). Din anul 2008 este membru în cadrul Adunării Naționale Bisericești.
Gigel Știrbu () [Corola-website/Science/322786_a_324115]
-
mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești"”, așa cum scria un cronicar al vremii. Dintre figurile istorice importante de episcopi ai Buzăului se remarcă Mitrofan, cunoscut editor de carte bisericească, de al cărui nume se leagă tipărirea Bibliei de la București din 1688, și apoi, în secolul al XIX-lea, Dionisie Romano. Spre sfârșitul perioadei comuniste, episcopia a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis. Între secolele IV-VII regiunea dintre Dunăre și Mare a fost organizată că Mitropolie, dar odată cu venirea stăpânirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimata. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, să reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Slobozia, jurisdicție peste județele Ialomița și Călărași, și este condusă de episcopul Vincențiu Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor și adusă la cunoștința Cancelariei Sfântului Sinod, cu adresa acestei eparhii nr. 5996 din 22 septembrie 1993, a fost supusă Adunării Naționale Bisericești, convocată în ședință extraordinară la 5 octombrie 1993. Luând în considerare că hotărârea sinodală a fost confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în ședința sa din 2 septembrie 1993, care a stabilit și întinderea teritorială a noii episcopii, precum și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
episcopii, precum și reședința episcopului, și pe temeiul prevederilor articolului 7, alin. 2, și articolului 20 (litera e) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și articolului 59, (litera e) din Regulamentul organelor centrale din Patriarhia Română, Adunarea Națională Bisericească a aprobat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cu reședința la Slobozia, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, având jurisdicție asupra județelor Ialomița și Călărași. În urma Deciziei Patriahale nr. 8/1993, comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr.
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
intrări rituale și un spațiu liber, deschis sub boltă, în jurul crucii. Întreaga construcție de lemn stă pe un mic fundament zidit, care preia denivelările de teren. Structura bisericii este construită din bârne bine fasonate, încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Calitatea lucrului în lemn amintește de faptul că lemnul a fost odată lăsat la vedere, desigur, înainte de transferul bisericii pe locul actual. Cercuiala, tencuiala și zugrăveala de la 1869 se păstrează în mare parte, într-o stare
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
tripou, departe de priviri indiscrete, drag episcopului Vadului, Feleacului și Clujului." A făcut parte din câteva delegații sinodale care au vizitat diferite Biserici Ortodoxe surori. A publicat articole și cuvântări în "Mitropolia Moldovei și Sucevei", "Mitropolia Ardealului", "Telegraful Român", "Îndrumătorul Bisericesc" de la Sibiu și cel de la Cluj-Napoca; pastoralele de Paști și de Crăciun au fost strânse în volumul "Tâlcuiri din Sfânta Scriptură", Cluj-Napoca, 1987, 470 p. Sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Român", "Îndrumătorul Bisericesc" de la Sibiu și cel de la Cluj-Napoca; pastoralele de Paști și de Crăciun au fost strânse în volumul "Tâlcuiri din Sfânta Scriptură", Cluj-Napoca, 1987, 470 p. Sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică, care au sporit patrimoniul spiritualității neamului românesc. Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
(n. 20 martie 1874 la Sânnicolau Mare, județul Timiș, d. 27 aprilie 1947 la Timișoara), a fost un compozitor, cântăreț, profesor de muzică bisericească, dirijor și organizator de coruri român. A contribuit la păstrarea conștiinței naționale printre românii din Banatul de câmpie, în timpul ocupației austro-ungare. s-a născut la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De mic copil cântă în strana bisericii deprinzând glasurile bisericești de la învățătorul Antonie Minișan. Cu sprijin financiar din partea parohiei, pleacă la Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
deprinzând glasurile bisericești de la învățătorul Antonie Minișan. Cu sprijin financiar din partea parohiei, pleacă la Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care își perfecționează arta dirijorală. A fost contemporan cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele Toracu Mic, în Banatul sârbesc și Comloșu Mare, unde înființează și conduce primele sale coruri formate
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care își perfecționează arta dirijorală. A fost contemporan cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele Toracu Mic, în Banatul sârbesc și Comloșu Mare, unde înființează și conduce primele sale coruri formate din elevi și adulți. În 1896 revine la Sânnicolau Mare ca învățător iar începând
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
Statele Unite ale Americii pentru a pune bazele unor reuniuni corale pentru românii emigranți. Astfel, Lipovan, în numai trei luni înființează patru coruri românești, în orașele Philadelphia, Chicago, Saint Louis și Detroit. Va activa apoi ca profesor de "Tipic și Cântare Bisericească Ortodoxă" la Academia Teologică din Arad, "„străduindu-se să aducă acuratețea necesară în intonarea corectă a cântării de sorginte bizantină, să o decanteze de influențele temperate ale intonației instrumentale, reactualizând modalismul”". Tot la Arad, pune bazele unui alt cor de
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
activează și astăzi la catedrala veche a orașului. Avea o voce fermecătoare de bariton, amplă, voce pe care, după pensionare, o va închina stranei noii Catedrale Mitropolitane din Timișoara. La Timișoara, din anul 1938, a condus și Școala de cântăreți bisericești a proaspetei Episcopii. La 27 aprilie 1947, în drum spre casă, în tramvai, suferă un atac de cord. Trece la cele veșnice câteva ore mai târziu la 73 ani, ziarele vremii anunțând cu durere trista veste. Înmormântarea a avut loc
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
două rânduri, având opt copii. Atanasie Lipovan are marele merit de a fi eternizat cântarea de strană din Banat și Crișana, notând-o pe note liniare, continuând astfel munca lui Trifon Lugojan. A lăsat moștenire o importantă literatură de muzică bisericească, dar și corală: Dintre piesele laice se pot menționa: 1. Prot. Gheorghe Sutac, Prof. Ion Samoilă - Monografia Bisericii Ortodoxe Române din Sânnicolau Mare, ArtPres, Timișoara, 2008, p.45, 48; 2. Filaret Barbu - Cântărețul Atanasie Lipovan, în revista „Luceafărul”, Timișoara, nr.
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
Gheorghe Sutac, Prof. Ion Samoilă - Monografia Bisericii Ortodoxe Române din Sânnicolau Mare, ArtPres, Timișoara, 2008, p.45, 48; 2. Filaret Barbu - Cântărețul Atanasie Lipovan, în revista „Luceafărul”, Timișoara, nr.5/1935, p.250; 3. Diac. conf. dr. Nicu Moldoveanu - Muzica bisericească la români (partea I), în revista B.O.R., nr.7-8/1985, p.636; 4. Viorel Cosma - Muzicieni din România - Lexicon, col.5 (K-M), Editura Muzicală, București, 2002, p.186.
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
capelă ortodoxă română, care funcționează și în prezent. Astfel comunitatea ortodoxă română, deși a aparținut în continuare de Biserica Sf. Treime, a obținut dreptul de a ține matricole separarate, ca expozitură parohială. Preoții acestei expozituri au fost salarizați din Fondul Bisericesc al Bucovinei. Dorința ridicării bisericii pentru românii ortodocși din Fondul Bisericesc al Bucovinei s-a lovit de împotrivirea naționaliștilor ruteni, care doreau pentru sine o biserică ortodoxă la Viena, iar soluția construirii unei biserici ortodoxe deopotrivă pentru românii și rutenii
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
română, deși a aparținut în continuare de Biserica Sf. Treime, a obținut dreptul de a ține matricole separarate, ca expozitură parohială. Preoții acestei expozituri au fost salarizați din Fondul Bisericesc al Bucovinei. Dorința ridicării bisericii pentru românii ortodocși din Fondul Bisericesc al Bucovinei s-a lovit de împotrivirea naționaliștilor ruteni, care doreau pentru sine o biserică ortodoxă la Viena, iar soluția construirii unei biserici ortodoxe deopotrivă pentru românii și rutenii ortodocși s-a dovedit a fi irealizabilă. Așa fiind, după primul
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
data de 7 decembrie 1921. Pretențiile patrimoniale ridicate de Guvernul României în contra finanțării "Bisercii Sf. Treime" de către Guvernul Austriei ca și până atunci, în ciuda desprinderii comunității ortodoxe române, au fost clarificate în anul 1926. României i-a fost transferat Fondul Bisericesc al Bucovinei, așa încât finanțarea parohiei ortodoxe române a trecut în sarcina Regatului Român, fără alte pretenții față de "Biserica Sf. Treime". La 8 septembrie 1924 Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a înființat Mitropolia Ortodoxă a Europei Centrale, cu sediul la Viena. Patriarhul
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]