11,767 matches
-
pietelelor, luau decizii privind importul și exportul mărfurilor, acceptau sau expulzau membrii în cadrul unei bresle, deschideau magazine, ateliere sua birouri, rezolvau abaterile grave sau divergențele din cadrul breslelor. Eparhul dispunea și de un personal auxiliar numeros. Cel mai important serviciu era cancelaria prefectului, care dispunea de un sigiliu propriu pentru corespondență și ordinele acestuia, pentru a fi aplicat pe unitățile de măsură și greutate, că grantie a respectării normelor și a garanției calității produselor. Supravegherea breslelor era încredințată unui personal numeros condus
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
comites") rămâneau aceiași, fiecare ocupându-se de un anumit fel de probleme bine precizate. Propunerile aduse în fața "consistorium"-ului erau pregătite în prealabil de anumite comisii, care le studiau. Foarte curând aceste comisii s-au transformat în „Casa civilă”, în cancelaria personală a împăratului, numită "cubiculum", pentru că lucra într-un cabinet privat (în latină "cubiculum") din palatul imperial (membrii ei se numeau "cubicularii"). Cancelaria privată a devenit un organ mai important decât "consistorum". Ședințele "consistorium"-ului se țineau de membrii săi
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de anumite comisii, care le studiau. Foarte curând aceste comisii s-au transformat în „Casa civilă”, în cancelaria personală a împăratului, numită "cubiculum", pentru că lucra într-un cabinet privat (în latină "cubiculum") din palatul imperial (membrii ei se numeau "cubicularii"). Cancelaria privată a devenit un organ mai important decât "consistorum". Ședințele "consistorium"-ului se țineau de membrii săi, chiar și de cei mai înalți demnitari, stând în picioare (în latină "consistere" înseamnă „a sta în picioare”); căci împăratul pretindea venerație din partea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de „miniștri”, în frunte cu cei patru "logotheți". Primul era logothetul dromului ("logothetes tou drómou"), șeful poștei, devenit (din sec. IX) șeful poliției, ministru de interne și totodată de externe; iar din sec. XII, cu titlu de „mare logothet”, șeful cancelariei imperiale (prim-ministru). Urmau: logothetul tezaurului ("logothetes tou genikou"), ministru de finanțe; logothetul militarilor, care se ocupa de administrația armatei; în fine, „logothetul turmelor”, administratorul domeniilor, turmelor și hergheliilor Imperiului. Alți demnitari se ocupau de birourile administrației centrale ("sacellarii"), de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Supraveghea calitatea produselor, materiile prime, și împiedica realizarea unor stocuri pentru a se obține profituri mari. Stabilea prețurile piețelor, decidea în privința importului și exportului mărfurilor, deschiderea magazonelor, birourilor și atelierelor, rezolva abaterile grave și divergențele. Avea un personal auxiliar numeros: cancelaria prefectului, care avea un sigiliu propriu pentru corespondență, aplicat pe unități de măsură și greutate, pentru a garanta respectarea normelor. Corpul personal condus de legatharios, locțiitorul eparhului, supraveghea corporațiile, importurile și exporturile, negustorii străini. Inspectorul maritim controla navele din porturile
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Internațională de Științe Genealogice și Heraldice afililată Comitetului Internațional de Știițe Istorice care publică anuarul "L'Intermediare des généalogistes" iar odată la doi ani organizează un congres internațional. În România, genelogia este cunoscută încă din perioada medievală din actele de cancelarie, pe baza stabilirii succesiunii se fixau moștenirile drepturile asupra pământului. Primele cercetări genelogice cu caracter științific apar în opera lui Dimitrie Cantemir care încearcă să schițeze un istoric al familiilor boierilor moldoveni. În 1787 banul Mihail Cantacuzino concepe "Ghenealoghia Cantacuzinilor
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
început să funcționeze abia în anul 1920, într-un local impropriu, sub conducerea învățătorului Ion Bănulescu. Starea de provizorat se va prelungi până în anul 1928, când locuitorii satului reușesc să construiască un sediu îmbunătățit, cu 2 săli de clasă și cancelarie. Succesiv, și tot prin contribuția locuitorilor, ajutați de organele locale, se ridică un nou local, lângă cel vechi, de data aceasta din cărămidă și cu toate dependințele necesare. Pe măsura scurgerii anilor, școala va benficia de mai multe reparații și
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
zona Răzvad (Dâmbovița), așa încât, la 8 noiembrie 1999 s-a târnosit Sfântă Biserică de către Prea Sfințitul Teodosie Snagoveanu, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Prima clădire a școlii a fost construită între 1918 și 1920 conținând două săli de clasă și cancelaria. În sat s-a construit școală nouă abia în 1964, cu patru săli de clasă, un laborator, o bibliotecă și o cancelarie. Prima grădiniță de copii a funcționat în casa amenajată a lui Nae Popescu, care fusese o vreme bibliotecă
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
Bucureștilor. Prima clădire a școlii a fost construită între 1918 și 1920 conținând două săli de clasă și cancelaria. În sat s-a construit școală nouă abia în 1964, cu patru săli de clasă, un laborator, o bibliotecă și o cancelarie. Prima grădiniță de copii a funcționat în casa amenajată a lui Nae Popescu, care fusese o vreme bibliotecă și care a folosit-o în completare și că școala cu două săli de clasă. În 1995 s-a terminat construcția grădiniței
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
noastre. La mijlocul secolului al XV-lea, când se formează noile structuri statale (statele feudale românești), apar noi date despre localitate. Este certă existența și locuirea populației pe aceste meleaguri, însă datorită faptului că documentele vremii, uricele, hrisoavele, cronicile, cărțile de cancelarie etc. au fost distruse ori s-au pierdut, investigațiile, cercetările și analizele se obțin anevoios. În timpul domniei primilor mușatini în Moldova și în special după anul 1484 când Cetatea Albă și Chilia sunt cucerite de Imperiul Otoman, Marea Neagră devine lac
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
datorită acoperirilor din teren, în principal, păduri seculare. Urme de viețuire omenească pe aceste meleaguri au existat din cele mai vechi timpuri, insă denumirea toponimica de Fântână lui Cucu este atestata abia pe la mijlocul sec. al XV-lea, iar cartea de cancelarie dată de domnitorul Moldovei Petru al II-lea la 15 iulie 1448, când acesta da și întărește lui Cernat Ploscaru și fratelui său Stefu mai multe sate, siliști, locuri în pustie între care și Fântână Cucului - care s-a dovedit
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
pustie între care și Fântână Cucului - care s-a dovedit de către istorici a fi comună Cuca de astăzi. În secolul următor, la 27 martie 1546, domnitorul Petru Rareș al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546) de la curtea din Bârlad emite carte de cancelarie prin care face cunoscut tuturor supușilor cum a miluit și a dăruit un loc în pustie la Olteni, la obârșia Lozovei, la Fântână Cucului sub Dumbrava, adevăratelor slugi, Ion Goescu, Stanciu Bursuc, Ghedeon, Fratian, si Danciu Bursuc cu obligația de
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic al județului Iași” - volumul al II-lea. Acestea demonstrează faptul că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct de vedere diplomatic, primul document găsit și datat 1485 este emis de Cancelaria domnească de la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan cel Mare. În document se arată că domnitorul întărește cu pecetea sa “moșia Tomești” lui Toma, nepotul lui Oană Stângaciul, considerându-l “supus credincios”, pentru el și urmașii lui, in vecii vecilor. Ulterior, localitatea
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
Modern, în Turcia, Tokdemir și Demirtok. În unele transliterații se preferă grafierea Toq și cratima (de ex. Toq-temir). Temir, demir, timer, timir, temür etc. "fier"; tok probabil "plin; plin de". Ipoteza este întărită și de faptul ca intreaga corespondență a cancelariei Vaticanului îi identifică drept principi catolici atât pe Basarab I, cât și pe fiul său Nicolae Alexandru în prima parte a domniei. Creștinarea unei părți a cumanilor de la începutul sec. XIII fusese după ritul romano-catolic. Alți cercetători au reluat o
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu din cauza revărsărilor Mureșului. În perioada medievală Zona Podgoriei este printre primele care apar în documentele Cancelariei Regale Maghiare, viile în special, au activat în mod deosebit dezvoltarea satului Păuliș, continuat spre est cu Barațca fapt care s-a prelungit până la ocupația otomană. În anul 1393 nobili de Maroth obțin privilegiul de a exploata orice minereu (în
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
de chilii din secolul XVIII, în care astăzi se află trapeza și bucătăria mănăstirii. În partea de est a incintei se află un corp de chilii, precum și în partea de nord, în acesta din urmă gasindu-se veșmântăria, biblioteca și cancelaria mănăstirii. La intrare in incinta mănăstirii, în partea de sud, atrage atenția o monumentală statuie (din marmură, înaltă de 3 m) a lui Alexandru cel Bun, ridicată în anul 1982, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la moartea marelui
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
epoca bronzului (cultura Suciu de Sus), din prima vârstă a epocii fierului (Hallstatt - sec. VII î.Hr.) și din sec. II-III și sec. VII-VIII d.Hr. Datele istorice documentate asupra istoriei localității din evul mediu sunt relativ rare.Actele notariale ale cancelariei regale de la începutul secolului al XV-lea menționează localitatea în mai multe rânduri.În 1405 numele Lăpușelului este menționat prin toponimicul "Magyarlapus", în 1470 prin "Magyarlaapos", iar în 1475 este amintit sub numele de "Lapws".Din acest an localitatea este
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
mult mai devreme, într-un document din anul 1231, fiind menționat sub acest nume râul care trece prin pădurile Kekyus și Fenteuș. La anul 1315 e menționată, într-o diplomă emisă la Timișoara (capitala din acea vreme a regatului), de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou, restituirea Țării Lăpușului ("terra Lapus"), care fusese ocupată de voievodul Ladislau Kán, lui Toma și Ștefan, fiii lui Dionis (magh. "Dénes"), din familia nobiliara de Losonczi-Tomaj (care va da mai apoi faimoasa familie ardeleană Losonczi-Banffy
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
o cantitate de piatră de 2 m, pe care era obligată să o trensporte la clădirea ce se zidea. Lucrările de construcție au fost finanțate de către Stat. Clădirea are două săli de clasă, un hol și o încăpere mai mică (cancelarie) pentru învățători. Acoperișul este din țigla și este prevăzut cu jgheaburi din tablă pentru scurgerea apei. Una dintre săli se utilizează pentru grădiniță. De atunci a avut loc o extindere - actualul Cămin Cultural, clădit în 1975. O încăpere mai mică
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
sec. al XIX-lea exista în satul Mileni o căsuță ce era numită școală, dascălul din acea perioada fiind Dimitrache Chiosa. Abia în 1905 s-a construit o școală nouă în Mileni, școală căreia i s-a adăugat și o cancelarie în 1960. În 1972 a fost construit noul local de școală din satul Bistrețu, prima școală din satul Bistrețu a fost înființată în anul 1909 având ca învățător pe Marin Condei care învăța în același timp cinci clase de elevi
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
că Nemțeniul a luat ființă pe fosta moșie Orțești este întărită de unele documente care subliniază că satul se învecina la nord-est cu moșia Ciumulești - Bărăști . Ori astăzi între Orțești și Bărăști este amplasat Nemțeniul. Într-un document emis de cancelaria domnului Constantin Mavrocordat din anul 1734 , apare menționată o pricina de hotar între Orțești și Pănureștii lui Ion Berea , la Săliște . sătenii din Orțești au avut numeroase neînțelegeri cu satele vecine pentru încălcarea hotarelor , dar și cu M-rea Neamț
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
Localitatea Cârțișoara este situată în vecinătatea Munților Făgărașului, pe malul pârâului Cârțișoara, la sud de șoseaua națională Sibiu-Brașov. Satul se află pe itinerariul șoselei care traversează Munții Făgărașului. Localitatea Cârța Românească apare atestată, sub această denumire, în documentele emise de cancelaria regală maghiară în anii 1322 (Kerch Olacorum), 1329 (Kerch Olacorum) și 1411 (Kercz Olachorum; Kercz Olochorum). Existența așezării românești a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch". În anul 1322 așezarea apare atestată cu un nume
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
se referă la evenimente petrecute între anii 1205-1206, respectiv la retragerea teritoriului satului de sub autoritatea juridică a locuitori săi romani (terra... exempta de Blaccis), urmată de donarea sa capitulului mănăstirii cisterciene Cârța. Această relatare reprezintă prima mențiune scrisă, provenită din cancelaria regală maghiară, a unor realități istorice din cuprinsul Țării Făgărașului și, concomitent, cea mai timpurie evocare a românilor de la sudul Oltului de Mijloc. Identificarea explicită a așezării și confirmarea caracterul său românesc datează din anul 1252. În această perioadă Cârța
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
observa încă în castel ușile trainice, dar din păcate istoricul castelului poate fi reconstituit mai mult pe seama tradiției locale sau prin recuperarea unei părți a prețioasei biblioteci care cuprindea cărți aduse din Italia, Polonia și Ungaria sau scrise de notării Cancelariei voievodale a Transilvaniei. Actualul proprietar al castelului din Ilia continuă această tradiție prin uitare și tăcere susținute parcă și de sobrietatea și simplitatea să arhitectonica. În prezent la U.N.E.S.C.O., castelul de la Iia este cunoscut sub numele de “turnul
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
Din cercetarea materialelor arhivate , păstrate în fondul acestei unități de învățământ, reținem că localul școlii vechi , a fost construit în perioada 1922-1927. din piatră și paiantă , pe fundație de bârne de stejar. Localul școlii avea două săli de clasă , o cancelarie și un hol fiind construită prin contribuția cetățenilor și 10.000 lei alocați de județ. Cei mai deosebiți învățători ai acestei școli au fost : Gheorghe Căminescu, Spiridonescu, Panaite și Zenovia Anghel , Maria Comănescu, AurelComănescu,Paul Mareș, Ion Răducă și alții
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]