11,264 matches
-
a Epocii Luminilor. Vorbind în general, creștinismul liberal este o metodă de hermeneutică biblică, o metodă liberă de dogme pentru a-l înțelege pe Dumnezeu folosind scriptura și aplicând aceeași hermeneutică modernă folosită pentru a studia oricare din scrierile antice. Creștinismul liberal nu a apărut drept organizație religioasă și ca atare nu depinde de dogmele vreunei biserici sau de crezuri religioase. Spre deosebire de creștinismul conservator (ortodox, indiferent dacă ne referim la catolicism, protestantism sau bisericile ortodoxe), creștinismul liberal nu a debutat cu
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
înțelege pe Dumnezeu folosind scriptura și aplicând aceeași hermeneutică modernă folosită pentru a studia oricare din scrierile antice. Creștinismul liberal nu a apărut drept organizație religioasă și ca atare nu depinde de dogmele vreunei biserici sau de crezuri religioase. Spre deosebire de creștinismul conservator (ortodox, indiferent dacă ne referim la catolicism, protestantism sau bisericile ortodoxe), creștinismul liberal nu a debutat cu un set unificat de credințe. Creștinii liberali au îmbrățișat de la început metodologiile Epocii Luminilor drept bază de interpretare a Bibliei, vieții, credinței
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
studia oricare din scrierile antice. Creștinismul liberal nu a apărut drept organizație religioasă și ca atare nu depinde de dogmele vreunei biserici sau de crezuri religioase. Spre deosebire de creștinismul conservator (ortodox, indiferent dacă ne referim la catolicism, protestantism sau bisericile ortodoxe), creștinismul liberal nu a debutat cu un set unificat de credințe. Creștinii liberali au îmbrățișat de la început metodologiile Epocii Luminilor drept bază de interpretare a Bibliei, vieții, credinței și teologiei. Cuvântul "liberal" denota inițial o dispoziție caracteristică de a interpreta scriptura
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Al Doilea Război Mondial, în care civilizațiile cele mai avansate din punct de vedere științific s-au devastat una pe alta și au comis masive crime de război. Lipsa de greșeli a Bibliei nu a jucat niciun rol la începuturile creștinismului liberal, deoarece ea a apărut ca doctrină abia mult mai târziu, în scrierile lui Bernard B. Warfield, Charles Hodge și ale fiului său Alexander A. Hodge, ș.cl., cel mai important în răspunsurile din anii 1880 asupra atacurilor liberale și moderniste
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
abia mult mai târziu, în scrierile lui Bernard B. Warfield, Charles Hodge și ale fiului său Alexander A. Hodge, ș.cl., cel mai important în răspunsurile din anii 1880 asupra atacurilor liberale și moderniste asupra autorității scripturii. În cele din urmă, creștinismul liberal a abandonat obiectivitatea drept scop, deoarece filosofia modernă a devenit dominată de perspectivism filosofic și relativism moral. Creștinii liberali pot avea un comun unele credințe cu creștinismul catolic, cel ortodox sau chiar cel fundamentalist. Teologia creștină liberală a fost
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
asupra atacurilor liberale și moderniste asupra autorității scripturii. În cele din urmă, creștinismul liberal a abandonat obiectivitatea drept scop, deoarece filosofia modernă a devenit dominată de perspectivism filosofic și relativism moral. Creștinii liberali pot avea un comun unele credințe cu creștinismul catolic, cel ortodox sau chiar cel fundamentalist. Teologia creștină liberală a fost evidentă în critica biblică a secolelor XIX și XX. Stilul hermeneuticii scripturale (interpretarea Bibliei) din cadrul teologiei liberale este adesea caracterizat drept nepropozițional. Asta înseamnă că Biblia nu este
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
în momentul scrierii" — într-un context istoric sau cultural. Deci, teologii liberali creștini nu pretind că descoperă propoziții adevărate, ci creează modele religioase și concepte care reflectă contexte de clasă, de gen, sociale și politice din care izvorăsc acele propoziții. Creștinismul liberal privește Biblia drept o colecție de narațiuni care explică, epitomizează sau simbolizează esența și semnificația înțelegerii creștine. Prin urmare, majoritatea teologilor liberali nu privesc Biblia drept lipsită de greșeli, ci cred că scriptura a fost inspirată în același mod
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
și semnificația înțelegerii creștine. Prin urmare, majoritatea teologilor liberali nu privesc Biblia drept lipsită de greșeli, ci cred că scriptura a fost inspirată în același mod în care spunem că un poem a fost inspirat poetului și transmis de el. Creștinismul liberal era încă greu de distins de liberalismul politic în ultima treime a secolului al XIX-lea. Astfel, un episcop irlandez a fost trimis în Quebec de autoritatea papală în anii 1870 pentru a le separa pe cele două. Câțiva
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
miracolelor era unul din cele cinci teste stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a distinge între credincioșii adevărați și falșii credincioși, cum erau "creștinii educați și liberali". Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical al Bibliei, dar munca sa în arheologia biblică din Țara Sfântă din anii 1920 și 1930 l-a convins
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
afirmarea sau negarea acestei posibilități. Teologia creștină liberală datează dinaintea teologiei lipsei de greșeli a Bibliei. care a fost propusă pentru prima oară în 1881 de doi teologi prezbiterieni conservatori, Benjamin B. Warfield și Archibald Alexander Hodge. Deci la inceputurile creștinismului liberal credința respectivă nu a jucat niciun rol. Mai degrabă, teologii liberali creștini erau foarte clari în a respinge învățăturile ortodoxe creștine cum ar fi nașterea de către o virgină, învierea și autoritatea scripturii în favoarea unei viziuni asupra lumii secular-științifică. În
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal s-a aliniat spre sfârșitul secolului al XIX-lea împreună cu mișcarea progresistă din cultura și politica occidentală. Din punct de vedere obiectiv, creștinismul liberal a identificat stânga din cultura occidentală drept loc de revelare a lui Dumnezeu în istorie
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal s-a aliniat spre sfârșitul secolului al XIX-lea împreună cu mișcarea progresistă din cultura și politica occidentală. Din punct de vedere obiectiv, creștinismul liberal a identificat stânga din cultura occidentală drept loc de revelare a lui Dumnezeu în istorie, urmând doctrina revelației progresive și nu în ultimul rand filosofia proceselor. Mai mult, faptul că știința modernă nu a oferit norme etice universale în afara
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
revelare a lui Dumnezeu în istorie, urmând doctrina revelației progresive și nu în ultimul rand filosofia proceselor. Mai mult, faptul că știința modernă nu a oferit norme etice universale în afara Bibliei a condus la o criză a autorității morale din creștinismul liberal, care așteaptă încă să fie rezolvată. Creștinismul liberal a exercitat cea mai mare influență asupra protestanților "mainline" la începutul secolului XX, când susținătorii săi credeau că el va fi viitorul bisericii creștine. Cea mai mare și importantă influență a
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
revelației progresive și nu în ultimul rand filosofia proceselor. Mai mult, faptul că știința modernă nu a oferit norme etice universale în afara Bibliei a condus la o criză a autorității morale din creștinismul liberal, care așteaptă încă să fie rezolvată. Creștinismul liberal a exercitat cea mai mare influență asupra protestanților "mainline" la începutul secolului XX, când susținătorii săi credeau că el va fi viitorul bisericii creștine. Cea mai mare și importantă influență a sa a fost Evanghelia Creștină Socială, care a
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
influență asupra protestanților "mainline" la începutul secolului XX, când susținătorii săi credeau că el va fi viitorul bisericii creștine. Cea mai mare și importantă influență a sa a fost Evanghelia Creștină Socială, care a implicat un de facto "botez al creștinismului în doctrina marxistă". Prin urmare, cel mai influent purtător de cuvânt al Evangheliei Sociale, baptistul american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar fi existentialismul creștin (pornind de la Søren Kierkegaard și incluzând teologi și cercetători ca Rudolf Bultmann și Paul Tillich) și chiar mișcări conservatoare ca neo-evanghelicii, neo-ortodoxia și paleo-ortodoxia. Dean M. Kelley, un sociolog liberal
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Marcus Borg, John Dominic Crossan, John Shelby Spong, Karen Armstrong și Scotty McLennan. Ei au găsit susținere, la fel cum odinioară o găsise modernismul, în bisericile protestante "mainline", care erau în declin din punct de vedere al numărului de credincioși. Creștinismul liberal din SUA a înregistrat un declin al numărului de membri de 70%—de la 40% din populația creștină americană la 12%—între 1930 și 2010. În acest timp evanghelicii au crescut mult, iar Biserica Catolică a crescut în mod mai
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
benedictin, care a dorit să înființeze acolo o mănăstire, devenind apoi primul ei stareț. Printre primii călugării ai comunității care s-a format acolo s-a aflat Sf. Gerard Sagredo (în ) (980-1046), episcop și martir care a contribuit la adoptarea creștinismului în Ungaria. A fost ucis la Budapesta - pe dealul care îi poartă acum numele - în cadrul unei revolte păgâne împotriva regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri. De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
reorganiza. Din fericire pentru Wessex nu au folosit timpul disponibil în mod eficient. Înfrângerea lui Guthrum, după bătălia de la Edington, a fost extrem de demoralizatoare pentru danezi. La trei săptămâni după luptă, Guthrum a fost botezat și s-a convertit la creștinism. În conformitate cu termenii Tratatului de la Wedmore, Guthrum a fost obligat să părăsească Wessex și a revenit la Anglia de Est. Prin urmare, în 879, armata vikingă a plecat din Chippenham și s-a stabilit la Cirencester unde a rămas timp de un an
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
până în luna noiembrie. În anul următor ei au vizitat statul Nepal. Călătorii căutau statul creștin înființat potrivit tradiției de părintele Ioan pe undeva prin Asia Centrală și urmele bisericii creștine din China, înființate de episcopul misionar nestorianist Alopen care a adus creștinismul în China. Potrivit inscripției de pe stela nestoriană de la Xi'an - tradusă de iezuitul francez Nicolas Trigault -, el a venit din Persia în China în anul 635 și a obținut o audiență la împăratul Tai-Tsung. Misionarii Cabral și Cacella au fost
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]
-
va avea succes, au pierdut acolo mai mulți ani în zadar. Starea de sănătate a preotului Cacella s-a deteriorat, iar acesta a murit în Tibet în martie 1630. Misiunea fondată de ei nu a reușit să atragă convertiri la creștinism, fiind închisă în urma unor conflicte violente. a părăsit Tibetul în iunie 1632 și s-a întors în India, continuându-și apoi activitatea misionară în Malacca, Macao și Japonia. Numele misionarilor Cacella și Cabral sunt menționate în nuvela fantastică „Secretul doctorului
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]
-
Relaçăo”. În anul următor cei doi misionari au vizitat statul Nepal. Călătorii căutau statul creștin înființat potrivit tradiției de părintele Ioan pe undeva prin Asia Centrală și urmele bisericii creștine din China, înființate de episcopul misionar nestorianist Alopen care a adus creștinismul în China. Potrivit inscripției de pe stela nestoriană de la Xi'an - tradusă de iezuitul francez Nicolas Trigault -, el a venit din Persia în China în anul 635 și a obținut o audiență la împăratul Tai-Tsung. Misionarii Cabral și Cacella au fost
Estêvão Cacella () [Corola-website/Science/334548_a_335877]
-
succes, au pierdut acolo mai mulți ani în zadar. Starea de sănătate a preotului Cacella s-a deteriorat, iar acesta a murit de epuizare în Tibet în martie 1630. Misiunea fondată de ei nu a reușit să atragă convertiri la creștinism, fiind închisă în urma unor conflicte violente. Numele misionarilor Cacella și Cabral sunt menționate în nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger” (1940) de Mircea Eliade. Jurnalul doctorului Zerlendi conține o referire la acești doi misionari iezuiți, despre care afirmă că „sunt, într-
Estêvão Cacella () [Corola-website/Science/334548_a_335877]
-
noiembrie 2014 a fost decorat de către ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, cu Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru Mireni, în semn de recunoaștere a meritelor ""pe care Domnia Sa le are față de Mitropolia Basarabiei, în promovarea creștinismului românesc și idealurilor naționale"".
Andrei Tinu () [Corola-website/Science/334854_a_336183]
-
sepcializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar în 1978 a obținut titlul de doctor în Teologie în domeniul Studiului Vechiului Testament și al limbii ebraice, la Institutul Teologic Universitar din București sub conducerea pr. prof. dr Mircea Chialda cu teza: "Creștinismul și mozaismul în perspectiva dialogului interreligios", publicată în revista Mitropolia Ardealului , nr.1-3/1979. În 1966 a fost hirotonisit diacon, în 1971 a fost hirotonisit ca preot, iar în 1980 ca iconom stavrofor. A fost în 1963-1971 profesor de teologie
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]