12,077 matches
-
ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin el ca printr-un tunel. „De pământ n-aduce vorbă, nici de văzduh și nici de apă”, completă Noimann, recitind din Khayam. Apa era un element dăunător, n-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste câmp. „Zvârle-n vânt această arsură!” Arsura Îl ardea. Noimann trebuia să se lepede de ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră aparte, una pe care numai ea și cu mine o puteam vedea. Mereu ajungeam la o lăptărie din strada Petritxol și Împărțeau o cupă cu frișcă sau un covrig de marțipan. Uneori, oamenii se uitau la noi pieziș, și nu o dată vreun chelner deștept foc se referea la ea ca la „sora ta mai mare“, Însă eu nu băgam În seamă bătaia de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe care le alimenta roata cu cupe a bostănăriei, unduiau printre tufele sumețite de pătlăgele, de ardei, de vinete, printre curpenii de pepeni, cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe care le alimenta roata cu cupe a bostănăriei, unduiau printre tufele sumețite de pătlăgele, de ardei, de vinete, printre curpenii de pepeni, cu frunze țepoase, printre căpățânile rotunde de varză... Parcă erau duse de o bătăioasă bucurie... Da' norocos, ca la pepeni, cum e el, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo au fost îngrămădiți bieții oameni unii peste alții, s-a turnat prin ’41 var peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-ar fi călcat metroul, cred că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceva! Bolnavii de preaplin își identifică golul ca pe un absolut absent, ca pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-a cuprins eu aș întreține-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
însă, scafandrii, marea era sub teroarea unei regine cu suflet rău, Regina întunericului, care nu îngăduia niciunei ființe să se miște fără consimțământul ei. În treburile întreprinse, era ajutată de cei trei străjeri de temut: Cingătoarea, Degetul de mare și Cupa. Cingătoarea venerei semăna cu o panglică de un metru și jumătate, ea când se enerva devenea albastră, iar pe întuneric lumina datorită fosforului. Cupa fosforescentă, cu gura imensă înghițea orice ființă întâlnită în cale. Dedițelul de mare sau Degetul de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În treburile întreprinse, era ajutată de cei trei străjeri de temut: Cingătoarea, Degetul de mare și Cupa. Cingătoarea venerei semăna cu o panglică de un metru și jumătate, ea când se enerva devenea albastră, iar pe întuneric lumina datorită fosforului. Cupa fosforescentă, cu gura imensă înghițea orice ființă întâlnită în cale. Dedițelul de mare sau Degetul de mare prindea între tentaculele sale, pe oricine care îndrăznea să treacă în fața lui. Cei zece pitici rătăciți în lumea acvatică erau înspăimântați pe bună
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o dată, iar Tuburile muzicale începură să scoată sunete înfricoșătoare, așa cum dispunea Regina însăși, prin poruncile sale. Ei nu-i plăcea muzica armonioasă, doar cea zgomotoasă, de horror. Regina întunericului era însoțită, ca de obicei, de cei trei străjeri temuți: Cingătoarea, Cupa și Degetul de mare, fosforescenți toți, ca să orbească toate ființele din apele mării, cu lumina lor. -Porniți la drum, imediat și aduceți-mi piticii intruși! - striga Regina furioasă. Cum au îndrăznit să pătrundă în împărăție fără voia mea?! Vor fi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu moartea cea mai crudă! Cei trei străjeri pe loc porniseră cu felinarele fosforescente în direcții opuse, spre căutarea piticilor. Cingătoarea se încolăcea după fiecare copac și-i găsea unul după altul pe Sid și Sad, pe Obon și Obona. Cupa de mare îi descoperise pe Miru și Mira, iar Degetul de mare îi prinse între degete pe Dumu și Dimi, pe Pin și Pan. Regina, roșie de furie, vocifera sentința: -În zorii zilei veți fi exterminați cu toții!Dar Măria ta
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se retrage în caz de primejdie. Așa să știți că toate acestea, unde vați căutat adăpost, sunt animale, cu toate că au înfățișare de plante. -Dar străjerii ce fel de viețuitoare sunt? -Și ei sunt tot animale, Cingătoarea venereiseamănă cu o panglică, Cupa are gură, iar Degetul de mare este de fapt o colonie cu digitații. Undele apei aduseră o muzică suavă, Tuburile muzicale cântau de acum o melodie sensibilă și plăcută, atât pentru pitici, cât și pentru scafandrii. Melodia se întindea pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pierdută, o vedea acum larg deschisă, dată de perete, cu soarele de partea cealaltă. Scrupuloșii vor spune că ar fi trebuit cel puțin să se evite ostentația zgomotoasă și neghioabă a șampaniei, săritul dopului, spuma care curge, și că o cupă discretă de porto sau madeira, o picătură de coniac, o aromă de brandy În cafea, ar fi constituit o sărbătorire mai mult decât suficientă, dar noi, care știm bine cu câtă ușurință scapă spiritul hățurile corpului când bucuria devine nemărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul... Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea, o noapte de argint, în care mi-ai arătat pe cer o stea din Carul Mare? Cu fața-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îmbrăcat cu costumul din in de culoare deschisă, fără cravată, părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare sfârșit de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]