14,288 matches
-
felul în care se arată, spre exemplu în poemul Privești cum zboară norii, de Al. Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în privire se naște în chiar dispariția sau trecerea ce marchează trăirea, căci ceea ce se vede - la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în privire se naște în chiar dispariția sau trecerea ce marchează trăirea, căci ceea ce se vede - la prima vedere - sunt norii care zboară pe cer, iar prin imaginea pe care ei o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cunoașterea în virtutea căreia orice aici și acum există în orizontul unui atunci, în proiecția deschisă de drumul unui unde. Dar smulgerea din trecutul cunoașterii nu pulverizează doar prezentul ci și viitorul: "Un singur gând ca o mireasmă tare:/ Să te desprinzi din tine și să zbori/ Asemeni continentelor de nori/ Pe valuri de văzduhuri viitoare". Gândul zborului - asemenea trecerii norilor - se înalță în văzduhuri viitoare; gând fără cuvânt, căci el nu are viitor, nu poate rosti decât prin analogie, imaginând zborul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alte perspective 28. Din acest nou unghi de vedere, al înălțimii inegalabile și al întoarcerii la origine totodată, totul apare transfigurat în imaginea lumii străluminate: "Din capul scării lui Iacob unde, fără teamă,/ Am ajuns odată cu pasărea ce s-a desprins/ De pe zidul clătinat dinadins,/ Murul colosal, ca-ntr-un panoptic,/ Ales, lent dar sigur, într-un tumult optic,/ Reflectat în clonț, în ghiare, în remige,/ Irupând către boltă spre a se înfige/ Năpristan, odată cu mine, pe ușița de spijă,/ Arătându
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vibra-n văzduh cu sine, fără umbră,/ și, nensoțită, dovedea mai lesne/ decât acum când îmi îngână mâna". Ce dovedește atunci această umbră neînsoțită de lucrul neluminat, mai mult decât acum, când dă contur și dublează ceea ce este? O umbră desprinsă de povara obiectualității realului care nu se afirmă decât pe sine, stă ca dovadă afirmându-și în-sinele și abia astfel este, se dă ca posibil al ființării pure. Aparența sa este aparența unei lumi, dar a lumii care apare și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea lăuntrică. A vedea cu inima, în cuprinsul cugetului curat, înseamnă a lăsa inima la vedere, drept singura imagine subzistentă, absorbită în Imaginea care îi dă ființă și lumină. O redă esenței care se dezvăluie 56; or, acum, firea e desprinsă de esență, învăluită în grija nefirească a aparenței. Ceea ce se vădea odată, în starea naturii înduhovnicite, printr-o vedere nepătată, clarvedere, conturează - contrapunctic - tabloul adamic al originarului, Imaginea asemănării fără fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e uzurpat de când e în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii sufletului. Văzul desprins de cele nevăzute cade în plasa vizibilului, vedere a ființei care și-a uitat chipul adevărat.60 "Și cum ar putea ajuta Firea să-și/ reamintească
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii sufletului. Văzul desprins de cele nevăzute cade în plasa vizibilului, vedere a ființei care și-a uitat chipul adevărat.60 "Și cum ar putea ajuta Firea să-și/ reamintească propriul chip cel care a luat o/ înghițitură din bucatele iadului?" Cum ar putea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poem precum Acolo în câmp de Andrei Zanca?74 Ceea ce se pune mai întâi în vedere, ca apariție imediată, este glisarea perspectivei, efect de clivaj care pune înțelegerea în cumpănă: "dezghețul mai dăinuie/ și nimic nu împiedică râul să se desprindă de acest/ poem atât de zadarnic, unde/ între glasul păsării și colină/ e o indiferență de pajiște". Contrar aparenței, nimic nu dăinuie, nu rămâne în structura unei închegări, în rama poetică a tabloului. Singura subzistentă - și rezistentă - este desfacerea, desprinderea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dăinuie, nu rămâne în structura unei închegări, în rama poetică a tabloului. Singura subzistentă - și rezistentă - este desfacerea, desprinderea, decurgerea. Peisaj al derivei, scena unei dislocări. În chiar substanța poemului, ceva se rupe, se îndepărtează, ia distanță. Dacă râul se desprinde de poem, se mai arată el în chipul poetic al imaginii, mai este el un râu al poemului? Dar destrămarea se consumă în poemul însuși, zădărnicindu-i manifestarea, căci nu el are ceva de spus și de arătat. Poemul nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în poemul însuși, zădărnicindu-i manifestarea, căci nu el are ceva de spus și de arătat. Poemul nu spune nimic, nu arată nimic ce ar putea fi prins în conținutul unei semnificări. Ca atare, nimic nu împiedică imaginea să se desprindă de el, căci ea surprinde viul manifestării, în poem și totuși dincolo, în distanța unei pajiști, de pildă. Poemul nu închide imaginea, nu o încremenește în limitele reprezentării; o pune în condiția ființării, o lasă să fie. Îi oferă libertatea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care, pe nesimțite, face posibilă imaginea. O imagine părăsită, lăsată în absență, în golul de vedere. Imagine care se arată în gol, în vederea golită de orice dorință, distanțată de ea însăși. Apare în retragere, înaintea poemului de care s-a desprins. În ultimul refugiu al posibilului, ea pune începutul altei vederi. O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) Poemul Clipa de așteptare de Kocsis Francisko 75 arată imaginea într-o stare de absolută destrămare, în natura ei perisabilă, precum modelul pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
carența unui prezent retezat, sau în chiar miezul mișcării căreia îi imprimă un alt sens? O clipă imprevizibilă care vine din față, previne dintr-o exterioritate neapropriată, neexperiată, se arată așa cum va fi. Dar tot ceea ce încă nu este se desprinde din ceea ce este, se deschide în corpul prezentului pe care îl aruncă în derizoriu, în imaginea sa inimaginabilă. Clipa care va fi este imaginea celei de acum, figura timpului și a ființei în timp. Mai mult: figură a timpului sfârșit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în adânc lacul subteran sclipește/ semințele au germinat în tăcere/ am putea adormi la marginea lor./ Deasupra sunt dealuri și păduri,/ irisul verde întunecat o insinuare a/ luminii răsfrânte mângâind/ pielea răcorită de vântul nopții". Peisaj de subtext, căci eul desprins de sine nu se vede în imagine; creează însă, în chiar distanța pe care o pune în vedere, imaginea altuia în sine. Eul e altul - am spune, parafrazând formula rimbaldiană -, intră în orizontul primitor al altuia, se vede prin altul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
propulsivă a unei deveniri orientate spre înflorirea conștiinței" (Vladimir Jankélévitch, L' Odyssée de la conscience dans la dernière philosophie de Schelling, L'Harmattan, Paris, 2005, p. 39). 68 CCXXXVII (83) (1958), în op. cit., p. 335. Precum, la Eckhart, "Fecioara înseamnă omul desprins de toate imaginile străine de el însuși", "fără piedica vreunei imagini" (Predica 2), dar transformat, format dincolo de imaginile aparenței, după imaginea logos-ului creator în a cărei strălucire creația își egalează creatorul: "Tatăl rostește în același Cuvânt toate spiritele intelectuale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
192). 56 "Clarviziunea inimii deslușind respirația/ veșniciei" (Fruntariile inocenței, vol. Trandafirul și clepsidra, în op. cit., p. 54). 57 Astfel de viziuni edenice nu sunt puține în poemele lui Dan Damaschin, spre exemplu în Fruntariile inocenței, în care asistăm la scene desprinse din starea de copilărie a lumii, pe vremea când "în roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al vârstei de aur se prefira printre degete" (în op. cit., pp. 54, 56, 57); "când singură atracția paradisului o/ resimțeai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cea mai îndepărtată de moleculă, o conformație trans. Transportul produșilor de secreție are loc întotdeauna într-un singur sens: dinspre cis către trans (un sistem de „valve” biochimice). Pe fața trans se formează prin înmugurire veziculele secretorii, care ulterior se desprind completând stocurile insulinice de rezervă, care se refac pe măsura exocitării lor. Funcția principală a aparatului Golgi, deci, este legată de transportul și prelucrarea moleculelor de proinsulină, care, înainte de a fi exocitate sub formă de insulină, suferă un intens proces
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
celular cu citoplasmă abundentă, în care se găsește un nucleu rotund. Corpul celular emite prelungiri citoplasmatice mai groase, orientate, în general, paralel cu axul lung al capilarelor, numite prelungiri majore sau primare. Acestea, la rândul lor, dau prelungiri subțiri, digitiforme, desprinse în unghi drept, perpendicular pe axul lung al capilarelor; ele au fost denumite prelungiri secundare sau pedicele. Acestea se mulează pe fața externă a membranei bazale care învelește capilarele. Un podocit, prin prelungirile sale, emite pedicele pentru mai multe capilare
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
astea de nisip, cu puzderia lor de diferențe nesemnificative, se adună în bancuri masive și periculoase pentru navigația rutinieră. Se solidarizează subversiv pentru că sunt minimalizate arbitrar, și tocmai insignifianța asta le dă flotabilitate salvatoare în curent, ajutându-le să se desprindă de ansamblurile funcționale unde sunt repartizate și să se grupeze în aval într-o rezistență aptă să schimbe cursul cu tot cu ierarhiile lui. − Stai puțin; să înțeleg că tu nu crezi într-o ierarhie a rațiunilor? − Eu nu cred în locul care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mediul unui trafic clandestin de daruri, în care arma plutea neliniștitor de indecis. Odată acceptată, ar fi putut insufla mâinii tot felul de elanuri imprevizibile. La urma urmei, care dar nu e o armă?" se întrebă Trees în sinea ei. Desprinzându-și privirile de gravură, lucirile obiectelor din sala muzeului o întâmpinară cu o neinocență expectativă. Tocmai atunci Ondine o întrerupse: − Vreau să fiu armă, nu instrument; pricepi? − Dar arma nu e și ea un instrument de împărțit suferință și moarte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nevoia de certitudini a unui subiect uman gata să improvizeze, cu fertila-i imaginație tinerească, metodologii foarte radicale pentru epistemologia sa pe ghicite. Ceea ce o-ngrozea cel mai tare pe Marieta era că presiunile lui Rică o făceau să se desprindă de propriile-i convingeri așa cum seva unui copac se retrage înăuntrul trunchiului, dedesubtul scoarței terne și scorojite din exterior. Urla din răsputeri "nu vreau" pentru a-și acoperi un murmur interior aliat insurecțional cu el, o slăbiciune ce, treptat, se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
moartea bestiei dinăuntru - o moarte nu doar tehnică, exterioară, ci profund grecească, în acord cu natura intimă a victimei. Un sfârșit decurgând firește, cu susur molcom de sevă a repausului, din înțelegerea propriei necesități, o metamorfoză de fruct ce se desprinde oportun de ramură de prea copt ce e. Abia adormind alături de fiară, sforăind cu nepăsare în urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să-și înțeleagă pe deplin, inexorabil, redundanța și banalitatea la care au redus-o învingerea fricii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dar natura lui permeabilă nu-l recomanda deloc ca protecție eficientă în calea atacatorilor. Și tocmai când, asemeni tuturor celor marginalizați ca și el în raport cu nucleul, se întreba cum ar fi putut pătrunde în miezul incandescent al fenomenului, un braț desprins din confuzia laocoonică a centrului îl apucă de brățara de aramă ce-o purta la încheietură. Doar "Doamne ajută!" mai apucă Rică să zică, înainte de a fi tras la fund de valul foarte agitat al pasiunii trupești colective. Nu că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imponderabil din făptura sa. Gravitația nu-l definește decât dacă acceptă să fie redus la statutul de corp inert, legat, pasă-mi-te, indelebil de-o masă. Atâta vreme însă cât spiritul lui rămâne viu la superlativ, el se poate desprinde de sine mai iute decât l-ar revendica prinsoarea gravitației, căci prezența de spirit nu e altceva decât forța de sciziune opozabilă ei. În episodul de lângă Bergamo se purificase de sine prin viteză. După ce lestul fricii fusese lepădat, de-a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
urât să fie adevărat. Și-ar fi dorit să mai domolească abraziva declarație de neospitalitate a lumii atribuindu-i un loc în înțelegere; numai de l-ar fi înălțat către o perspectivă mai adâncă aripa lui străină! De ce nu se desprindea ea acum deloc de trupu-i spre a-l ajuta să cuprindă ceea ce, fără ea, îl eluda tenace? Metodic, disciplinat, căută să treacă peste disconfortul creat de incident și să-și organizeze ziua cât mai eficient, căci la firmă trebuiau recuperate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]