14,797 matches
-
iară mușchii Se prefăcură în argint și fier. Din carnea-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru; Oamenii. Spre a-l batjocori până și-n moarte Ne-am născut noi, după ordin divin, Făcuți ca să-și petreacă Dumnezeul Bătrân cu comica-ne neputință, Să rîdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie: Pământ rebel, iată copiii tăi! {EminescuOpIV 92} MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144} Prin a valurilor vaet, prin a norilor strigare, Deschidea portale-albastre mândra și bătrâna mare. Desfăcu apele-n două Dumnezeilor călări Și la țărm cu stînce rupte de a undelor bătae S-adun toți. Aurul din plete lucea-n luna cea bălae, Coifuri străluceau albastre ca lumina sfintei mări. Și pornesc. Odin ș-aruncă sulița prin nori de-aramă, Care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu lună, Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună, Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul Al vorbelor iubirei, tu, îl varsă Pe-acel mormânt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă inima mea arsă. {EminescuOpIV 191} DUMNEZEU ȘI OM Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar zădarnic; Viața adoratei și gingașei copile Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile Și să iubesc ca dânșii... când partea cea mai bună Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna? {EminescuOpIV 271} O tu! tu Dumnezeul și viața vieții mele, Privește-amărăciunea-mi și spune nu ți-i jele? Nici astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei mele. O, pârghie a lumii, ce torci al vremii fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi - cu delir, {EminescuOpIV 300} Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul? Orbirea? nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui dar mintea - să răspund pentru tine. Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și ruina. Ruga-mă-voiu cu mâna uscată ținând strana, De-asupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voiu pune alăturea sicriul, Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul, Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte Cetățile în flacări și țările deșerte... Astfel doar aș preface durerea-mi fără nume, Desbinul meu din suflet într-un desbin de lume. Și tot ce-ncîntă ochii cu mii de frumuseți, Tot ce pământul are și marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
face drum, Eșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește de-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbăda sclavie Domniau ca două spaime pe biata Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vedetele cerului. Spiritul se împlinește în religie. Rugăciunea poate fi picătura noastră zilnică de sacru. O religie trebuie să dozeze atent sentimentele de frică și de dragoste. În zgomotul contemporan, se nasc doar secte, nu religii. Toate religiile au același Dumnezeu, dar îl îmbracă diferit. Exacerbarea sexualității poate fi un semn, că în curând, toți vom fi mahomedani. După ce scapă de câte un coșmar, popoarele uită să și exorcizeze demonii. Credința netezește drumul speranței. Catolicismul a transformat prea repede iubirea pentru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai lui. Dogmatismul erodează chiar și religiile. Marile enigme ale lumii se vor dezlega poate când Dumnezeu se va hotărî să să-și scrie memoriile. Mântuirea sufletului nu e posibilă fără obstrucționarea trupului. Dumnezeu nu poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când ajunge la stratul de ambiguitate. Unele popoare au rămas în artă. Chiar dacă au dispărut de pe hartă. Criticul iscusit știe să picure în laude și puțină cucută. Ca și în cazul femeii, omul de artă fără draci nu are nici un Dumnezeu. Unii artiști își cuceresc foarte greu admiratorii. Van Gogh și Rembrandt au avut nevoie de un secol. Perisabilitățile în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele de la raionul de mezeluri. O parte a poeziei actuale a devenit un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
similar cu primul zvâcnet al pruncului în mamă. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Creatorul de artă are nevoie chiar și de lumea care îl sfidează. Arta înseamnă revelație, nu enciclopedism. Creatorul de artă este un Dumnezeu în haine civile. Arta ar putea curăța totuși jegul de pe destine. În zestrea spirituală a oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zorilor. 5. Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă; pielea-mi crapă și se desface. 6. Zilele mele zboară mai iuți decît suveica |esătorului, se duc și nu mai am nici o nădejde! 7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. 8. Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi. 9. Cum se risipește norul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! 5. Dispreț în nenorocire! iată zicerea celor fericiți: dă brînci cui alunecă cu piciorul! 6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn. 7. Întreabă dobitoacele, și te vor învăța, păsările cerului, și îți vor spune; 8. vorbește pămîntului, și te va învăța și peștii mării îți vor povesti. 9. Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
înainta măreață, 27. și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: 28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea, 30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem, 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Am plâns, Căutând ceva în infinit Și așteptând să vii acasă. Muntele îmi face cu mâna, îmi zâmbește și îmi spune: “Copilă, nu uita de al tău suflet, Nu uita să începi să iubești cu adevărat, E un dar de la Dumnezeul cel uitat, Voi, oamenii, sunteți muritori și vă certați mereu, Nu vă amintiți că v-a creat Dumnezeu, În schimb munții, cât și marea, oceanele și valea, Suntem recunoscatori, Pe noi cresc mereu flori, Știm să prețuim ce am primită
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
se deosebească de al mojicilor. Să prezinte importanță, siguranță, admirație, pe măsura contului de la bancă care-i dă prestanță, putere, măreție. Dumnezeu mi-a dat avere și putere, ca să mă asemăn cu el... Peste toată nenorocirea lumii, trece unsul lui Dumnezeu. În genunchi, mocofanilor! Și ochii în pământ! Îmi pângăresc figura mea sacră! Comentarii la portret pe „Cititor de proză”:publicat de Maria Sava : Bine l-ați mai încondeiat. Citeam și mi-l imaginam deja pe acest "creat spre a conduce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
A doua carte a Cronicilor $1 1. Solomon, fiul lui David, sa întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; și la înălțat din ce în ce mai mult. 2. Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii și sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părintești; 3. și Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
a arătat lui Solomon și i-a zis: "Cere ce vrei să-ți dau." 8. Solomon a răspuns lui Dumnezeu: "Tu ai arătat o mare bunăvoință tatălui meu David, și m-ai pus să domnesc în locul lui. 9. Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduința Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului! 10. Dă-mi dar înțelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
supravegheze. 3. Solomon a trimis să spună lui Hiram, împăratul Tirului: "Fă-mi și mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimis cedri, ca să-și zidească casa de locuit. 4. Iată, eu înalț o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să i-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pîinile pentru punerea înainte, și să aduc arderile de tot de dimineață și de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pîinile pentru punerea înainte, și să aduc arderile de tot de dimineață și de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veșnică pentru Israel. 5. Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toți dumnezeii. 6. Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile și cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
arderile de tot de dimineață și de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veșnică pentru Israel. 5. Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toți dumnezeii. 6. Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile și cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Și cine sunt eu, ca să-I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veșnică pentru Israel. 5. Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toți dumnezeii. 6. Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile și cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Și cine sunt eu, ca să-I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea Lui? 7. Trimite-mi dar un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
11. Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr-o scrisoare, pe care a trimis-o lui Solomon: "Pentru că Domnul iubește pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei." 12. Hiram a mai zis: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile și pămîntul, că a dat împăratului David un fiu înțelept, priceput și cuminte, care va zidi o casă Domnului și o casă împărătească pentru el! 13. Îți trimit dar un om meșter și priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
va fi locuința, un loc unde vei locui în veci!" 3. Împăratul și-a întors fața, și a binecuvîntat toată adunarea lui Israel. Și toată adunarea lui Israel stătea în picioare. 4. Și el a zis: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, și a împlinit prin puterea Sa ce spusese, cînd a zis: 5. "Din ziua cînd am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, n-am ales nici o cetate dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Meu Israel. 6. Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, și pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!" 7. Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 8. Și Domnul a zis tatălui meu David: Fiindcă ai avut de gînd să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gîndul acesta. 9. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]