13,416 matches
-
să auzim cum cântă cocoșul?” și tânărul se lăsă într-un genunchi pentru a asculta următoarea pericopă. Theodosie, îngenuncheat în altar sprijinit cu capul și brațele de sfânta masă, asculta cu nesaț. Trupul uscat de bătrânețe și de post îl durea oricum ar fi stat, așa că, după ce a scos Sfânta Cruce din altar, a lăsat denia Joii Mari în seama arhimandritului și el și-a adus toată greutatea să apese oblic pe sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța și Bălașa sărutaseră mâna voievodului. — Domnia ta nu mai poate să meargă? zâmbi vodă. Iată noi putem. Se apropie de fetiță, o luă în brațe și o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte o ulcică și i-o da ca să bea, Brâncoveanu se strâmba, se văita, căuta cu priviri disperate spre Pylarino și spre doamnă. După ce termină închise gura și doctorul constată că fața domnului devenise asimetrică, obrazul roșu se umflase mult. — Doare cumplit, ca și cum aș fi opărit. Doamna căută privirile medicului, dar acesta dădu liniștitor din mână. — Într-o săptămână trece... Orbalț. Trece, răsuflă ușurat Pylarino, și ieși. În lumina puțină, vodă vedea îngrijorarea pe chipul Maricăi. Femeia care născuse unsprezece copii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Marica înțelese că vodă nu auzise ce spusese doctorul și tăcu, suspinând. — M-am speriat, Marico. Mi-e frică cum nu mi-a fost în viața mea. Cum închid ochii, mi se pare că aud papucii târșiți ai imbrohorului. Mă doare fața și tot capul și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost în viața mea. Cum închid ochii, mi se pare că aud papucii târșiți ai imbrohorului. Mă doare fața și tot capul și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor alături. Îi spui surugiului că-l aștepți pe beizadea Ștefan și el o să-ți facă semn să te urci. Mergem doar noi trei, domnia ta, noi și fiul nostru, Ștefan. Ah, și vodă duse mâna spre față, nu mă mai doare așa de tare, dar mă mănâncă îngrozitor. Pylarino nu mă lasă să-mi ating fața cu nimic. — Ascultă-l, măria ta! Turcul salută politicos și se retrase, cu spatele spre ușă, o deschise încet și ieși. Se miră că pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe tot ce au tras de la Basarabi, chipurile ele își împart stăpânirea cu cei din neamul lui Antonie Vodă. Dacă află Pylarino ce mi-au făcut, se supără și pleacă în țara lui. Nici mitropolitul nu trebuie să știe. — Te doare, Constantin bei? Știu eu, mă arde, dar nu prea tare... Am făcut asta pentru domnia ta, ca să nu mă mai bănui că mă fac bolnav. Dacă în trei zile nu mă fac bine... Lui Selin i se părea că Brâncoveanu începuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Așa este. Nimic nu m-a tulburat mai mult ca veștile primite de la patriarhia de la Stambul ce spuneau că boierii băjeniți ai Bălenilor s-au dus toți la Poartă să ceară să fii mazilit; nu m-a mirat, m-a durut însă că drumul măriei tale la Odrii a fost pus la cale și dintre Cantacuzini, fără să pun la socoteală lucrătura lui Cantemir, bărbatul Casandrei... Să înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochilor ca o linie. Se îndrepta de spate și privea de la distanță apoi cu degetul mic de la mâna dreaptă trasa linii imaginare pe desenul de pe pergament. — Ștefane nepoate, mâine dar nu chiar dis-de dimineață, că am îmbătrânit și mă cam dor oasele la deșteptare, trecând prin fața caselor noastre oprește că vin și eu să te însoțesc la Târgoviște. Biserica Mitropoliei, așa cum au pus sfinția sa Theodosie, veșnică-i fie odihna, de au înfrumusețat o cu altar și cu tindă nouă și cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l dușmănesc. E un fel de boală lungă care nu se mai termină... Sănătate de oțel, spuse doftorul pe un ton profesional, înălțimea ta, nu văz nici un semn de boală. Că te dor încheieturile, chiar să fi trăit în puf, la vârsta asta tot te-ar fi încercat. Dar înțeleg că în tinerețe ai avut parte de zile zbuciumate. O idee năstrușnică fulgeră prin mintea spătarului Mihai, inspirată tocmai de vorbele liniștite ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boierii să intre pentru a păzi arestații. Afară se pornise o ploaie măruntă și vântul rece părea că vrea să întoarcă iarna. M-aș culca, hotărî Brâncoveanu, dacă s-ar face focul în odaia mea, ar fi tare bine, mă dor oasele... Cineva ieși grăbit pe ușă și nu peste mult timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărac în buzunarele creditorilor din Fanar. Și totuși? Își scoase calpacul cu blană de samur de pe cap și-și îndesă în locul lui o căciulă la întâmplare, a nu știu cui din cei adormiți, se îndreptă de spinare stăpânindu-și un geamăt - îl dureau oasele la fiecare mișcare -, deschise ușa, pe sală nimeni, în firidele lor ardeau opaițele și frigul pătrundea aspru de undeva de la vreun ochi de geam rămas deschis. Închise ușa în urma lui fără nici un zgomot. Dacă o să pășească pe furiș, careva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nostalgie pentru acele timpuri, poate și pentru că era mai în putere, poate și pentru că scăpase de spaimele prin care trecuse în tinerețe, poate și pentru că vodă și toți ai lui îl prețuiau și-l iubeau. Poate. Îi era de fapt dor de Mogoșoaia, de doamna Stanca și de Theodora lui. Îl speriară gândurile și, grăbit, cu un gest mecanic, își făcu semnul crucii fără să ridice mâna până la frunte. Zâmbi spunându-și că, de fapt, toți pe care-i întâlnește au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot sufletul: facă-se voia Ta, știind că voia Ta e să intru alături de fiii mei în lumina Ta. Tobele au încetat. De undeva, într-o cernere continuă, vodă se simți învăluit într-o lumină caldă. Pașii nu-l mai dureau. Nu mai simțea nimic, privea și el acolo, puțin sub soare deasupra locului în care albastrul cerului se pierdea în cel al mării și nu-i vedea pe Sfinții Preoți, ci doar ca o părere îi vedea scăldați în lumină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a școlii, cu cărțile și istoriile ei care trebuiau învățate cu sila. Prima zi a trecut fără să fiu scos și eu la examen. A doua zi, văzând cum stau lucrurile, în loc să fug și îndărăt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoa- re a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. - Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Or, eu, ce să fac? Adică el se simțea lovit pentru toată viața și niciodată n-avea sa-i mai treacă rana
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Asta parcă m-a mai răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat, deși aveam bărbia vânătă și mă dureau coatele și genunchii. Nu înțeleg cum de n-am murit, sau nu mi-am rupt picioarele. A doua zi spre prânz s-a afișat în hol lista celor reușiți la examenul de bursă. Eram în capul ei, pe toată școala
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și o să-ți găsești tu un băiat cu care să te înțelegi. - Dar cum, zise ea, chiar cu o țigancă?! - Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Dacă o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam că trebuie să fie una de-alea ochioase și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ei și? Am dat din umeri cu nepăsare. Bine că îmi place ea mie... Am revenit după câteva zile și mi-am luat ochelarii. - Or să te jeneze câtva timp, mi-a spus ea, și s-ar putea să te doară puțin și capul. Dar să nu-i mai scoți. Trebuie să-i porți de-aici înainte toată viața, altfel îți crește miopia și o să ai mari necazuri. După un an, așa, vii iar pe-aici la control. După un an
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu forțe proaspete. Mă simțeam minunat pe scaunul meu, în fața peisajului de vis de afară. Am lăsat tocul jos înveselit de o amintire. "Ca să fii romancier, trebuie să ai oase tari, îmi spusese odată Miron Paraschivescu. Pe tine nu te dor oasele când stai la masă?" Nu, i-am spus, de ce să mă doară?" "Eu am oasele subțiri, nu pot să stau mult, vezi, de-aia n-o să fiu eu niciodată romancier..." ... De sărbători Nilă a plecat la țară la nevastă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de afară. Am lăsat tocul jos înveselit de o amintire. "Ca să fii romancier, trebuie să ai oase tari, îmi spusese odată Miron Paraschivescu. Pe tine nu te dor oasele când stai la masă?" Nu, i-am spus, de ce să mă doară?" "Eu am oasele subțiri, nu pot să stau mult, vezi, de-aia n-o să fiu eu niciodată romancier..." ... De sărbători Nilă a plecat la țară la nevastă-sa, așa s-a înțeles cu domnul Algiu, proprietarul blocului și mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ajungem acasă, băgăm mașina În curte, cât mai aproape de coteț, deschidem potbagajul să scoatem sacul cu purcelușul din el... Am rămas toți cu gura căscată, ca la dentist, când Îți scoate din greșeală o altă măsea, decât cea care te doare! Purcelul nostrum evadase din sac și zăcea În mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau Împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ne dădea să bem un ceai fierbinte cu miere, făcut din toate plantele medicinale adunate de noi vara și puse În săculeți din pânză, un piramidon - așa era pe atunci - sau o aspirină și ne băgam În pat. Dacă ne durea În gât ne spunea să facem gargară cu apă și sare și ne punea comprese cu spirt În jurul gâtului. Dacă ni se infectau amigdalele, le badijona cu albastru de metil. A doua zi nu mai aveam aproape nimic. Mâncam
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
oi, vaci, păsări, porci, ca tot omul gospodar care sfințește locul pe unde calcă. Nu duce lipsă de nimic și copiii când pleacă de la ea, pleacă Încărcați, cu de toate. Numai că, de vreo câțiva ani, de atâta speteală, o doare mijlocul și nu mai poate să se aplece la plivit sau săpat În grădină. - Mamă, mergi câteva zile la mine, să-ți fac niște investigații, să văd ce ai, poate este ceva grav! - Cum să plec eu de aici, maică
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
culcat. Nu-mi venea să mă dau jos din pat. După ce merg În baie și-mi fac toaleta, Îmi pun de cafea și pregătesc micul dejun. Simt o sfârșeală. Îmi zic: „nu-i nimic, după ce beau cafeaua, Îmi revin”. Mă doare și o măsea de câteva zile, o durere sâcâitoare. „După ce termin cu toate pregătirile o să merg și la stomatolog, săptămâna viitoare”. Parcă mă simt un pic mai bine. Mă uit să văd dacă am oțet și zahăr suficient, boabe de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]