12,214 matches
-
1990); Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992); Eseuri de duminică (1992); Modelul cultural european (1993); Echilibrul spiritual (1998). Primele două volume (Semnele Minervei și între suflet și spirit) par opera unui critic literar, mai mult decât a unui viitor filosof. Această publicistică stă sub semnul Minervei, care era, la romani, zeița înțelepciunii, a artelor și a strategiei războinice. (,Semnele Minervei" constituia, de fapt, și titlul unei rubrici, pe care Noica a susținut-o, din când în când, la ziarul Ultima
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
filosofiei (unde îi comentează pe Ion Petrovici, D. D. Roșca, Nae Ionescu ș.a.). Articolele cuprinse în Moartea omului de mâine par a dovedi că Noica și-a găsit calea regală spre filosofie, deși nici acum el nu se consideră încă filosof, ci doar ,cercetător filosofic". (Gândindu-se la Socrate, va spune Noica mult mai târziu, oamenilor ar trebui să le fie rușine să se numească filosofi.) Oricum, își recuză din start calitatea de critic literar. ,Activitatea literară a d-lui Mircea
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
și-a găsit calea regală spre filosofie, deși nici acum el nu se consideră încă filosof, ci doar ,cercetător filosofic". (Gândindu-se la Socrate, va spune Noica mult mai târziu, oamenilor ar trebui să le fie rușine să se numească filosofi.) Oricum, își recuză din start calitatea de critic literar. ,Activitatea literară a d-lui Mircea Eliade nu ne interesează deocamdată. Despre cele șase sau șapte romane apărute până acum au scris și vor scrie criticii autorizați" (,Yoga" și autorul ei
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
Cât privește condițiile materiale ale scriitorului. Noica este de părere că acesta trebuie lăsat să se lupte cu viața, fiindcă nici o favoare (premii, burse în străinătate, case de creație etc.) nu-i sporesc talentul. Mai târziu, în austeritatea de la Păltiniș, filosoful va susține același lucru. Așa cum spuneam, interesul pentru filosofie devine acum predominant, fie că e vorba de cartea de filosofie (recenzată cu profesionalism), fie de învățământul filosofic în liceu ori de statutul filosofiei în cadrul Academiei Române. Astfel, autorul publică adevărate studii
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
filosofic în liceu ori de statutul filosofiei în cadrul Academiei Române. Astfel, autorul publică adevărate studii despre cărți de filosofie semnate de Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga, Ștefan Lupașcu, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran. De asemenea, sunt recenzați filosofi din spațiul german (dr. Bruno Fűrst, dr. Ernst Braun, dr. H. Rochracher), englez (A. Huxley) sau francez, toți citiți în original. Nu sunt omiși nici autorii tineri, ca Virgil Godeanu sau Al. Posescu. Așa cum spunea profesorul Marin Diaconu, competentul său
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
orienteze ,către Nae Ionescu și școala lui, în care va rămâne până la sfârșitul vieții" (p. 384). De altfel, nu e întâmplător faptul că unul din ultimele articole ale volumului este dedicat mentorului spiritual al generației ,Criterion", Nae Ionescu: Ce învață ,filosofii" de la Nae Ionescu (1937). Glosând pe marginea unui congres de filosofie, care a avut loc la Praga, în 1934, Noica observă că filosofii nu mai stau izolați, ci ,descind în arenă și simt nevoia să-și spună cuvântul" (înțelepții și
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
unul din ultimele articole ale volumului este dedicat mentorului spiritual al generației ,Criterion", Nae Ionescu: Ce învață ,filosofii" de la Nae Ionescu (1937). Glosând pe marginea unui congres de filosofie, care a avut loc la Praga, în 1934, Noica observă că filosofii nu mai stau izolați, ci ,descind în arenă și simt nevoia să-și spună cuvântul" (înțelepții și lumea). Este exact ceea ce face el însuși, comentând fapte politice și întâmplări din spațiul românesc sau internațional, pe care nu le poate ignora
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
Cum să spun? Preferințele mele, temperamentul meu sunt de o altă natură. Enescu - și aici cred că mai atingem un punct de vedere care ar putea să intereseze - compune un fel de muzică, aș spune eu, bergsoniană. Timpul, pentru marele filosof francez, era un fel de dilatare continuă, asigurând o integrare totală a întregii noastre existențe. Acest continuum, această dilatare continuă a conștiinței și această netezime a ansamblului este remarcabilă la Enescu. Enescu este, poate, cel mai caracteristic ,bergsonian" - să-l
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Barbu Cioculescu Pe mare este altfel decât pe uscat, ar suna o sentență din zestrea filosofului care anțărț constatase, prin proprii investigații, că iarna nu e ca vara, un adevăr de necontestat, dar pe care nici un înaintaș, nici din rândurile filosofilor, nici din cele ale bărbaților politici nu îndrăzniseră să-l deconspire mulțimilor așteptătoare. Cât privește
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
Barbu Cioculescu Pe mare este altfel decât pe uscat, ar suna o sentență din zestrea filosofului care anțărț constatase, prin proprii investigații, că iarna nu e ca vara, un adevăr de necontestat, dar pe care nici un înaintaș, nici din rândurile filosofilor, nici din cele ale bărbaților politici nu îndrăzniseră să-l deconspire mulțimilor așteptătoare. Cât privește adevărul din aforismul "pe mare este altfel decât pe uscat", el este și mai criptic, întrucât cei mai mulți pășitori pe sol n-au avut ocazia unei
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
ei, adică, într-un anume sens, o privire tot din interior, făcută roată, "ca să învețe în ce orizont se află". Concluzia la care ajunge Noica, din poziția - paradoxală - de specialist al unui domeniu atoatecuprinzător prin tradiție, nu le este, acestor "filosofii" întrucîtva aplicate, favorabilă: "Iar enciclopedia sau filosofia fizicii, a medicinii sau celelalte sînt tot atît de puțin Ťfilosofieť pe cît sînt de puțin Ťpsihologieť, așa numita psihologie a străzii sau a artistului." Adevărata filosofie nu este enciclopedie a vreunei științe
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
a demonstrat că inițial capra a avut două coarne, dar, datorită unei traume la naștere, acelea s-au lipit, au crescut împreună și de aceea par să fie un singur corn. La care Plutarh remarcă înțelept, „În opinia mea, amîndoi filosofii au dreptate. Numai că unul a răspuns la întrebarea cum pe cînd celălalt a răspuns la întrebarea de ce.” Î. Este cel mai senzațional lucru pe care mi l-ați spus, acesta, despre simțul moral înnăscut. Puteți povesti unul dintre aceste
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
asemăna un poet damnat, pentru care Il faut être absolument moderne și un poet liric precum Neruda? În aceea că amîndoi sunt condamnați să exprime ființa lucrurilor, în mod poetic. Oare a exprima ființa nu este un exercițiu făcut de filosofi? Asta este, destinul filosofiei este de a da motive, nu numai intelectuale, bineînțeles. Totuși, poezia, sau mai bine spus poeții adevărați, sunt capabili să declame și să exprime cu voce tare chestiunile de ultimă oră ale timpului lor, și nu
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
totuși! În acest perimetru redus de informații literare, filosofice, culturale s-au găsit (complăcut?) mulți cercetători ai fenomenului românesc. Așa cum tot o sărăcire a universului cultural reprezintă - la romaniștii străini - faptul de a nu se fi ocupat de scriitori sau filosofi din România deveniți nomina odiosa pentru comuniști. Astfel nu avem știință de mulți străini care să se fi ocupat (sau, măcar, interesat) de poezia lui V. Voiculescu sau de a lui Constant Tonegaru, de scrierile filosofice ale lui Mircea Vulcănescu
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Spania, în Portugalia, însă, centrele de studii românești aveau, în bibliotecile lor, cărțile și revistele exilului românesc. Ajungem astfel la esența problemei. Umbrele totalitare ale cenzurii comuniste au eliminat din cultura românească - și din științe - o serie de scriitori, de filosofi, de oameni de cultură care s-au găsit în închisori sau au plecat în exil. O listă cu numele lor ar fi prea lungă: jurnalele celor eliberați din închisori (după 1964!) sau ale celor refugiați în țările Occidentului liber o
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Blank (prin anii 1924-1928), pe care profesorul de metafizică voia să o arunce în responsabilitatea memorialistului. Am stăruit mult pe lîngă factorii de la Cenzură și alte înalte fețe pentru acest incriminat capitol, demonstrînd că e, de fapt, o demascare a filosofului și gazetarului. Mi s-a răspuns că deși am dreptate e contraindicat să se publice orice despre Nae Ionescu. N-am izbutit în strădaniile mele. Ani de zile a zăcut în dulapul redacției manuscrisul Beldie, eu refuzînd să-l public
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
Noua Revistă Română și Ideea Europeană, pe atunci un țigănos de golan, levantin isteț și ros de ambiții, care-mi spunea tot la ureche: "Degeaba, bă! n-o s-ajungem la nimic decît numai prin muieri!" Maximă înțeleaptă, pe care Nae - filosoful și profesorul de mai tîrziu al unei generații - a și urmat-o în pragul ascensiunii sale uluitoare, șifonîndu-și pantalonii cu dungă impecabilă la "picioarele adipoase ale "prințeselor" la menopauză". Beldie se referă, aici, la episodul amoros al lui Nae Ionescu
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
ale "prințeselor" la menopauză". Beldie se referă, aici, la episodul amoros al lui Nae Ionescu cu prințesa Maruca Cantacuzino, înlocuit, apoi, cu cel cu Cella Delavrancea. Dar Beldie e, aici, nedrept cu prietenul său. Cariera sa uluitoare de profesor și filosof (plecase la studii în Germania cu o bursă acordată de Rădulescu-Motru, care îl știa bine de la Noua Revistă Română) s-a datorat, incontestabil, marilor sale daruri și științei de carte dar, mai ales, cum se știe, iscusinței socratice de a
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
amoroase către memorialistul nostru și e, desigur, regretabil că, în 1975, la reeditarea cărții pasajele eliminate de Beldie n-au fost așezate la locul lor. Relevabile sînt opiniile despre Rădulescu-Motru și dezvăluirea faptului că revistele amintite, întemeiate și conduse de filosof, n-aveau altă sursă de finanțare decît veniturile inițiatorului. E bine, desigur, că au apărut aceste plăcute, extraordinare memorii ale lui Const. Beldie. Dar, încă o dată, unde sînt capitolele lipsă sau chiar al doilea volum al său? P.S. Mulțumiri călduroase
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
au existat multe trădări (unii au fost reclamați la Securitate de cei cărora le făcuseră mult bine, uneori salvându-le viața), au apărut și profitori cinici ai situației etc. Interpretarea tuturor acestor fapte trebuie lăsată însă în seama istoricilor și filosofilor. Deocamdată, ne facem datoria de a prezenta pur și simplu cititorilor României literare dicționarul - lucrare realizată de un erou al luptei cu amnezia națională. Misiunea lui - îndeplinită - a fost să salveze ce se mai poate salva din informațiile despre nenorocirea
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
nu ne-am fi... așteptat), care confundă Himalaia cu munții din jurul Sibiului și altor exagerări dogmatic-tradiționaliste, în stil bombastic. Ea are la bază, dimpotrivă, gîndirea critică, analitică, liberă, antidogmatică, lipsită de mituri și prejudecăți, care respinge falsul prestigiu al "Căpitanilor filosofi"". Tradiția gîndirii libere românești e, totuși, puternică și de prestigiu, opunîndu-se decis obscurantismului și pseudo-filosofiei ideologice sau politice. Rămîne, așadar, ca un obiectiv de viitor elaborarea unei lucrări ca aceea promisă de dl. Adrian Marino. Deocamdată, îi discutăm a sa
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
subiectului. Totul este luat în serios și analizat până la ultimele consecințe, într-un limbaj grav și definitiv, care face ca și umorul să pară un arabesc lucrat în fier forjat. Adevărata vocație a lui Pavel Șușară este probabil aceea de filosof. în mod curios, însă, acest bărbat plin de forță, capabil de construcții intelectuale bine articulate, se simte atras de teribilismul ieftin al avangardiștilor de azi (care își spun cu abilitate "postmoderni"). Ori de câte ori este lăsat nesupravegheat (de critica literară), se dedă
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
pentru un răspuns obraznic, similar cu cel al țăranului... Volumul de versuri lansat în aceste zile, Tetraktys, reprezintă o nouă tentativă a lui Pavel Șușară de-a se juca de-a literatura. Bărbatul cu alură de viking și vocație de filosof se mobilizează încă o dată pentru a se copilări cât mai convingător. Cartea este concepută ca un spectacol al scrierii unui poem. Poetul o invită plin de voioșie pe iubita sa să asiste la procesul prin care el o transformă pe
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
interferențelor, o culegere de conferințe pe teme diferite care au fost ținute cu aproape două decenii în urmă la Institutul Național de Fizică de la Măgurele. O idee foarte bună a două tinere, pe atunci, cercetătoare: de a aduce în fața fizicienilor filosofi, critici literari, medici, muzicieni etc., adică, în general, umaniști, și de a le solicita să vorbească despre raportul artei sau științei lor cu fizica. Conferințele n-au creat probleme, publicarea lor în carte, da, însă pînă la urmă inițiativa a
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
sau pozitive - se mișcă după reguli proprii, posedă inerții diferite și nu ține neapărat seama de ce se petrece în domeniile celelalte. Nu există așa dar nici un spirit al timpului care să-i oblige a fi compatibili pe fizicieni și pe filosofi, pe biologi și pe criticii literari! Cînd eram tînăr mi-a căzut în mînă o versiune franceză a unei cărți despre teoriile din fizica modernă. Atunci mi s-a părut, de pildă, că romanul, așa cum și-l închipuia Camil Petrescu
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]