12,132 matches
-
să reintre în luptă doar la sfârșitul anului. Echipajul a încercat de trei ori să navigheze spre Norvegia. Pe 10 ianuarie 1943, "Scharnhorst" s-a reîntors din drum de la Skagerrak, după ce a fost descoperit de un avion RAF. În ianuarie, germanii au mai făcut o încercare eșuată să ajungă în Norvegia. Pe 3 martie 1943, "Scharnhorst" a reușit în sfârșit să ajungă în Norvegia. "Scharnhorst" a participat în decembrie 1943 la Operațiunea Ostfront. În timpul deplasării, vasul german a fost scufundat în timpul
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a fost atacarea de către escadrila RAF nr. 217 a HMS "Mackay". Cel mai mare eșec al britanicilor a fost incapacitatea avioanelor de vânătoare de asigurarea a protecției bombardierelor și vaselor de suprafață. Deși vremea rea i-a împiedicat și pe germani să asigure o protecție aeriană mai sporită flotei proprii, bombardierele britanice au pierdut timp prețios în așteptarea propriilor avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu s-au prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Reichsverteidigung. Primuil pas în această luptă a fost operațiunea forțelor terestre britanice „Biting” pentru capturarea unui radar Würzburg de pe 27/28 februarie 1942. Britanicii au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și multe alte
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și multe alte inovații au cunoscut o dezvoltare deosebită din acest moment înainte. Operațiunea "Donnerkeil" a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
contramăsurile electronice și multe alte inovații au cunoscut o dezvoltare deosebită din acest moment înainte. Operațiunea "Donnerkeil" a fost un succes de răsunet pentru Luftwaffe. Succesul nu poate fi măsurat prin rata pierderilor, care a fost de 2:1 în favoarea germanilor, ci în eșecul măsurilor RAF, FAA și Royal Navy de interceptare a convoliului și, atunci când vasele germane au fost totuși identificate, de producere a unor pagube importante inamicului. Forțele slabe trimise în luptă de Royal Navy au fost respinse cu
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
au urmat după prima bătălie de la Oituz, dispozitivul forțelor aflate la aripa dreaptă a Armatei I austro-ungară. A fost creat un nou grup format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară", aflată la Târgu Secuiesc. "Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
august 1939, în care zonele de influență în Rusia erau spre Baltica și zonele de influență germane erau în România, Bulgaria și așa mai departe. Deci în eventualitate că noi vom fi ocupați, tezaurul nu trebuia să cadă în mâna germanilor.” " O mică parte a tezaurului polonez a rămas totuși în România. În vara anului 1944, acea mică parte de 3 tone a tezaurului polonez s-a alăturat celor 242 de tone de aur ale tezaurului Băncii Naționale a României care a luat drumul
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries în cartea sa din 1838 "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca "Agaricus augustus", nume folosit astăzi din nou. Denumirea a fost schimbată de Lucien Quélet în "Psalliota augusta" (1872). Apoi micologul german Stephan Schulzer von Müggenburg (1802-1892) i-a dat numele "Agaricus perrarus" în jurnalul "Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien" (Viena, 1880), iar Giacomo Bresadola a făcut o adaptare după taxonomia lui Quélet, descriindu-l ca "Psalliota perrara" în volumul I
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
1892), "Fungus augustus" și "Fungus peronatus" (Otto Kuntze, 1898). Ciuperca reacționează chimic, colorându-se în gălbui în urma reacției cu hidroxid de potasiu pe suprafața pălăriei. De asemenea are o reacție roșiatică la "Testul Schaeffer". Acesta a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului azotic pe suprafața bureților. Aceasta ciupercă nu poate fi confundată în mod general din cauza mărimii și a celor alte atribute (culoarea lamelelor, mirosul și gustul
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
sale de colorit mai închis că de exemplu "Agaricus xanthodermus văr. meleagris". Ciupercă reacționează chimic, colorându-se pe suprafața pălăriei în galben-portocaliu în urmă reacției cu hidroxid de potasiu și la "Testul Schaeffer" . Acest test a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului azotic pe suprafața bureților. Mai departe, ciupercă arată o reacție roșiatica cu naftol sau fenol. Toxinele care actioneaza (printre altele, fenol, legături de diazo- si
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
împrumute trupe care să lupte în Franța și la Salonic (împotriva dorinței sale), și să atace pe Frontul de Est, în speranța de a obține muniții din partea Franței și Regatului Unit. a fost lansată la cererea Franței, în speranța că germanii vor transfera mai multe unități în est după atacul de la Verdun. Nicolae al II-lea a acceptat cererea francezilor, alegând zona din actualul Belarus deoarece acolo, Armata Imperială Rusă avea o superioritate numerică importantă față de aflate sub comanda generalului Eichhorn
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
partea nou-înființatei Forțe de Apărare a Teritoriului, pentru a apăra Estonia de înaintarea sovietică. Se spera că participarea activă la un astfel de război va atrage susținerea occidentală pentru cauza independenței Estoniei față de URSS și deci conservarea independenței țării. Când germanii s-au retras în septembrie 1944, Uluots a numit un nou guvern, în funcție cu . La 20 septembrie, a fost proclamat guvernul național al Estoniei. Forțele estone au ocupat clădirile guvernamentale din și au cerut forțelor germane să plece. Guvernul
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
atac ungar dinspre Mureș, Medrea fiind ulterior felicitat pentru modul în care a organizat apărarea localității. De numele sublocotenentului Gavril Crișan, se leagă un episod din retragerea Armatei Germane. Sublocotenentul a primit sarcina de a asigura retragerea fără probleme a germanilor conduși de August von Mackensen prin gara Teiuș, unde generalul a fost oprit și dat jos din tren de un pluton de români, pentru a fi controlat pentru felul în care trupa sa respectă condițiile de retragere și transport pe
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
germano-maghiară datează de la întemeierea Regatului Ungariei în secolul al XI-lea, când regele Ștefan I al Ungariei s-a căsătorit cu Ghizela de Bavaria și a adoptat organizarea administrativă carolingiană, cu comitate și orașe, respectiv dieceze. Concomitent au fost colonizați germani în cetatea Buda și în celelalte așezări cu statut urban (Cluj, Alba Regală, Alba Iulia, Veszprém, Pécs etc). Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea marea majoritate a orășenimii din Regatul Ungariei era de etnie germană. În anul
Germanii din Ungaria () [Corola-website/Science/332540_a_333869]
-
făcut ca pe lângă orășeni, meșteșugari și funcționari, să se așeze în Transilvania și numeroși agricultori și viticultori germani. Sibiul a devenit centrul economic și cultural al sașilor transilvăneni. După marea invazie tătară din 1241 zona Zips a fost repopulată cu germani. Centrul regiunii a devenit orașul Poprad. Al treilea val de colonizări cu populație de limbă germană a avut loc după învingerea Imperiului Otoman la sfârșitul secolului al XVIII-lea. După depresurizarea Vienei de sub asediul otoman din 1683, au fost eliberate
Germanii din Ungaria () [Corola-website/Science/332540_a_333869]
-
realizarea Anschluss-ului, devenise clar pentru întreaga Europă, că următorul obiectiv al lui Hitler era Cehoslovacia, țară central europeană, aliată cu Franța și cu U.R.S.S. Cehoslovacia dispunea pe atunci de 34 de divizii bine înarmate, tot atât cât aveau și germanii, aveau avantajul terenului și în plus, uzinele Skoda fabricau armament greu cu o calitate recunoscută. Toate acestea făceau să se întrevadă un conflict de durată între germani și cehi. În cazul unui conflict militar, România nu putea rămâne neafectată, dat
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
pe atunci de 34 de divizii bine înarmate, tot atât cât aveau și germanii, aveau avantajul terenului și în plus, uzinele Skoda fabricau armament greu cu o calitate recunoscută. Toate acestea făceau să se întrevadă un conflict de durată între germani și cehi. În cazul unui conflict militar, România nu putea rămâne neafectată, dat fiindcă, în calitate de semnatar al Micii Înțelegeri, al cărei artizan fusese Nicolae Titulescu, trebuia să permită trecerea trupelor sovietice pe teritoriul propriu, pentru a veni în ajutorul cehilor
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
consecință, Carol al II-lea a fost sfătuit să se înțeleagă cu Hitler. Întrevederea cu Adolf Hitler a avut loc la Obersalzberg, în data de 24 noiembrie 1938. Cancelarul Germaniei i-a comunicat monarhului că după Anschluss și rezolvarea problemei germanilor din regiunea sudetă, interesele Germaniei în Europa de sud-est sunt exclusiv economice. Documentele legate de convorbirea cu Hitler nu relevă că s-ar fi abordat vreo problemă legată de politica internă a României, și nicidecum vreo chestiune legată de Mișcarea
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
ordinului de suprimare a lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor și Decemvirilor. Iată ce afirmă prof. Francisco Veiga : Dominația germană asupra economiei românești, în acel moment certă, ar fi implicat ulterior într-o oarecare măsură, și o dominație politică - iar germanii, pragmatici ca de obicei, n-ar fi ezitat să-l folosească pe Codreanu, așa că monarhul a decis să pună capăt în mod cât se poate de brutal acestei istorii. Nu s-au semnalat proteste publice în urma comunicatului Parchetului Militar din
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
săptămânile care au urmat, bombardierele RAF au efectuat mai multe misiuni împotriva unor ținte din Germania. Mai multe astfel de raiduri aeriene au avut ca ținte vasele de război ale "Kriegsmarine" ancorate în porturile germane. Obiectivul atacurilor aeriene era împiedicarea germanilor să își folosească marina militară în Bătălia Atlanticului. Această perioadă de început a războiului cuprinsă între septembrie 1939 și mai 1940, caracterizată prin situația statică a liniei frontului, cu puține lupte terestre și aeriene, a devenit cunoscută ca „Războiul ciudat
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
să scufunde sau varieze cât mai multe dintre ele. Au plecat în misiune 24 de bombardiere Vickers Wellington, dar două dintre ele s-au întors din drum mai îninte de să intre în spațiul aerian german datorită unor probleme tehnice. Germanii au reacționat încet la început. Ei au reușit să mobilizeze în cele din urmă o puternică forță de avioane de vânătoare care să răspundă atacului. În bătălia aeriană au fost mobilizate cel puțin 80 și cel mult 100 de avioane
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
1941. Pentru a-și respecta angajamentele luate față de guvernul SUA și anume acela de a evita bombardarea țintelor civile, britanicii au conceput „ Western Air Plan 7B (WAP 7B)”, care prevedea atacul împotriva vaselor de război germane. În același timp, și germanii se coformaseră cererilor americane, deși doar după 18 septembrie 1939, după ce fusese asigurată victoria în campania din Polonia. Planul britanic viza distrugerea vaselor germane de suprafață pentru ca să împiedice astfel aprovizionarea flotei de submarine . Pentru ca să respecte această strategie, planurile inițiale ale
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
război, iar Troitsch a fost cel mai probabil primul pilot al Axei care a înregistrat o victorie în luptele aeriene cu RAF. Alte patru bombardiere Blenheims din Escadrila nr. 107 au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene. În aceste condiții, germanii au apreciat că apărarea lor aeriană a reușit să creeze un sistem eficient împotriva atacurilor aliaților. Folosirea instalațiilor radar le-a oferit piloților de vânătoare un avans de opt minute în care să pregătească apărarea. Dat fiind că în cazurile
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
să se îndrepte spre vest, spre Wilhelmshaven. Manevra fusese concepută ca un atac „pe ușa din dos”, de pe direcția est. Planul a fost un succes parțial, bombardierele ajungând în apropierea țintelor fără să fie interceptate, dar manevrele ocolitoare le oferise germanilor averizării timpurii (aproximativ o oră), instalațiile radar de coastă indenitificând bombardierele când se aflau la 30 km de țărm. În timpul deplasării lor de-a lungul coastei, bombardierele au fost supuse tirului artileriei antiaeriene din port și de pe vasele militare. Odată
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]