11,151 matches
-
des littératures en contact. Elle ne met pas des langues en contact. Quand îl est question de littérature. C'est le travail des œuvres sur leș langues, et des langues sur leș œuvres, que la traduction traduit quand elle s'invente comme rapport. "521 C'est aussi l'opinion de Béatrice Bonhomme et Micéala Symington, quand elles affirment que " traduire permet de percevoir l'esthétique de la poétique étrangère : cette pratique nourrit aussi la littérature et la culture qui reçoit la traduction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aussi, marqué par son existence dans le temps. Îl n'est jamais libre dans șes choix ; îl est forcé de s'adapter. Son travail devient " activité d'écriture qui engage l'historicité d'un sujet [...], chaque fois que celui-ci s'invente dans une activité qui crée l'écoute du poème "549. En d'autres mots, traduire des textes, y compris des œuvres poétiques, n'est qu'une question d'historicité : Par renouvellement des traductions, l'invention des métriques ou des rythmiques
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
écoute du poème "549. En d'autres mots, traduire des textes, y compris des œuvres poétiques, n'est qu'une question d'historicité : Par renouvellement des traductions, l'invention des métriques ou des rythmiques nouvelles, l'historicité du traduire rencontre, invente, accomplit l'historicité des rapports culturels et poétiques. "550 Le processus de traduction devient répétable et adaptable au contexte de la réception.551 En d'autres mots, aucune traduction n'est définitive.552 Le fonctionnement des textes traduits dans l'histoire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rol activ”<footnote Ibidem, p. 168. footnote>. În acest sens, „politicile de ocupare devin «pârghii» de creare a noi realități în structurile socio-profesionale, cunoaștere fiind nu numai un termen de a explica ce există, ci în special unul de a «inventa» noi «viitori posibili», «dezirabili și accesibili»”<footnote Ibidem, p. 167. footnote>. Competențele solicitate în această perspectivă necesită abilități de negociere, de antrenare și motivare în susținerea schimbărilor, de evitare sau înfrângere (democrată) a rezistențelor față de schimbare etc. Capitolul 1 Introducere
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
1. Viziunea despre om și comportamentele organizaționale ca fundament al managementului Managementul, de la apariția sa, a cunoscut o permanentă îmbogățire a conținutului său și, cu deosebire, o diversificare a domeniilor abordate, așa cum vom vedea (paragraful 1.2). Cel care a „inventat” activitățile manageriale a fost F. Taylor (1856-1915), care a înlocuit vechiul mod de conducere a afacerilor bazat pe reglarea spontană și reactivă ca urmare a acțiunii pieței de confirmare sau infirmare a deciziilor - „mâna invizibilă a pieței” - despre care vorbea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
este necesar un grad ridicat de precizie (...) În sistemul nostru de producție - și cu metodele americane în general - inspecția înlocuiește vechea metodă de verificare, iar unele dintre cele mai ingenioase mașini pe care le folosim sunt cele care au fost inventate pentru a reduce factorul uman în domeniul verificărilor”<footnote Ford, Henry, op. cit., p. 127 (sublinierea noastră). footnote>. Capabilitățile omului sunt „triate” și ierarhizate pentru a reduce intervenția omului la minimum posibil „cum fiecare mașină avea operatorul său, existau numeroase manipulări
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pentru existența umană. De aceea, se atribuie muncii o superioritate preexistentă față de toate celelalte activități”<footnote Ibidem, p. 24. footnote>. Așa cum arată autorul studiului discutat o obiecție majoră constă în aceea că munca n-a existat întotdeauna, ea a fost inventată. În numeroase societăți termenul de muncă lipsește, în alte contexte el este corelat exclusiv unei activități de rang social inferior. Pentru Aristotel (384-322 î.e.n) „cei ce muncesc la producerea celor necesare vieții pentru un stăpân sunt sclavi, iar
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
etapă în elaborarea și implementarea politicilor, și anume cea a problematizărilor. Problematizarea reprezintă procesul prin care managementul resurselor umane „transformă” mediul (și contextul) organizației în cerințe de stadiu, acțiune și schimbare. Problemele (teoretice și practice) sunt create de manageri, sunt „inventate” pe baza analizei (de tip diagnoză) și a unei evaluări care scoate în evidență o insatisfacție, o nouă exigență, necesitatea unei noi abordări a problemelor, sau cerința unor noi mijloace de acțiune. Problemele nu există ca atare, nu sunt empiric
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
să și influențeze atitudinea cititorului, să-1 convingă și, în cele din urmă, să-și schimbe mentalitatea. Mai există între limba literară și limbajul științific încă o deosebire importantă: în prima se accentuează semnul însuși, simbolismul sonor al cuvântului. S-au inventat tot felul de metode pentru a atrage atenția asupra acestuia, ca, de exemplu, metrul, aliterația și figurile de sunet. (a). Aceste deosebiri față de limbajul științific pot exista, într-o măsură mai mare sau mai mică, în diferitele opere literare: de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sine în termeni alegorici drept "Regretul" sau, mai precis, "Dorul". Tânărul va muri în curând, pe măsură ce simțurile sale se estompează tot mai mult, iar păstorii îl vor înhuma acolo unde l-au descoperit, numind locul Vârful cu dor. În basmul inventat de Carmen Sylva, remarcabil este tocmai această șarjă erotică desfășurată pe portativul invariant al seducției. Vârful cu dor este și un vârf al plăcerilor, în substanța regretului, a dorului, coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
falice, o interpretare exclusiv feminină a "Păcatului" devine dubioasă, mai precis pentru că falusul, în general, corespunde puterii după care se presupune că femeile tânjesc ca o dovadă a slăbiciunii și incompletitudinii lor. Chiar și femeia fatală este ultimativ un obiect, inventată pentru a satisface poftele bărbatului, pe care ea nu le posedă. Ca preoteasă a unei ceremonii cultuale, ea este proiecția imaginației bărbatului. Noțiunile unei mascarade hermafrodite, transsexuale sunt autosugerate"366. Gudrun Körner reține această dramatizare aparent facilă a avatarurilor malefice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aspirațiilor - explică modificarea continuă a nivelului de consum al unei familii datorită aspirațiilor acesteia, care au un caracter dinamic și adesea ireversibil. Axioma plasticității comportamentului - reflectă flexibilitatea sistemului nevoilor, dar și a mijloacelor de satisfacere a lor, Întrucât societatea nu “inventează” doar nevoi ci și noi modalități concrete de a satisface și nevoi vechi. Axioma “normării” - precizează rolul important al sistemului de valori și norme ale grupului de apartenență și de referință asupra standardului de consum, exprimând apartenența individului la o
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sunt: dispoziția spre inovare, dispoziția spre intuiție, dispoziția spre căutarea perfecțiunii și dispoziția spre obținerea satisfacției. Tipul orientat spre inovare este caracterizat prin tendința de căutare a informațiilor, de Îmbogățire a cunoștințelor. Pe baza acestora oamenii tind să planifice, să inventeze să configureze. Persoanele care manifestă acest tip sunt autonome, caută să devină competente În domeniul lor de activitate, cu voință puternică și permanent orientate spre Înțelegere și cunoaștere. Nu doresc doar să stăpânească anumite situații, ci sunt Înclinați să caute
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe...” Mihai EMINESCU SĂ DĂM CEZARULUI CE-I AL CEZARULUI O maximă celebră spune: „Să dăm cezarului ce-i al cezarului.” Noi românii am inventat reversul: „Să luăm cezarului ce-i al cezarului” și apoi vom mai vedea. Nu putem nega nici o clipă că M. Eminescu este un poet romantic, dar nu numai. Această tendință lirică s-a esențializat mai cu seamă În antiteze, iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Imperiu Otoman. Japonia medievală a devenit o societate modernă ca urmare a unei tranziții coordonate politic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar Rusia a devenit URSS tot ca urmare a unei tranziții coordonate politic, care a inventat socialismul ca formă de organizare socială și economică a societăților. La sfârșitul secolului XX, prăbușirea comunismului în societățile socialiste europene a condus la apariția unei tranziții speciale, care constă în trecerea de la socialism la capitalismul dezvoltat. Denumită „postcomunism”, ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și politic al epocii, actul este prezentat ca având o semnificație pur socială, de promovare a intereselor nobiliare și de consolidare a piramidei ierarhice. Totodată, personajul excentric al lui Vlad Țepeș este deprivat de originalitate: " Felul de pedeapsă nu era inventat de el, ci împrumutat dela Tătari și chiar dela Unguri, cari trăgeau în țapă pe țărani, cum au tras 9 din ei după răscoala din 1437" (Floru, 1923, p. 66). Mitul Primei Uniri din 1600 cade și el victimă scrupulozității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și moldovenilor de românitatea care îi unește (p. 40). Teza șochează prin claritatea formulării: "în prima jumătate a secolului al XIX-lea, intelectualii romantici vor "inventa" națiunea română modernă, adică vor scrie o istorie a acesteia, foarte înfrumusețată, care punea accentul pe originea comună și pe unitatea tuturor românilor; vor elabora gramatici și dicționare care să fixeze o limbă literară și corectă; vor construi apoi imaginea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a apărut pe scena britanică a ideilor politice ca o doctrină emancipativă, îngemănată cu idealurile democrației și având ca finalitate politică înzestrarea cu demnitate a poporului prin împuternicirea subiecților cu drepturi civile (Greenfeld, 1992, p. 31), naționalismul de tip individualist-liberal inventat și articulat doctrinar în Anglia de-a lungul secolelor XVI-XVIII a trecut printr-o succesiune de contorsiuni ideologice al căror rezultat a fost un naționalism colectivist-etnic cu inflexiuni exclusiviste și propensiuni autoritariste. O primă colectivizare s-a produs imediat după ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv în memoria istorică națională nu a fost "inventat" ab initio
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asigură continuitatea temporală. Pe de altă parte, analiza empirică arată gradul masiv de manevrabilitate politică a trecutului, precum și intesitatea cu care memoria colectivă a fost sculptată și resculptată pentru a servi scopurilor legitimatorii. Fără să fie nici un sistem de "tradiții inventate", dar nici "icoana trecutului" în care sunt redate cu fidelitate experiențele istorice ale comunității, memoria istorică se construiește prin interacțiunea dintre forțele rezistive ale tradiției instituite de aducere aminte a trecutului și interesele politice ale prezentului. Ca atare, memoria este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
iar altele sunt aplicabile în realizarea unui nou tip de memorie pentru mașinile de calcul; nu i s-a acordat Premiul Nobel dintr-o neglijență a comisiei; George (Gogu) Constantinescu este creatorul științei sonicității (prin lucrarea „Teoria sonicității”, 1916); a inventat numeroase dispozitive sonice (motoare, pompe, ciocane, instalații sonice) pentru prospecțiuni și explorări hidrotehnice; Chimie Nicolae Teclu Biologie Grigore Antipa este fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din București; a inventat diorama care a revoluționat expunerea muzeală (diorama este reprezentarea spațială a
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Constantinescu este creatorul științei sonicității (prin lucrarea „Teoria sonicității”, 1916); a inventat numeroase dispozitive sonice (motoare, pompe, ciocane, instalații sonice) pentru prospecțiuni și explorări hidrotehnice; Chimie Nicolae Teclu Biologie Grigore Antipa este fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din București; a inventat diorama care a revoluționat expunerea muzeală (diorama este reprezentarea spațială a unei porțiuni de peisaj, în care se expun în muzeze animale împăiate, manechine etc.); a inițiat cercetări în biologia marină; Emil Racoviță este creatorul biospeologiei (1907), știința care studiază
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
anul 1952 a înființat Institutul de Geriatrie din București, primul institut de acest tip din lume; în anul 1952 a preparat Gerovitalul H3, produs farmaceutic care acționează în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum și în bolile bătrâneții; în anul 1980 a inventat Aslavitalul care este folosit în tratamentul copiilor cu deficiențe mentale; Aviație Traian Vuia a realizat primul zbor mecanic cu un aeroplan original, denumit „Liliacul” (1906); Aurel Vlaicu a construit două prototipuri de avioane (Vlaicu I și Vlaicu II) între anii
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Coandă; a proiectat mai multe tipuri de aparate de zbor, cunoscute sub numele de avioanele Bristol-Coandă; Astronautică Hermann Oberth este considerat părintele astronauticii și rachetelor moderne; s-a inspirat din lucrările scriitorului francez Jules Verne; prima rachetă cu combustibil lichid, inventată de Oberth, a fost testată în anul 1931; Istorie Nicolae Iorga Grigore Tocilescu Vasile Pârvan Geografie Simion Mehedinți Arhitectură Anghel Saligny a construit între anii 1890-1895 podul de la Cernavodă (cel mai lung pod din Europa de atunci, și al treilea
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Istoria atletismului tinde să-i confere lui J. Seroarg titlul de prim „sprinter modern” deoarece a fost înregistrat cu o performanță de 9,4 secunde, pe distanța de 100 m start lansat, în anul 1832, deși cronometrul urma să fie inventat de elvețianul A. Nicola în anul 1862. Aceste alergări fac parte din categoria probelor ciclice ale atletismului, se execută cu viteză maximală (9 - 12 m/s) și se mai numesc și alergări (probe) de sprint. Din punct de vedere fiziologic
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]