12,623 matches
-
iluzii și invadat de melancolie. Trist, el caută mângâiere, așa cum, amăgit în iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918), Tudor Vianu detecta, în încercările lirice ale lui G., „formațiunea unui talent bizar”. SCRIERI: Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1983, 1993) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974). Poezia lui G. este dominată de întrepătrunderea dintre rafinamentul universului livresc și savoarea delicată a gesturilor și senzațiilor simple. Regăsirea simplității dă naștere unei euforii lirice cu atât mai intense cu cât îndepărtarea de o candoare resimțită ca „originară” este mai mare. Reîntoarcerea la paradisul sentimentului frust se face însă dintr-o perspectivă intelectualizată, în care situațiile cotidiene sunt transfigurate printr-un joc metaforic savant, împins
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
Iisus peste ape vei fi / întâmpinat cu ave doctorii avocații vor / da un dineu în cinstea noului lor / prizonier ... / [...] vino profesore la căsuța ta albă / cu moartea în ferești.” Nu lipsește protestul împotriva societății de consum, cea care îngroapă fiorul liric sub munți de gunoaie: „Acești munți de ambalaje menajere / și reclamele consumați surogate / [...] prin care hămesit de foame scormonește / cobaiul alb și înfricoșat al poeziei.” În versurile din Am mai vorbit despre asta (1986), glosând pe marginea repetării monotone a
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
fost condus de fondatorul său, George Ciorănescu, fără a publica însă în revista cenaclului, așa cum nu a publicat nici în celelalte reviste ale exilului. Volumul de versuri Niciodată liniștea (1994), carte de întârziat debut editorial, cuprinde în cele șase cicluri lirice ale sale (Memoria, Sfârșit de veac, Icoana, Destin, Hidalgo, În larg) etape dintr-o posibilă evoluție literară, sintetizând cronologic profilul ideatic al poetei, de la debut până în prezent, dar și semnificative experiențe existențiale ale condiției exilului. Niciodată liniștea este astfel o
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
și prin forța de caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului psihologizant i se adaugă respirația epică a dimensiunii istorice. Este vorba de familia bucovineană de la finele
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
aspect oarecum insolit în această activitate literară, intens desfășurată și în sfera studiilor teologice, îl oferă însă volumul de versuri Țărmul dinspre cer (1991), cultivând o poezie în notă tradiționalistă, sub vizibila influență a prelucrării motivului religios ortodox din universul liric al lui V. Voiculescu sau al lui Sandu Tudor, fără ca poetul să atingă, decât rareori, vibrația autentică a trăirii mistice. Exploziv-decorative, versurile reflectă un gândirism târziu, epigonic. SCRIERI: Țărmul dinspre cer, Washington DC, 1991; The Image and Likeness of Fr.
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
simbolism până la Proust, Joyce, Céline și Kafka, într-un proiect în care personalitățile ostracizate de ascensiunea forțelor antidemocratice au un loc privilegiat. De începuturile lui poetice (Motive și simfonii, Stihuri venerice, Fragmente-Romanțe, Reverii sculptate și Prin lentile negre), un fragmentarium liric, amalgam de virtualități și de poze moderne, se va dezlega având sentimentul unui experiment de vârstă (va mărturisi că a fost poet în epoca lui „neolitică”). În schimb prozatorul, în permanentă ebuliție, scrie continuu, enorm, romane îndeosebi, numeroase și de
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
culegere ce include un mare număr de specii folclorice (balade, cântece, colinde, descântece, ghicitori, frământări de limbă, jocuri de copii, povești, legende, snoave ș.a.). Al doilea volum, rămas în manuscris, a apărut postum, după 67 de ani, și cuprinde texte lirice culese în aceeași perioadă. A mai publicat o monografie a comitatului Timiș (Temes vármegye, 1912), povești românești traduse în limba maghiară (Román népmesék, Budapesta, f.a.) și articolul Din trecutul poeziei poporane române („Luceafărul”, 1903), în care cercetează influențele folclorului românesc
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
fondată în 1995). Colaborează la revistele „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Lumina”. Mai semnează și cu pseudonimele Andrei Băleanu, Lucian Albu, Ovidiu Constantinescu, Al. Lucian. Debutează cu versuri în „Orizont”(1969), iar prima lui carte, Ideografii lirice contemporane, îi apare în 1977 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Acest volum cuprinde comentarii critice asupra poeziei actuale, prelungind, în mare parte, un tip de scriitură proprie foiletonistului. Textele îi grupează pe autori în opt clase tipologice, potrivit criteriului
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
al lui Polifem (1999), dar referința e mai mult ironică, fiind mereu induse trimiteri la cotidian. Versurile lui A. prezintă un poet la care melancolia trecerii insidioase a timpului, interiorizarea prin contemplare, pătrunderea tainelor și căutarea lor definesc o voce lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani. SCRIERI: Ideografii lirice contemporane, Timișoara, 1977; Ecorșeu, Timișoara, 1997; Îndreptar de navigație pentru uzul somonului albinos
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
a timpului, interiorizarea prin contemplare, pătrunderea tainelor și căutarea lor definesc o voce lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani. SCRIERI: Ideografii lirice contemporane, Timișoara, 1977; Ecorșeu, Timișoara, 1997; Îndreptar de navigație pentru uzul somonului albinos, Timișoara, 1997; Istoria naturală și alte poeme, Timișoara, 1997; Grup nominal (7 formule de exorcizare a verbului), Timișoara, 1997; Cornetul cu înghețată al lui Polifem, Timișoara, 1999
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
1998 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici, Carmen Blaga, Ivo Muncian); Redzep Drasko, Nordul sârbesc. Poeți sârbi din secolul XX, Timișoara, 1999; Katarina Kostici, Ucigașii de cuvinte, Timișoara, 2000 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici). Repere bibliografice: Radu Săplăcan, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, TR, 1978, 15; M.N. Rusu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, AFT, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Analize și sinteze, RL, 1978, 28; Nicolae Ciobanu, Dincolo de himera sintezei critice, LCF, 1978, 32; Serafim Duicu, Din nou tentația sintezei, VTRA, 1978, 9
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
Redzep Drasko, Nordul sârbesc. Poeți sârbi din secolul XX, Timișoara, 1999; Katarina Kostici, Ucigașii de cuvinte, Timișoara, 2000 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici). Repere bibliografice: Radu Săplăcan, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, TR, 1978, 15; M.N. Rusu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, AFT, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Analize și sinteze, RL, 1978, 28; Nicolae Ciobanu, Dincolo de himera sintezei critice, LCF, 1978, 32; Serafim Duicu, Din nou tentația sintezei, VTRA, 1978, 9; Cornel Ungureanu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, O, 1978, 10
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
Rusu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, AFT, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Analize și sinteze, RL, 1978, 28; Nicolae Ciobanu, Dincolo de himera sintezei critice, LCF, 1978, 32; Serafim Duicu, Din nou tentația sintezei, VTRA, 1978, 9; Cornel Ungureanu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, O, 1978, 10; Moraru, Semnele, 20-21; Piru, Debuturi, 71-74; Grigurcu, Între critici, 314-321; Ulici, Prima verba, III, 233-234; Țeposu, Istoria, 197-198; Gheorghe Mocuța, Contemplarea activă, PSS, 1998, 1-2; Cornel Ungureanu, După 30 de ani, O, 1998, 6; Carmelia Leonte
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
dar deopotrivă de satire și fabule. Despărțită în registre antitetice, creația sa se dovedește, în fond, rodul aceleiași trăiri romantice, ce nu poate accepta lumea decât în formula idealității ei. Structurii lui A., înclinat spre reflecția gravă, îi răspunde formula lirică a meditației, în tensiunile căreia își găsesc expresia neliniștile conștiinței și, dramatică, speranța. Se simt aici necesitatea lăuntrică a unui reazem al certitudinilor, nostalgia unei coerențe a valorilor morale (Candela: „Atunci creștinu-acela, cu fruntea în țărână / Dar cu otrava-n
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
de versuri, Pantomimă pentru o după-amiază de duminică, tradus în limba sârbă (1968). Ceea ce a urmat pune în lumină vocația de scriitor total a lui A. Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul („Omul va părăsi cuvântul/ Infecția lirică își va coase limba/ Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința că lirica lui A. este un
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
petrecut astfel, dacă ar fi existat contextul potrivit. Totul este, deși mistificat cu intenții malefice, în logica personajului principal. Despre ce este vorba? Rezum sec, cum altfel? povestea, răpindu-i întreaga poezie (căci ticălosul Hameleon este capabil de o intensitate lirică inaccesibilă celorlalte personaje, cu excepția Inorogului). Ajuns în pragul maturității, Hameleonul începe să-și însoțească tatăl, Apariul, mare vrăjitor, în drumurile acestuia către munții care înconjoară, ca un zid, lumea, pentru a extrage din adâncurile lor sânge. Aruncând căldarea într-o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Noi preocupări devin tot mai presante și suscită apariția unor autori precum Frederik Pohl, C. M. Kornbluth sau Robert Sheckley. Miza lor a devenit critică, tonul satiric și umorul caustic vizează modelul imperialist și derivatele sale. Se întâlnesc și autori mai lirici, precum Theodore Sturgeon sau Ray Bradbury. În 1947, între foștii aliați împotriva nazismului se instalează un "război rece" care va dura până la sfârșitul secolului și va fi izvorul noilor teme pentru SF-ul din Statele Unite. Acesta se ocupă cu precădere
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
focalizarea zero (punctul de vedere al unui narator omniscient) la focalizarea internă (punctul de vedere al unui personaj), ceea ce are drept consecință faptul că le permite punctelor de vedere și tonalităților să varieze, trecând, de pildă, de la ironie la descrieri lirice. Personajele nu mai sunt simple instrumente narative, inspirate dintr-un stoc de clișee, asemenea eroului ale cărui încercări glorifică valorile ideologice și provoacă uimirea cititorului. De data aceasta personajele sunt cele care posedă o psihologie proprie și a căror inserție
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
terestră și mai accesibilă. * * * Caracterurile au intrat în istoria literaturii române ca o colecție de portrete morale satirice, făcute după o rețetă clasicistă. Însă înainte de a-i aminti pe La Bruyère și pe La Fontaine, trebuie remarcat efectul de simplitate al înscenării lirice. Toate personajele, lingușitorul, scolasticul, femeile, nărodul se prezintă direct, printr-un procedeu teatral al rostirii. Nu e vorba de realism aici, ci de elementaritatea dispozitivului literar. Scriitorul care știa că literatura se face prin figuri și prin ilustrarea topoilor descoperă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că-i urât/ Cutare posomorât/ Cutare e maimuțoiu/ Bărbaților păpușoiu". Lăudărosul: Spun că: azi am întâlnit/ Pă cutare, ș-am vorbit" "Zic: vedeți ăst bilet scris/ De la una e trimis" etc. Scriitorul a pus la punct un model de duplicare lirică a vorbirii, a bricolat un mic tipar metric adaptat cadenţei rostirii, care înghesuie orice replică în două versuri. Ideea de geniu a instaurat un raport strâns cu realul, a autorizat o instalare apropiată, intimă - a lipit poezia de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aici a dispărut literaritatea 4. Și într-un fel are dreptate. Versurile, cu rimarea naivă a replicilor, sună a proză. Iar prin comparație cu textele din Rost de poezii, forjate după un model preromantic, e fără îndoială mai puțină convenție lirică. Dar nu mai puțină literatură. Prin proza conversației, Mumuleanu caută să își amenajeze o a doua intrare în literatură, una care să fie independentă de modelele consacrate, una care să fie acordată oricui. Una pentru care ajunge să privești și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din natura poeziei ar trebui să se imprime în numele poetului. "Poet al aricilor" sau "un arici poet" nu e, după această logică, o ironie nejustificată și în raționamentul lui Heliade Rădulescu ea se leagă de o anume particularitate a textului liric: "Domnul Ariciulescu obicinuiește cam des a înghimpa urechile cu apostrofe fără loc" și mai încolo " Apostroful e bună urichelniță adeseori, dar în astfel de întâmplări înțeapă urechea mai rău decât ghimpii ariciului"113. O caracteristică a versificației lui Grigore Alexandrescu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spune Bolliac în același dialog cu Heliade Rădulescu și continuă "d-ta ai darul a o arăta și eu nenorocirea a o simți numai"96. Un an mai târziu, în articolul fundamental Poezia, avea să reia expresia ca să denumească sensibilitatea lirică feminină: "Fămeile sunt, fără contestație, de o mie de ori mai simțibile, mai tolerante, mai spirituale și mai poetice decât noi; sufletul lor posedă o mai mare porție din acea reflecție poetică ce a căzut peste omenire la originea sa97
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]