12,372 matches
-
ca schimnicii din vechime care se izolau în pustie sau în peșteri („stiliții” sau „stâlpnicii”, de unde termenul burlesc de „liftnic”), pentru a se dedica meditației spirituale și apropierii de Dumnezeu, oripilat fiind de lumea decăzută în care trăiește. În economia narativă a scrierii, schimnicul din lift este mai degrabă un liant ori, mai bine zis, un centru de focalizare: în jurul său gravitează o foarte bogată și colorată galerie de personaje - locatarii blocului (de toate vârstele, de ambele sexe și cu diferite
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
recente. Nuvelele din Palatul de toamnă (1976) și Grădini în podul palmei (2000) par mai degrabă un joc, un exercițiu de inteligență, deopotrivă o practică de exorcizare (enigma e aparenta coerență a absurdului) și un rămășag de stil (în registre narative diferite), în orice caz o tentativă de a oferi o interpretare cotidiană câte unui eveniment marcând sfârșitul unui ev (căderea Constantinopolului, înfrângerea maurilor în Spania) sau începutul altuia (cucerirea Mexicului de spanioli), fără însă ca istoria să fie citită pe
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
simbolistica numerelor și a culorilor, se oprește asupra tipurilor de discurs, subliniază marea lor diversitate de forme poetice. Ampla antologie de texte (391) facilitează cunoașterea tipologiei compoziționale a descântecelor: tipuri simple (denumirea agentului nociv); invocații; porunci și exorcisme; analogii; analogii narative; analogii directe; analogii indirecte; forme magice și parodii. Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare de referință. Cealaltă carte, Colinde din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
vieții. Asemenea lui, protagoniștii din Orfanul, Înspre soare...și Turnul din Soroceni încearcă să pătrundă intuitiv adevărul care nu se dezvăluie rațiunii și, luminați de suferință, înțeleg că moartea nu este sfârșitul vieții, ci o altă formă a ei. Procedeele narative mai puțin obișnuite motivează, în parte, excesele de artificialitate în limbaj. Epicii nu-i lipsește totuși vigoarea nici atunci când există multă aplicație psihologică (Ultimul proces al primului-procuror Eugeniu Arbore). Năzuința către realizări cu sigiliu artistic pare să explice, în cazul
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
unele poziții rigide, cu manifestări de opacitate și intoleranță față de anumite valori, față de structuri artistice tradiționale îndeosebi, dar și față de unele moderne (Nina Cassian). După 1970, consacrându-se creației beletristice, G. a abandonat în cele din urmă critica. Proza sa narativă e de aparență autenticistă, dar, spre deosebire de autenticismul așa-zis clasic, nu respinge „literatura” sau o respinge doar declarativ și nu în permanență. Nu numai că nu o repudiază, dar și-o asumă chiar ostentativ. Prozatorul, care debutează cu volumul Vârstele
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
așa-zis clasic, nu respinge „literatura” sau o respinge doar declarativ și nu în permanență. Nu numai că nu o repudiază, dar și-o asumă chiar ostentativ. Prozatorul, care debutează cu volumul Vârstele tinereții (1967), nu încredințează, de regulă, funcția narativă unor personaje, asemenea lui Camil Petrescu, și nu consideră, ca acesta, perimată ideea de caracter. Nu refuză convențiile, în orice caz nu pe toate. De unele se debarasează, dar pe altele (dintre cele primordial determinative) le aplică sistematic. Ori de câte ori preia
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
urma urmei, 1986), carierele artistice sau științifice nesusținute de vocație autentică se dovedesc simple tentative veleitare (Cum trece timpul, 1983). Scriind mai multe romane psihologice cu accent pe problematica iubirii, dar și pe opțiunile etice fundamentale, prozatoarea își modifică formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-o succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri, primează epicul debordant, cu
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
de fapte sunt elemente care, în ciuda reușitei de atmosferă a cărții, dizolvă în cele din urmă tensiunea analitică. Cu Veghea bătrânei doamne Gall (1973), raportul dintre tehnica psihologică (rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică lentoare, se clarifică o existență vinovată. Casa Emilianei (1975), deși operează cu
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
navighează în derivă unele pe lângă altele, unite doar sub fascinația unicului erou pur al cărții (Maria) și prin forța de caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
dintr-o bucată, de neclintit în decizii, nu lipsite însă de lirism și, câteodată, de ironie. A. știe să extragă semnificații grave din evenimente banale. Limbajul este de obicei frust, contribuind la obținerea culorii locale prin lexicul specific zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre romane sunt de menționat în special Tornada (1980), frescă plină de dramatism a Timișoarei interbelice, și În afara gloriei (1994), primul volum al unei calde și ample evocări a lui
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
pentru struguri), „castanul cel mare”, parcul Goleștilor - azi „în paragini”, ori tocălia, ce bate „în deșert”, rămân și pentru A. reperele copilăriei. SCRIERI: Însemnări din timpul ocupației germane (1916-1918), București, 1929, republ. fragm. în Marea Unire a românilor în izvoare narative, îngr. și introd. Stelian Neagoe, București, 1984, 31-32, 99-118, 699-704; Dobrogea. File trăite, Craiova, 1936; Plaiuri oltenești, Craiova, 1938; Prin cetatea lui Bucur, București, 1940; Trecutul viu, București, 1940. Repere bibliografice: „Însemnări din timpul ocupației germane”, U, 1929, 121; Sabina
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
Bucur”, PL, 1941, 3; Tatiana Slama, „Prin cetatea lui Bucur”, VRA, 1941, 599; C. D. Fortunescu, „Prin cetatea lui Bucur”, AO, 1941, 113-118; C. D. Fortunescu, „Trecutul viu”, AO, 1942, 119-124; Constantin-Stelian, „Trecutul viu”, F, 1942, 7-8; Șerban Cioculescu, Izvoare narative, RL, 1985, 7; [Pia Alimăneștianu], ADLTR, D-66; Cornelia Pillat, Eterna întoarcere, pref. Doina Uricariu, București, 1996, 85, 91, 146-147, 156-157, 196, 253. R.Ș.
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
marjă comportamentală. Atunci când acționează, este, deja, un caz clasat, faptele sale nu fac decât să confirme ceea ce spectatorul acestui spectacol grotesc și adesea caricaturizat știa deja. Dar mai este o motivație a acestei relaxări a controlului cerebral asupra dispunerii procedeelor narative în a doua jumătate a cărții. Ipoteza este greu de demonstrat, dar incitantă: Cantemir descoperă, pe măsură ce scrie, ce este literatura. Se lasă ușor-ușor dus de vertijul scrisului, nu mai controlează discursul așa cum o făcea în primele capitole ale cărții. Demonstrase
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
imaginarului zoomorf, și nu numai, românesc 61. Cantemir, cu hibrizii săi, cu monștrii săi nu venea, deci, pe un teren virgin. Rolul Alexandriei este acela de a fi conturat o tradiție nu doar discursivă (rudimentară, dacă o comparăm cu performanețele narative ale Istoriei ieroglifice), ci mai ales una imaginară. O altă carte populară care a contribuit decisiv la implementarea unui bestiar în cultura română a fost, fără doar și poate, Esopia. Figură celebră, legendară, Esop, căruia i se atribuie probabil cea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
medieval de până la Renaștere. Sigur, e vorba de un amestec de idei, de mentalități, dar prioritară este încă această cultură eclesiastică. Cu Istoria sa ieroglifică, Dimitrie Cantemir marchează și din acest punct de vedere o ruptură, nu doar la nivel narativ, literar, ci și la nivelul mentalităților. Așa stând lucrurile, este obligatoriu să încercăm să sintetizăm, pe urmele unor cercetători de prim rang ai problemei, care era viziunea medievală asupra unui animal; ce însemna, altfel spus, un animal pentru omul medieval
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o serie deloc onorabilă, alături de dulăii de casă, ogari și cotei, slugile cele mai umile ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de nedepășit, în pofida insistenței și tenacității lor, îi face caraghioși: "Șoimul, câteodată peste munți înălțindu-să, locul, potica și închisoarea ei cum și în ce chip ieste videa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
hard science / 67 7.1. O privire superficială asupra genului de la Amazing Stories încoace / 68 7.2. Către o nouă ficțiune speculativă pe bază de hard science / 69 7.3. Punctul pe evoluția SF-ului / 74 Capitolul 3: Câteva procedee narative / 77 1. Universurile SF-ului / 78 2. Câteva procedee / 79 2.1. Extrapolarea / 79 2.2. Analogiile / 81 2.3. Efectul fluture / 82 2.4. Anamorfoze / 82 2.5 Vocabularul / 83 3. De la science-fiction la speculative fiction / 84 Capitolul 4
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
câteva imagini izvorâte din știința actuală, extrapolate sau imaginare, dar nu neverosimile în contextul științific al epocii. În SF, autorul construiește "lumi posibile" plasate în timpuri viitoare, prezente sau trecute, paralele. SF-ul propune ficțiuni "mimetice ale virtualului*". Strategiile sale narative sunt aceleași cu ale romanului din literatura generală, chiar dacă le privilegiază pe acelea care facilitează metamorfozele și anamorfozele 2. Acțiunile personajelor sunt situate într-un mediu coerent, deși îndepărtat de al nostru. SF-ul propune o "enciclopedie suplimentară" pe care
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Astfel, este verosimil faptul că "într-o perioadă de schimbări bruște, amatorii de science-fiction sunt mai bine pregătiți să facă față viitorului decât oamenii de rând, pentru că ei cred în schimbare" (Robert Heinlein). 1.1. Domeniul Este alcătuit din ficțiuni narative, literare sau filmice punând în scenă, la modul foarte realist, aproape naturalist, aventuri care au drept scop explorarea potențialităților acestor lumi inventate, într-un raport mai mult sau mai puțin științific cu orizontul în care se înscriu. Aceste aventuri sunt
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ideile și vocabulele pe care actualitatea tehnoștiințifică le propune și din legăturile acesteia cu activitatea politică sau filozofică. Narațiunea SF propune o punere în scenă menită să inducă în cititor un efect de "patos metafizic", o emoție produsă de dezvoltarea narativă a unei idei sau a unei probleme serioase, dacă astăzi pot fi înlocuite anumite organe din corpul omenesc, ce scenarii ar putea deriva din aplicarea acestei practici întregii populații? Dacă un virus inversează ceea ce se credea a fi evoluție, modificând
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Lévi-Strauss, "orice se poate întâmpla într-un mit". Aceste istorisiri au totuși acces la cunoștințe de tip religios, valide pentru aceia cărora li se adresează. Mitul este un reper simbolic de neînlocuit, servește la "exprimarea și transmiterea sub o formă narativă, diferită de enunțurile abstracte ale filozofului și savantului, a unei cunoștințe privind realitatea" (Vernant, 1982). Povestirile de acest gen pun în scenă o imaginație apropiată de invențiile onirice despre care Charles Nodier (1830) va spune că sunt izvorul tuturor creațiilor
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
More să publice Utopia (1516)12. Este cunoscută posteritatea acestui text, al cărui titlu devine un nume generic, autorizând lectura textelor lui Platon dintr-o perspectivă utopică. Thomas More prezintă o societate "alternativă". Deși argumentativ, textul se dorește a fi narativ. Este alcătuit din două părți așezate în oglindă. Una descrie realitatea Angliei contemporane autorului, în care o mare parte a populației supraviețuiește cu dificultate, în vreme ce nobilii chefuiesc. Cealaltă aduce în prim-plan un înțelept utopic, explicând necesitatea idealului egalitar atins
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
progres tehnic. Vârsta de aur nu mai este un trecut inaccesibil prin definiție, ci un posibil viitor: Occidentul antamează raporturi noi și problematice cu Istoria. Secolul al XIX-lea ia în calcul rezultatele primei revoluții industriale, exploatând astfel, pe plan narativ, dimensiunea mitică a progresului, adesea legată la modul unilateral de dezvoltarea tehnico-științifică. Din această imagine se hrănește un nou tip de "miraculos al viitorului", pe care încearcă să-l ilustreze numeroși autori, îndeosebi urmând exemplul lui Félix Bodin (1833). Secolul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
17. În contrapartida acestei atitudini optimiste față de consecințele progresului tehnic, secolul despre care vorbim inventează și distopia*, sau contrautopia, îndeosebi prin Le Monde tel qu'il sera ⁄ Lumea așa cum va fi (1856) a lui Émile Souvestre, care inaugurează o direcție narativă nouă pentru imaginarul viitorului. Într-o distopie, autorul își imaginează că utopia colectivistă, de tipul aceleia a lui More, a fost realizată grație industrializării. Astfel distopia subliniază, la modul grotesc sau tragic, catastrofele care rezultă de aici pentru individul a
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
toate problemele grație savanților, percepuți ca noul cler. Cititorii, dacă încă mai sunt sensibili la impactul emoțional pe care îl are o nouă invenție, cer de-acum încolo mai mult decât o simplă integrare a ideii noi într-o schemă narativă convențională. Această exigență a cititorilor se manifestă printr-o schimbare de atitudine la autorii din prima perioadă. Este și cazul, printre alții, al lui Robert A. Heinlein, care, după câteva opere foarte campbelliene, se arată în Stranger in a Strange
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]