11,656 matches
-
și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai scăzut. Pot totuși cumpăra o pereche de ciorapi pentru amantă sau doi litri de vin la restaurantul „Bistrița”, în buricul tîrgului, unde bea o lume mai spălată, sau... covrigi pentru neveste! *La BBC (11 ianuarie 1987), s-a citit un prim articol din „Le Figaro” despre „România la ora delirului”, cu referiri la „proiectele faraonice ale Președintelui”, „distrugerea Bucureștiului” și a satelor prin sistematizare, oficializarea denunțului (Decretul 48 din decembrie 1985
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e un oarecare Nicolae Comis, „bosul boșilor” (mi-l caracterizează el), șeful restaurantelor sau al alimentației publice locale. L-am văzut de cîteva ori pe la vernisaje: o namilă, un turn umblător. Se saluta cu pictorii, pe care îi cunoaște prin nevastă-sa, șefa Fondului Plastic. Nu știu ce e la bază: ospătar, sportiv, economist? Figura (un oval înflorit) și ținuta vestimentară (mai ales cea în pardesiu), îl recomandă, fără altă vorbă, ca prosper. În comparație cu el, eu îi apar fiului meu (și nu numai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii lui Plăcintă”, „ceva mai mici decît struții”, despre „Tovarășul” (admirativ: „ce le mai știe omu’ ista!”), despre nevastă-sa, care „are numai 65 de kile” etc. Avea totuși o nedumerire: „Ce-i aia «alimentație rațională»?” Mi-a pus întrebarea tocmai cînd ajunsesem în fața unui galantar plin cu oase de 4 lei kilogramul. „«Alimentația rațională» - i-am răspuns - e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-am dat întrebările de interviu, dar nici o iotă din cele ce am discutat. De asemenea, nu de mult, am căutat să-mi amintesc de vizita pe care i-am făcut-o la Piatra, lui șlică, împreună cu Marlena, viitoarea lui nevastă. N-am reușit decît să stabilesc că am plecat din gara Stejaru (ne aflam în practică, la Pîngărați) și că în tren era răcoare. Dar cum am ajuns la cazarma lui șlică, ce-am vorbit cu el, cînd m-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
petrecut lucruri nasoale”, mi-a spus Sporici, imediat ce am intrat în birou, cu o mină mai curînd scîrbită decît îngrijorată. „A făcut scandal Mara, și s-au certat Sergiu cu Ovidiu. N-ai fi rezistat să vezi așa ceva!” M. e nevasta lui Nanianu, ale cărei ieșiri intimidează și oripilează. „E o isterică”, susțin ceilalți, „e doar exasperată”, cred eu. Pentru că nu prea stau la chefuri, mă bucur de o oarecare încredere în ochii ei. Dacă N. Îi zice că am participat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cuiva despre cei doi cățărători, am aflat că primăvara asta s a produs un fenomen neobișnuit: puii își părăsesc mai degrabă cuiburile, cad și mor. Din cauza radiației crescute sau a hranei poluate, se presupune. * Niciodată nu voi ști, cum știe nevastă-mea, istoria lucrurilor din casă, inclusiv a obiectelor („efectelor”, cum se zicea în armată) personale. Ea știe cîți ani are covorul, cîți frigiderul, mobila, cratițele, perdelele, mașina de spălat, de unde le-am cumpărat, din ce bani, în rate sau cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bîntuia furia des întîlnită și aproape generală de a aduce învinuiri. Ea a secătuit Roma în plină pace mai rău decît orice război civil” (Seneca, De beneficiis, Cartea a III-a, XXVI, 1). *„Ceea ce-i interesant - răbufnește V.M. - e că nevastă-mea vrea să fiu și hoț și cinstit. Să am, adică, tot ce are Ț., fostul meu coleg de facultate, dar să nu fac ca el: să nu jupoi pe unii și pe alții, să nu stau la băutură cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd ți-a intrat ceva în ele (o gîză, un fir de păr etc.) și vrei să scoți. Zîmbind, Mihai Buznea m-a întrebat, la rîndul său: „Ce fel de dungi ați vrea să purtați: verticale sau orizontale?” Elena Ciocan, nevastă de colonel, și Constantin Bursuc au tăcut; o tăcere opacă, jenată, ca și cum totul (gluma și comentariile celorlalți) n-ar fi fost auzite ori n-ar fi fost înțelese. După mai bine de două decenii de scris la ziare și reviste
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar nu le pot îndeplini. Cu ei cum rămîne?” „Rămîne că-s necredincioși, cum altminteri?” îmi reamintește visele sale, în care „Bunica” i-a apărut supărată, chinuită. „și ea încă se ruga și se împărtășea, dar voi (adică eu și nevastă mea)...!” Singurul punct în care îi dau dreptate e acela că nu le-am vorbit copiilor despre problemele mele spirituale: despre credință, despre speranțele puse în Dumnezeu pentru a reuși în cele mai diverse încercări, despre lecturile mele biblice, aproape
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Siretul» în B!” și va intra, căci perdelele sînt un articol de lux românesc. *Constantin V. Toma i-ar fi invitat pe activiștii din subordine să-și vadă de treabă și să-și țină gura: „ca să putem să dormim lîngă nevestele noastre, să avem grijă de copiii noștri”. Dar, la nici o jumătate de oră, a dat el însuși drumul unui „porumbel”: „Undeva, trebuie să crape, tovarăși!” *Al. Zub despre Ardeleanu, Mușat & Co.: „Sînt exacți în anumite detalii, dar construcția în ansamblu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pot să nu mă gîndesc la mine: vîrsta medie a unui costum depășește cinci ani, la fel și cea a altor obiecte vestimentare. Sărăcia mă marginalizează: „Nu putem primi pe nimeni în casă. Vrei să mor de rușine!”, îmi spune nevastă-mea; din disperare, nu din comoditate! Recitesc Psalmul 103 și constat cît de greu îi este autorului să și l imagineze pe Dumnezeu. Pentru el, Creatorul e un supraom care saltă pe treptele norilor, umblă „peste aripile vînturilor”, tună, adapă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De ce nu-i spui chiar tu?” Ba tu, tu trebuie să-i spui - a insistat el −, pentru că tu l-ai sprijinit de-a lungul anilor să publice. Și, uite, el a ajuns mare... Din cauza lui trebuie să mă despart de nevastă-mea. M-a distrus...” A început să plîngă. Lumea așezată la ghișee a început să se uite curioasă la noi. Atunci l-am poftit afară. Pe drum a reluat însă, de nenumărate ori, aceleași fraze compuse din insulte, fără a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pe drum a reluat însă, de nenumărate ori, aceleași fraze compuse din insulte, fără a reuși barem o dată să-mi răspundă la întrebarea: „Ce legătură e între faptul că eu l-am sprijinit pe M. și presupusa lui înclinație pentru nevastă-ta?” Mergînd alături, alcătuiam o pereche ciudată. Cei ce veneau din față și cei ce ne depășeau încetineau pasul în dreptul nostru ca să audă de ce se jeluiește bărbatul cu păr alb. Vorbea despre sine ca despre cineva aflat la marginea prăpastiei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cei ce ne depășeau încetineau pasul în dreptul nostru ca să audă de ce se jeluiește bărbatul cu păr alb. Vorbea despre sine ca despre cineva aflat la marginea prăpastiei. Se lamenta și amenința. „Mă distrugi cu gelozia ta”, i-ar fi spus nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha, ha, ha! Vrea să fugă din tîrgul ăsta, dar n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam senzația că am nimerit într-un „happening”. Uneori îmi venea să rîd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici o vară, sîntem în prag de septembrie!... Gata, s-a răcorit!... Hai, nu ne mai ține în șah, scoate ce-ai adus!” * După lectură, următorul meu viciu e acela de a da sfaturi altora. „La astea ești inepuizabil”, remarcă, ironic, nevastă-mea. E adevărat, i am stimulat ori i-am contrazis pe mulți care se arătau slabi sufletește, care (îi vedeam) alunecă pe panta prăbușirii intelectuale și morale. De cîte ori n-am îndemnat: „Sursum corda!”, ori n-am perorat, înșirînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori, realmente, străinătatea nu-i priește?... Pentru a patra oară azi, o „echipă” răscolește ghena cu gunoi de lîngă gardul redacției. Bărbatul, care a sărit înăuntrul ei, are drept unealtă un par. N-a găsit decît o bucată de stofă. Nevastă-sa (îmbrăcată cu cojoc) așteaptă mofluză lîngă un cărucior. *Numai cei fixați în clișee mai pot crede într-o „înflorire a culturii” în condițiile de azi, cînd preocuparea numărul 1 e astîmpărarea foamei. La alții, lucrul ăsta, cel puțin, se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
centru ce se întîmplă în cazarma noastră și, în general, în cazarma care e azi România? * Aflu din ziarul de azi (19 noiembrie) că a murit doctorul Aurel Potîrniche, căruia i-am trecut odinioară pragul, într-o vizită aranjată de nevestele noastre. Cînd ne întîlneam, pe lîngă salut, schimbam de fiecare dată și cîteva impresii. Era un bărbat scund, rotofei, cu mers legănat, de cocotă. Privea cu siguranță în ochii interlocutorului și, inflexibil, nu se abătea cu un cuvînt de la convingerile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de schimb de la Fabrica „Letea”. Apoi doi frați de-ai lui Vîță (unul de 66 de ani, celălalt de 70), fără să sufere. Ultimul a ieșit noaptea afară, a căzut și acolo a rămas pînă dimineață, cînd l-a descoperit nevastă-sa. Încerc să-l încurajez, și-l întreb de ce exemplul bun (faptul că Vîță are 80 de ani și trăiește) nu-i vine în minte. *O, aceste zile cu ceață deasă, în care, străbătînd parcul, mă simt amenințat! înaintez nesigur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în cele din urmă: „Ce fel de om e Adam ăsta?” înainte de Crăciun, a mers cu el și cu alți cîțiva scriitori băcăuani la Răcăciuni. Acolo au petrecut în casa poetesei L.M., fostă elevă de-a sa la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grijă de asta, termină strălucit. Ocupă un loc la rezidențiat, se specializează în neurochirurgieî e nevoieî Așa, unde am rămas? A, da! Funcționează cîteva luni într un orășel de provincie, apoi în fața lui stă Capitala!” și planificarea binelui continuă. Viitoarea nevastă e colega de grădiniță, fiica șefului de la aprozare. „Ea tot în Bulgaria are să înceapă?” „La urma urmelor - mi se răspunde -, fata nici nu are nevoie de studii. Taică-su le-a pregătit totul. Au cît să le ajungă pentru încă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai bine decît mine. Venise vorba de bunici. Nici eu, născut cu opt ani înaintea ei, nu i-am apucat în viață. Am cunoscut-o doar pe Melixina, mama vitregă a mamei noastre. „știi cum a luat-o bunicul de nevastă?”, m-a întrebat L. Am ridicat din umeri. „împlinind 19 ani și îngrijorată de faptul că încă nu s-a măritat pînă la acea vîrstă, de la care o fată se putea considera bătrînă, Melixina Capră, cum o chema de acasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trei fete (Maria, Minodora, mama noastră, și Aneta), țăran cuprins (avea prăvălie, moară, ogoare în mai multe locuri din țarină) și ajutor de primar. Nu i-a venit să creadă și a plecat acasă profund dezamăgită. Iată continuarea întîmplării. Subit, nevasta lui Ioan Cimpoeș, Zamfira, femeie viguroasă, robace, cade bolnavă. În lipsa unui medic comunal, și presupunînd că la mijloc e o vrajă, bunicul apelează întîi tot la Floaca, ca s-o dezlege. N-a vrut, l-a refuzat, îndrumîndu-l să meargă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cucoș. Din clipa respectivă - îmi povestește el - n-a mai avut pic de liniște. I-au trecut prin cap tot felul de presupuneri. înainte de a pleca și-a pregătit cîteva lucruri și și-a luat un fel de adio de la nevastă și de la fiică, neștiind dacă se va întoarce curînd. Relatarea lui nu mi s-a părut prea clară. Deși i-am pus întrebări, n-am aflat mai nimic despre conținutul discuției cu anchetatorul, ci doar că acesta era „un tinerel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai 270 și Jorjîcă. Deci bunicul nostru. Acesta, la rândul lui, este fiul unui Todică venit din Ardeal cu un cal, o nevastă și doi copii și s-au așezat pe moșia Horodnicenilor. Auzind boierul că este un om gospodar și foarte vrednic l-a chemat la curte și i-a spus să rămâie pe moșia lui și să-și ia cât pământ
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
băiat Filip-Karim Rusu , împreună cu care aștept cu nerăbdare să-l văd venind pe soțul meu, George Rusu, care de îndată după instalarea mea în Franța a început să lupte pentru a obține pașaportul necesar pentru a veni să trăiască alături de nevasta și de fiul lui. în ciuda faptului că RS România a recunoscut acum mai bine de 14 ani Declarația Drepturilor Universale ale Omului, ale cărei articole 13 și 14 consfințesc dreptul oricui de a-și alege țara de reședință, autoritățile române
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]