13,698 matches
-
văii cobora tot mai mult, un zumzet umplu cabina și vorbele tatei formau acolo înăuntru insule ce se stingeau repede: - Siguranță absolută, ușor de mânuit, simplu de oferit. Și fratele meu examină maneta, amplasată pe odgonul de sârmă la înălțimea obrazului și pe care urma s-o acționeze la momentul oportun, ca să frâneze căderea. Telecabina se opinti, fusese stopată, se clătina deasupra golului. —Aparatul trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână, și fratele meu își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcu pașii necesari până la margine, stătea acolo cu brațele ușor desfăcute și auzi vocea tatei nerăbdătoare, poruncind: —Sari odată! Era pentru prima oară când se făcea verificarea aparatului și fratele meu sări, coborând razant înspre pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească la doi, trei metri de sol, în vreme ce lațurile cu care era prins îi intrară în carne. Se clătina acolo, lipsit de ajutor, agățat de odgonul de sârmă, până ce fu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
wow! - două secunde. Apoi nu a mai zâmbit, căci și-a amintit că se presupunea că suntem prieteni buni și începu să zâmbească din nou. Stătea în ușă neștiind cum să mă salute. Îi înțelegeam jena. Să-l pup pe obraz? Să-i fac cu mâna veselă? Să dăm mâna? Poate că voia să-mi dea o palmă. Și nu-l învinovățesc. E totul în regulă? mă întrebă imediat. —Porți haine noi, nu m-am putut abține eu. Tu urăști hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am plecat de la restaurant la 11:30. Alfie m-a dus acasă după ce i-a spus clar lui Ed că se poate descurca și singur cu transportul. Ne-am despărțit cu unul dintre acele săruturi în care fiecare a oferit obrazul și apoi și-a întors buzele în ultimul moment. A fost penibil, dar și puțin incitant. Pentru o clipă, m-am simțit Meg Ryan. Să le așteptăm și pe prietenele tale? mă întrebă Alfie, în timp ce eu mă lăsam moale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din tremurat. I-am cumpărat o sticlă cu apă și ne-am uitat la un spectacol de cascadorii de pe niște scaune care nu se mișcau. I-a luat mai mult de o jumătate de oră să-i revină culoarea în obraji. De ce nu mi-ai spus că nu-ți place genul ăsta de loc? l-am întrebat amuzată. —Îți doreai foarte mult să vii, așa că nu am vrut să te dezamăgesc. Acum era rândul meu să-l mângâi pe păr. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Maria își dădu ochii peste cap exasperată. —Jenny, spre deosebire de tine, sunt o femeie matură. Nu mă interesează în câte carusele v-ați dat și câte înghețate ați mâncat. Vreau să știu de unde vin zâmbetul de pe fața ta și roșeața din obraji. Îmi dusei instinctiv mâna la față întrebându-mă dacă actele mele chiar lăsaseră urme vizibile. —Ei bine, Chessington a fost cumva un dezastru; nu e genul de loc care-i place lui Ed. Maria aprobă din cap. E genul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Slavă Domnului! Mă îmbrățișă cu căldură. — Vorbim săptămâna viitoare, șopti ea, arătând spre Ed. Mulțumesc pentru o seară cu adevărat chinuitoare. De fapt a fost o seară minunată, Jenny, interveni Danny. De-abia aștept să se repete. Mă pupă pe obraz ținându-și buzele lipite de obrazul meu atât de mult timp că nu mi-a venit să cred că Maria nu a observat. După ce au plecat, am rămas în bucătărie întorcând pe față și pe spate scena sărutului. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Vorbim săptămâna viitoare, șopti ea, arătând spre Ed. Mulțumesc pentru o seară cu adevărat chinuitoare. De fapt a fost o seară minunată, Jenny, interveni Danny. De-abia aștept să se repete. Mă pupă pe obraz ținându-și buzele lipite de obrazul meu atât de mult timp că nu mi-a venit să cred că Maria nu a observat. După ce au plecat, am rămas în bucătărie întorcând pe față și pe spate scena sărutului. Era ca un coșmar care se repeta. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sticlă cu apă caldă și o să mă duc chiar și la Blockbuster să închiriez o casetă ca să nu fii nevoită să faci conversație, dacă vrei. M-am uitat la el să mă asigur că mă tachina doar. Gropițele mici din obraji, pe care nu le mai remarcasem până atunci, îl dădură de gol. După douăzeci de minute, opri în parcarea unui mic restaurant. — Bănuiesc că ți-e foame, au trecut câteva ore de când ai mâncat aproape o pâine întreagă. Da, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și am de gând să mă duc să-i văd de Crăciun. I-am mai turnat o Guiness. Cu atât mai multe motive să te facem bine, l-am încurajat. El mâncă și bău cuminte. Îi revenise puțină culoare în obraji. Deci, ce ai mai făcut săptămâna asta? Acum că sunt bolnav, am timp să mă concentrez și poate o să înțeleg și eu ceva. I-am spus totul, bucurându-mă de sentimentul de eliberare dat de faptul că nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
până când, în mod inexplicabil, Lisa și-a făcut apariția pe ringul de dans. Înainte să-mi vină în minte măcar un motiv plauzibil pentru prezența ei acolo, ea a venit direct la mine și m-a pălmuit cu sete peste obraz. S-a întors și a ieșit fugind din club, urmată de mine, de Maria, de Gary și de Tony. Ne-au mai urmat câțiva gură-cască crezând fie că e vorba de „trenuleț“, fie sperând că o să iasă bătaie. —Lisa! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ei. Nu mai facem chestii de genul ăsta. — Asta pentru ați avut casele voastre în care să dormiți, am murmurat. Împachetă ziarul exact cum fusese și-l puse la loc. —Acum trebuie să plec, spuse el, mă pupă pe obraz ca de obicei, își luă servieta și plecă. Kieran ieși împleticindu-se din minuscula noastră debara jumătate de oră mai târziu. S-a prăbușit pe un scaun și a scheunat după ceai. Când i l-am adus, era cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sprayat cu vreun parfum nesuferit sau nu mi-a oferit o schimbare de imagine. Maria, dimpotrivă, a trebuit să le îndepărteze scuturându-și pletele cu violență. Pe mine de ce nu mă întreabă niciodată dacă nu vreau să încerc fardul de obraz de sezon sau crema antiîmbătrânire a lui J-Lo? Pentru că te îmbraci ca și cum puțin îți pasă de felul cum arăți sau ca și cum nu-ți permiți financiar să-ți pese. Dar vom schimba asta. Am urcat cu scara rulantă până la primul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce-ți imaginezi automat că sunt aici să cumpăr ceva pentru Tally? De ce nu aș putea avea și eu o aventură la fel ca toți ceilalți din jur? Poate că am amante peste tot în Londra. L-am pupat pe obraz. Pentru că nu ar fi genul tău. Se încordă la afecțiunea mea fraternă. Nici genul tău nu știam să fi fost. Asta dovedește că nimeni nu poate cunoaște pe altcineva cu adevărat. Intram pe teren minat. — Deci ce cauți? Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ușurință, dorindu-mi să nu-mi fie așa de ușor. După ce am mai luat o doză de medicamente, mi-am schimbat hainele pentru cină, făcând eforturi neobișnuite cu machiajul în scopul de a ascunde un nas care se umflase și obrajii care erau albi ca varul și începuseră să se cojească. Ed mă îmbrățișă, mângâindu-mă pe păr cu drag, iar eu am uitat din nou de Mark. Încă ținându-ne de mână (mă voi plictisi vreodată? imposibil), am coborât agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vârsta mea. Am încercat să nu mă holbez la ea să văd dacă avea și ea aceleași riduri pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea, implorându-l să se întoarcă la mine. —Bună, Edward. Ce surpriză! Edward? Edward era în mod evident iritat de această întâlnire și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate cu frigarea în inimă, pentru că acesta a refuzat să-i împrumute abonamentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el, ca să intru în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a împietrit decepția unei crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
douăzeci de ori, fără să-i izbutească operația rituală. În fața popotei improvizate la primăria satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui nume ilustru. Avea sânge albastru și mult talent camaradul acesta atât de drag mie, care desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]