14,286 matches
-
și lucidă. Doamna s-a uitat la mine cu milă și m-a rugat frumos să nu o mai întorc înapoi, să o las să plece. Și pe ea am urât-o. După ce a plecat salvarea, a mai ațipit un pic. A trecut vărul meu pe la noi, nu mai rețin cum a aflat. Mă agasa cu întrebări de genul: de ce nu am spus familiei? cum am rezistat așa singură? I-am spus și eu că mama ei știe, dar că nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
plângând. Zâmbea și îmi zicea că sigur îi vor plăcea și o să le poarte cu plăcere. I-am mulțumit frumos spunându-i că sigur îi vor plăcea că doar i le-a luat fata ei pentru înmormântare. Am râs un pic în ziua aia. Timeea ma filmat cu mama care mă făcea să râd. Râdea și ea, mă îngâna, se uita fix în ochii mei, dădea să ridice mâna la ochi, dar nu putea. Avea lacrimi în colțul ochilor și ar
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să-i ceară lui Dumnezeu să o ia, îl ruga doar să o ajute să mai suporte durerea numai ca eu, fata ei, să îi mai văd iubirea din ochi. Își dorea să mai reziste ca să le mai vadă un pic pe fetele ei. Nu mai puteam să o ridic, nici să o mai întorc fiindcă îmi era și teamă să nu o rănesc. Îl chemam pe vărul meu să mă ajute să o schimb și să-i schimb și lenjeria
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
de miros de vomă cu unul curat și nu am mai auzit-o să mă îngâne. M am uitat le ea: respira încă, din pieptul ei ieșea acel zgomot ciudat, dar respira. Mi-am zis că vrea să doarmă un pic, ca atare mi-am văzut în continuare de treabă uitându-mă din când în când la ea. O auzeam respirând și asta mă liniștea. Nu mai plimba ochii nicăieri, nici măcar nu se mai uita la mine. Credeam că poate vrea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
deloc. Mă rugam la Dumnezeu să-mi aibă grijă de ea, asta am spus toată noaptea. Dimineața la 6:30 am sunat și am vrut să merg la ea. Asistenta cu care am vorbit m-a sfătuit să merg un pic mai târziu și m-a anunțat că are puls și tensiune. Mi-a apărut în fața ochilor o imagine din seara de dinainte: o rugam să mă ierte că am adus-o la spital, mă plimbam în jurul ei pe lângă toate aparatele
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fi apucat de mână. Știu că am spus: „ acum miști degetul? Hai, te rog, rezistă să mi te iau acasă. ” Asistenta care păzea aparatele s-a ridicat de pe scaun și s-a uitat mirată: cum ar fi putut mișca? Un pic bucuroasă am zis să aștept acasă să se termine vizita și apoi plec la spital. Vorbeam la telefon, dădeam mesaje la toți și îi rugam să se roage pentru ea să-și revină măcar un pic să mi-o aduc
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fi putut mișca? Un pic bucuroasă am zis să aștept acasă să se termine vizita și apoi plec la spital. Vorbeam la telefon, dădeam mesaje la toți și îi rugam să se roage pentru ea să-și revină măcar un pic să mi-o aduc acasă. Eram într-un fel bucuroasă, dar tremuram din cap până-n picioare. Îmi tot apărea în ochi doamna de pe salvare, care cu o săptămână în urmă îmi explica că tensiunea urcă brusc și coboară brusc și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cer "grindină mare" care a ucis dușmanii cu miile (Jos., 10: 11). După victoria împotriva lui labin, regele Canaanului, Debora și Barac cântă mânia divină: Când ieșeai tu, Iahve, din Seir [.], pământul se cutremura și cerurile se topeau, norii picurau picuri de ploaie" (Judecători, 5: 4 sq.). Într-un cuvânt, Iahve se dovedește mai puternic decât zeii canaaneenilor. Războiul săvârșit în numele său este un război sfânt 32: bărbații sunt consacrați (giddes, "a sanctifica") și trebuie să respecte puritatea rituală, în ce privește prada
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-i valuri de rubin.// Și tot palatul parcă-arde/în fulgerări crepusculare-/Și nu e nimeni viu într-însul,/Pe scară nimeni nu apare...// Coboară soarele în neguri/ Și umbre lungi încep să vină;/ Grădinile îmi par stropite/Cu mii de picuri de rugină”.2) Dar tema asupra căreia aș fi vrut să insist ar fi fost „palatul” ca obsesie provincială: cazul Bacăului. Acesta avea Palatul Administrativ, Palatul „Mărăști” (o vreme hotel, școală de menaj, apoi Palat al Telefoanelor), Palatul Tribunalului și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dire, autant d’effets de la sénilité.” (p. 299) Studiul lui Doumic - ar mai trebui spus - a fost ocazionat de apariția Oeuvres complètes (5 volume) de Paul Verlaine, la Léon Vanier, cunoscutul editor al simboliștilor. Examinat „radiologic”, scrupulos și cu un pic de iritare, Bacovia ar evidenția cam aceleași stîngăcii ca și modelul său francez. Cine ar face-o s-ar alege însă cu calificativele de cîrcotaș și opac. în Dosarul Bacovia, I, am scris o frază pe care, parțial, o regret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a lungul anilor. Ei nu știu (dar n-am cum să le demonstrez) cît de risipitor sînt, cît din ce am strîns am pierdut, cît s-a „stricat”, cît stă neutilizat. Nu, nu: a mă considera zgîrcit e inexact; un pic cam lacom - da! într-un comentariu la Brigitta Trotzig (în inima de rubin, Ed. Univers, 2000, traducere și prefață de Gabriela Melinescu), d-na Aura Christi scrie: „Rezistența, - mă odihnesc nițel în tipare, - rămîne a fi un miracol. Niciodată, în pofida
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tinde să revină spre nivelul bazal fără însă a-l atinge. Ulterior, dacă infuzia glucozei continuă, nivelul insulinemiei crește treptat și atinge un platou care se menține pe toată durata aplicării stimulului. Această a doua creștere a nivelului insulinemiei, după pic-ul secretor inițial, constituie faza a doua a răspunsului insulinosecretor. Scăderea primei faze a răspunsului insulinosecretor a fost considerată ca prima anomalie detectabilă a funcției beta celulare. Scăderea fazei I a răspunsului insulinosecretor a fost semnalată la subiecții cu scădere
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
politicienii și bogații sunt mereu în cârdășie unii cu ceilalți". Criza a erodat, de asemenea, încrederea publică generală în sistemul democratic din Peru. Un studiu din 1990 a arătat că 59% din respondenți au considerat faptul că țara doar "un pic democratică" sau "nu era deloc democratică" (Mauceri, 2006: 252). Într-un alt studiu, derulat în împrejurimile orașului Lima, unde populația avea venituri mici, doar 44% dintre respondenți credeau că Peru are un sistem democratic (Roberts, 1995: 98). Criza triplă a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cărui titlu este el însuși sugestiv pentru rezistența la critica totalizatoare: "Viața se schimbă mereu și literatura se schimbă și ea. Nu decade niciodată, se schimbă" (77). Și: "Soarele adevărului strălucește în fiecare parte a pământului dintr-un unghi un pic diferit" (22). În nesfârșita schimbare și atomizare a "fiecărei părți din pământ" Garland ajunge la o poziție demnă de Heraclit. Ceea ce putem observa la răscrucea dintre secole este creșterea nemulțumirii față de argumentele pozitiviste. O opinie similară celei a lui Garland
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ajunge întocmai ca un fruct cu coaja veștejită. Stomacul gol se strânge, pântecele începe a se lipi de spinare, măruntaiele se topesc încetul cu încetul îndesându-se unele în altele... Ce pedeapsă merită acel monstru care trece cu vederea, fără pic de milă, un astfel de corp? Acela pe care nu-l mișcă atâta mizerie, de ce fel de chinuri nu este vrednic? Există oare o altă cruzime mai mare? Oare poate fi socotit un astfel de om altfel decât în rândul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
avuți), ci, din nefericire, prelungirea toxică a gândirii comuniste potrivit căreia artiștii sunt instrumente de propagandă. Folosirea banilor publici pentru a recompensa diverse servicii electorale (unele oneste, altele mârșave) este o practică curentă în lumea noastră. De altfel, cu un pic de atenție, pot fi ușor identificate mobilurile reale și mizele scandalurilor publice declașate de scriitori prin intermediul mass-mediei: accesul la resurse și privilegii. E amuzant doar că, de cele mai multe ori, insul care este teleportat într-o funcție publică, pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
calomnierea Casei Regale și intrată "în adormire" după istorica împăcare a lui Ion Iliescu cu adversarul său politic cel mai de temut. Această poveste, care îmbogățește pitoresc peisajul cacofonic al dezbaterilor publice și televizate de la noi, merită, cred eu, un pic de atenție și o analiză ceva mai depasionalizată. Primul lucru straniu legat de această candidatură paradoxală este un dubios consens al comentatorilor și formatorilor de opinie, din cele mai diverse medii și de formații și simpatii politice diferite, de minimalizare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de Harlem, cu un decolteu năvalnic din care ugerele siliconate stăteau să explodeze, care tocmai încheiase cea mai penibilă sesiune de răgete false auzite la televizor de la Marina Voica încoace. Nu reveni, te rog, că de-abia se liniștise un pic Andreea Marin!. 26 noiembrie 2009 Franța medievală credea în miracole, iar noi, ca bravi francofoni, nu ne-am depărtat, se pare, de Evul de Mijloc, fie doar și prin coloratura mistică cu care însoțim afacerile publice care ar trebui guvernate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
locuitorilor "satului global" care se aprind, degustă îndelung emoțiile sau suferă dramatic și dureros (mix extatic care acoperă întreg orizontul erotic accesibil lui homo sapiens) împreună, în fața televizoarelor, sau pe viu, în arenă. E un spectacol grandios care merită un pic de zăbavă. Cei mai în vârstă știu că Liga Campionilor nu a fost mereu așa, o urzeală de grupe și de bătălii fără victime, orchestrate pentru a avea confruntări cât mai multe și mai dramatice. În anii '80, și echipe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Brâncuși (Rien ne pousse à l'ombre des grands arbres) și că nu comentează dezbaterile interne ale partidului. Eu, care nu am niciun fel de botniță politică sau obligații față de patroni, cred, totuși, că acest incident merită un comentariu un pic mai amplu decât o simplă mențiune oarecum mondenă, fie doar și pentru a semnala textul amuțitor pe care acest schimb de replici l-a generat pe blogul domnui Traian Radu Ungureanu (aka TRU). Domnul Ungureanu este un jurnalist sportiv celebru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înțeles? Executarea!". Grea decizie pentru copilașul senilizat de chefuri, căci damele de consumație dimprejuru-i erau cam sterpe, desfundate de avorturi și seci din cauza uzurii. La tăvăleală mergeau, că nu aveau inhibiții, iar psihoterapia cu gemete profesioniste îi mai învârtoșa un pic ego-ul molatec. Dar plozi? Cu care dracu' să facă plozi? Însă, după cum știm din poveste, bunul Dumnezeu nu-i părăsește niciodată la greu pe cei vrednici, pe care doar îi încearcă, așa, ca să ne fie nouă, oamenii sărmani, de îndrumare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mândri de orașul lor, le-aș spune, totuși, că, din aceste mici orgolii prea ușor iritabile, se naște provincialismul. Oamenii politici reacționează rapid, din motive de vizibilitate, dar intelectualii, oamenii educați, cu simț critic, se cuvine să și reflecteze un pic la natura subiectului aflat în controversă. Iată, de aceea, ce cred eu că ar trebui adăugat la această dezbatere care s-a întins zilele trecute pe ziare, pe televiziuni locale, pe bloguri și în parc: 1. Criticile, argumentate sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
conferențiarul, atât în atitudinea snoabă care ne îndeamnă să facem paradă de referințele culturale în loc să degustăm, relaxați, jazz-ul ca atare, cât și în lipsa de deschidere către formele noi de expresie sau către alte mode actuale) ar merita totuși un pic de atenție suplimentară. Are dreptate Cătălin Ștefănescu, mai nimic din muzica ultimelor decenii nu mi-a atras atenția, la nivel de atracție profundă, modelatoare, așa cum s-a întâmplat cu opțiunile mele muzicale de tinerețe. În afară de Nightwish, descoperit la fiul meu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fermitatea unui gospodar care nu ezită să împuște lupul care îi atacă stâna, fără să-și lase agoniseala distrusă doar pentru a face pe plac "iubitorilor de viețuitoare" care îl mustră de peste gard. Bineînțeles că știu că situația e un pic mai nuanțată și că, în sine, bieții câini nu au nicio vină, dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în ciuda unor auguri care i-au fost mereu nefavorabili, pariul cu posteritatea. Nu e vorba să facem aici, deși poate ar merita la un astfel de ceas festiv, evocări encomiastice sau cine știe ce jocuri propagandistice, ci doar de a medita un pic la modelul de decență și stabilitate, de calm și respect pentru țară și valori pe care ni-l oferă, măcar de două decenii și jumătate, Regele Mihai. Și de a îi identifica parțial pe cei cărora acest model le creează
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]