13,067 matches
-
cu tot ; regie 4 cu felicitări, Malvina Urșianu a uitat și puținul pe care-l știa acum vreo 30 de ani etc.) înseamnă a-i acorda mai multă importanță decât are. Singurul lucru important este că-ți dă o stare proastă. Iar ultimul lucru pe care mi-l doresc pe lumea asta este să fiu însărcinat de Malvina Urșianu... Vremurile alea s-au dus ! Proba de reportofon în Proba de microfon (cel mai bun film al lui Mircea Daneliuc, alături de Iacob
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
interpretat de regizor) devine personaj : din imaginea filmului trece în cea de televiziune. Din păcate, nimic nu trece în ultimul film al lui Daneliuc, Ambasadori, căutăm patrie. Nici titlul (inițial, Allegro allarmato), nici scenariul, nici regia nimic : e cel mai prost film al celui pe care ziarul Adevărul l-a premiat acum câtăva vreme, așa că acum a făcut ciocul mic Ce-i drept, Daneliuc a stat (prea) mulți ani pe tușă, într-o meserie în care, dacă nu faci film după
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
când toată familia aștepta să vină americanii, sunt cusute (alb-negru) în materialul filmului, dând poveștii o adâncime suplimentară. Tot filmul poate fi văzut ca o prelungire a acelei replici rostite de Victor Rebengiuc în Balanța lui Lucian Pintilie : ăl mai prost om din lume e americanu, hă-hă-hă ! Aici, americanu se numește Jones și este comandantul soldaților opriți cu tren cu tot în gara Căpâlnița (găselniță care trimite probabil la Căpâlna și ale sale emblematice fete...). Armand Assante îl joacă așa cum ne
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
printre care s-a aflat și compatriotul nostru Cristea Avram (încheierea cronicii la Ape regina al lui Ferreri !). Iar în privința gustului, am văzut deja : Caranfil e capabil de surprizele cele mai bune (Basic Instinct patru stele !), precum și de cele mai proaste (Al cincilea element o stea !) ; e limpede că, la el, un film subtil de James Ivory nu va fi niciodată bine cotat (atunci când este, sigur e cel mai prost vezi Jefferson în Paris...), în timp ce unul tezist al lui Stanley Kramer
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
uneori) și mult (prea mult...) amor (de Cinema). Cele două tomuri exprimă definitiv un personaj (T.C.) și demonstrează că niciunde nu te exhibi mai mult decât în cronicile laudative... Ce, credeați că măsura unui critic e dată de acreala cronicilor proaste ? Nici vorbă : oricine știe că e mai simplu să scrii de rău ! Dar, vorba unora, ce propui ? Care ți-e lista ? Dacă Tarkovski nu intră la socoteală, dacă Regula jocului nu-i chiar o capodoperă, pe cine bagi în loc ? Aici
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în filmele Malvinei Urșianu, negativii (adică boierii, clasa avută) sunt mai credibili nu s-a înșelat ; chiar dacă a făcut-o pentru a o incrimina pe autoare (care, deși căsătorită cu bine văzutul Paul Anghel, deși ea însăși la stânga, avea dosar prost ca boieroaică...), rămâne impresia că cele mai reușite personaje ale sale (iar asta se vede încă din primul film, Gioconda fără surâs din 1968) sunt foștii, cei cu dosar prost ! Ca și la G. Călinescu, figurile care-ți rămân în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bine văzutul Paul Anghel, deși ea însăși la stânga, avea dosar prost ca boieroaică...), rămâne impresia că cele mai reușite personaje ale sale (iar asta se vede încă din primul film, Gioconda fără surâs din 1968) sunt foștii, cei cu dosar prost ! Ca și la G. Călinescu, figurile care-ți rămân în memorie sunt cele depășite de istorie, pe când cele pe care istoria le-a împins înainte fac oficiu de figuranți (vezi, în acest sens, și ultimul film reușit al autoarei Figuranții
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bombastice, gonflate. în mod previzibil, acest lucru i-a adus un Oscar pentru film străin (Soare înșelător, 1994, care a deschis BEst-ul) și onoarea de a deschide Festivalul de la Cannes (cu Bărbierul din Siberia, 1998, poate cel mai prost film al său)... Ceea ce-mi aduce aminte de un detaliu : începe Festivalul de la Cannes ! Cele două bătăi de pleoapă ale modernității Cinematograful românesc a fost întotdeauna contemporan, dar modern nu a fost decât începând cu 1965 ; și nici după
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
teatru, cinematograf, cazinou, mai multe școli și biserici. După naționalizarea din 1948, activitățile miniere au continuat în galerii până în 1970, apoi au fost deschise exploatările în carierele de la Cetate și Cârnic. Începând cu anii de dupa 1989, lipsa investițiilor și politica proastă în domeniul mineritului, au dus la închiderea exploatării aurului la Roșia Montană. Ajungem la Muzeul Mineritului. Intrăm într-o curte mare, neângrijită, plină de bălării, ceea ce dovedește că nu prea sunt mulți cei ce trec pragul, în calitate de oaspeți, dar nici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Mă așteptam să-mi dai telefon. Spune-mi și ultimul vers! Nu... Zău, mereu mă chinui cu versurile astea. Îți voi da volumul întreg. Ce bine! se bucură Livia. Mi-l dai deseară. Am auzit că filmele din oraș sînt proaste, așa că mergem la tine, de mult mi-ai promis, rîde alintîndu-se, și e încîntătoare! Mergem, încerc eu s-o amîn, peste cîteva zile. Ba nu, azi! zice ea hotărîtă. Vreau să văd și eu unde locuiește "autorul local". La patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinat, te poți purta cum dorești! Există un cod al eticii și echității socialiste, tovarășe fizician!... Mai mare rușinea! Să te porți astfel cu o femeie, mai ales știind că este colega mea... Ce, credeai că n-o să-mi spună? Proastă părere mai aveți voi, bărbații, despre noi, femeile. Ce pretenții mai putem avea de la alții, cînd tineri cu studii superioare absolvenți ai Universității! se poartă astfel?!... Îmi aud tîmplele zvîcnind puternic, îmi simt obrajii cum îmi ard și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
secretarul literar, intrînd în urma mea în birou. Ai adus textul? Ce text?! mă mir eu. Cum ce text! N-am discutat subiectul acela și-ai zis că-l scrii?! Că vorba aia, mormăie Lazăr, dacă e să montăm o piesă proastă, măcar să fie de-aici, din urbea noastră, să ne scuzăm că am dorit din tot sufletul să promovăm un autor local... Foarte bine! îi răspund. Apucă-te și scrie; subiectul îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bulionul 80-100 kg. M’a recondus acasă, extrem de drăguță, fata ceasornicarului, Elisabeth Eleutheriade. Am vorbit de tine. Atâtea lucruri rămân între noi, care nu pot fi scrise... Mă gândesc la tine; mi-ai fi spus: „Mamy, Mamy, de ce ești copil prost, ia nu mai plânge, copilule“. Și apoi: „Va dans ta chambre et mets du rouge sur tes lèvres... “ Și totuși încerc să fiu fericită că te știu aci (sic!): aibi grije de tine, să nu te îmbolnăvești, aibi grije de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bani, dar cu imense provizii. Tu ce spui? La masă, seara, singură, chiar și fără perspectiva fugarei apariții a Irenei, care a plecat azi cu Călin. Să-ți vorbesc puțin de Lucia. Ciudată ființă, cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de risipire, cu o sută de popasuri inutile la toate mesele, cu cheltuiri de grații, cu pofta de a deveni centrul tuturor dorințelor. Tot criticând pe Cinci, declarându-l prea snob pentru a face sacrificiul snobismului în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mare, galben, de lângă Radio și mi-am înfundat capul în mâinile sprijinite pe genunchi și am stat așa, într-o încleștare desperată de singurătatea mea, peste care se proiecta magic umbra ireală a visului meu lăuntric: Tu. Pe urmă veștile proaste. Din pricina Stanei, cred, care a fost închisă două zile pentru că a schimbat data nașterei și a funcției ei din grandomanie, un fel de „Curti“ „musafir“ și un „poet de al nostru“ [au apărut] în lipsa mea, vineri, ora 2 p. m., imediat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o rază tăioasă de soare de iar nă, în începutul acestei primăveri de stăpânire asupra Parisului?! Am scris strâmb. În biurou nu a mai rămas bun decât becul albastru de la pomul de Crăciun al copilăriilor tale succesive și lumina cade prost și greșit pe hârtie și mă înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½. Se va fi răcit apa din baie? Mie nu-mi strigă nimeni: „Cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
somn, în nădejdea că poate te voi visa și voi putea să-ți văd chipul tău aproape, aproape, cu ochi, sprâncene, nas, gură, moi, calde, vii... Îmi vine să plâng. Noapte bună, Monica! Luni, 6 octombrie [1947] Eri, o zi proastă cu tristeți, cu vești de familie, la fel ca acelea de dinaintea plecării tale. Azi, după o noapte de insomnie cu scularea la 4 fără 20, cu 5 ore de lecție, fără cărți, deci cu rol ultra-activ, reîntoarcerea la 2 și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cad de cele mai multe ori alături. În cancelarie, nimeni; acasă, nimeni, în viață, nimeni. Nu am mai cetit ni mic. Aș vrea să mai cred în influența estetică a lui Baudelaire. Nu mai pot. Trec iar printr’o passă teribil de proastă, fără orizont, fără nicio posibilitate de evazie. Preocupările didactice mă mai îndepărtează din sumbrarea în melancolie, deși cum sună și ies din clasă mă duc pașii mecanic spre ascensor, spre cancelarie... De o săptămână, mâine, nu am mai primit nimic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lumânare pentru ca tu să fii fericită în orașul spre care te-a împins, peste toate imensele dificultăți, destinul tău. Dragă Monică mică, mama pune capul pe umărul tău și plânge înăbușit de dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a sărit în ochi și mi-a strâns inima: „Nu te mai încăpățâna până la absurd. Orice ai face, ai să-l pierzi pe micuț“. Dacă îți scriu asta, o fac ca să abat eventuala sentință a destinului, dezvăluind-o dinainte. Ce proastă și ce superstițioasă devin! M. 23/1947 I Duminecă, 21 decembrie 1947 [...] Vineri a fost ziua cea mare, când alergam peste tot, ca o amforă de preț plină ochi, gata să se reverse, plină de tot ce mi-ai trimes
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
8½, încântate de aspectul casei, care chiar era frumoasă, cu frumoasele covoare de care ți-am vorbit într-una dintre scrisorile mele, probabil pierdute, covoarele bogatei moștenitoare. Iar după cină, o lecție de o oră și ceva cu Chirana, mai proastă și mai încuiată ca oricând. [...] Scrie-mi dacă ai primit cele șapte scrisori ale mele sau trebuie să le socotesc definitiv pierdute. Acuma, slavă Domnului, văd că scrisorile trimise prin poștăajung la timp - și simt că renasc. Fii curajoasă, fata
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dimineața, am plecat la școală pentru munca voluntară de la 8 la 10½; de la 11 la 2 conferință și seminar politic, de la 3 la 6 iarăși muncă voluntară la școală. Când m-am întors acasă, mama lui Mircea [Eliade] cu vești proaste de rechemare în țară, cu fraze neinspirate; dar, cum spuneai tu cu o anume eleganță, puțin îmi pasă... Sub ușă, aveam cheia 1 - am găsit scrisoarea Mimi de pe întâi iunie. Pari alarmată. Dacă crezi că făcând o croazieră o poți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tu, am s-o citesc. Nu uita că i-ai putea fi fiică. [...] 85/1948 II Vineri, 29 octombrie [1948], seara [...] O, mamounique, nu te obosi, te implor; de o vreme te simt deprimată; pagina aceea cenușie, plină de păreri proaste despre tine, de îndoială, m-a făcut să tresar; așa de tare aș fi vrut să alerg la tine, să te iau în brațe și să ți spun doar atât: nu, scumpa mea, nu ești de gheață, dar ești foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră la portar, ca să nu vină prea devreme) și a vărsat sacul cu vești proaste. Muma și Atu sunt la Craiova, în stradă, literalmente în stradă, având drept unic bagaj boarfele cu care erau îmbrăcați la ora trei noaptea. Octav - bolnav, grav bolnav, operat fără speranță etc. etc. Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar ce să fac, când o văd pe fetița mea... în rochia mea de mireasă... — Vai, mami... Nu mă pot stăpâni și o iau în brațe. E... o rochie foarte drăguță... Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]