11,440 matches
-
Jean Fernel susține preeminența filosofiei asupra medicinei în așa fel încât, înainte de a fi știință și artă să fie reflexie, înțelepciune. Asupra medicinii sale vom reveni. Un flagel care a îngrozit secolele Renașterii a fost luesul prin viteza sa de răspândire și consecințe. Neocolind vârstele, sexele și clasele sociale, sifilisul, supus observației atente, i-a condus în sec. XVI pe Jacques Béthencourt, Musa Brassavole, Jean Fernel ș.a. la convingerea că acest flagel, localizabil în orice organ, este molipsitor. în 1564, Fallope
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la congrese de specialitate. în 1833 apare în capitala Moldovei, prima societate medicală științifică din spațiul românesc, intitulată Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, inițiată de doctorii Iacob Czihak și Mihai Zotta. În programul ei se prevăd conferințe, comunicări, răspândirea științelor în popor, valorificarea resurselor naturale, înființarea unui muzeu, a unei biblioteci, a unei grădini botanice, pe care o va realiza Anastasie Fătu, promovarea de relații cu instituții și personalități medicale. În 1837, Iacob Czihak publică Istoria naturală în care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
concurs o bursă de stat pentru studii universitare. Urmează, la Iași, literele și filosofia și dreptul. Între profesori - A. Philippide, A. D. Xenopol, P. P. Negulescu. Activează, afirmându-se ca orator, în societatea studențească „Zorile”, care avea ca scop „extensiunea universitară” - răspândirea „înaltelor idei cultivate în universități în masele poporane”, și debutează publicistic în ziarul ei, „Zorile” (1902). Își ia licența în litere cu magna cum laude. G. Ibrăileanu îi încredințează, spre suplinire, catedra sa de limba română de la Liceul Internat. Profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Aș adăuga că orice fel de comportament care atentează la demnitatea semenului Înseamnă agresivitate. În mediul școlar conduitele agresive sunt des Întâlnite, așadar nu neapărat În forma acută (violență fizică), ci și sub formă de calomnie, injurii, dispreț, ranchiună, amenințare, răspândire de zvonuri. La tinerii cu comportamente agresive antisociale apar frecvent Încălcarea legilor și a normelor sociale (hoție, consum de droguri). Importantă este și vârsta În ceea ce privește modul de manifestare al agresivității. Astfel, la vârsta preșcolară prezintă o frecvență ridicată, dar formele
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
ei și, firesc, s-au exprimat atitudini diferite față de legalizarea prostituției, ele variază între acceptare, tolerare și respingere, fiecare atitudine în parte fiind justificată. Acceptarea are ca temeiuri: presiunea solicitărilor, realitatea pieței, controlul fenomenului, reducerea riscului violențelor sexuale, reducerea riscului răspândirii bolilor venerice, pragmatismul obținerii unor venituri. Tolerarea are ca temeiuri: imposibilitatea eliminării acestei practici, dificultatea de a controla fenomenul, realitatea pieței clandestine (chiar și în condițiile legalizării). Respingerea are ca temeiuri: exploatarea sexuală, mijlocirea infracționalității, prostituția nelegală fiind ea însăși
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rusă din Franța, precum familia Pitoëff, Georges (1884-1939) și soția sa Ludmila (1895-1951), înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, apoi Tania Balașova (1903-1973) în perioada imediat următoare războiului, și mai recent, pe Antoine Vitez (1930-1990), au cunoscut o largă răspândire, prin intermediul lor, printre teoreticienii francezi. Nu poate exista, după părerea lui Stanislavski, interpretare originală, decât atunci când comediantul folosește bogățiile vieții sale interioare. Pe scenă, actorul trebuie să simtă ceea ce joacă. Arta sa este cu atât mai mare, cu cât el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
materialicește de prieteni și de foști elevi. Odată cu izbucnirea revoluției din 1848, ia parte activă la toate evenimentele, fiind unul dintre conducătorii revoluționarilor din Transilvania. La 24 și 25 martie alcătuiește două înflăcărate proclamații către românii transilvăneni, care cunosc o răspândire imediată. La 14 mai, rostește în catedrala din Blaj un amplu discurs, îndemnându-și conaționalii la luptă pentru dobândirea libertății naționale și sociale și luând atitudine împotriva nobilimii maghiare. Tot el citește jurământul solemn al revoluționarilor. Aproape un an, B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
ascensiune, B. se retrage, grav bolnav, către locul de baștină și se stinge în drum spre casă, în pădurea Almașului, fiind înmormântat în satul natal. Fără a fi avut o concepție filosofică proprie, B. a contribuit în mod substanțial la răspândirea, în cultura noastră, a unor idei de largă circulație în filosofia europeană de la începutul secolului al XIX-lea. În ansamblu, opiniile sale derivă din filosofia kantiană și din raționalism, fiind adaptate la cerințele vieții sociale românești, deși nu totdeauna în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
le-a continuat la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de doctor în științe politice și administrative. Publică basme, snoave și traduceri, iar din 1895, împreună cu Carol Müller, înființează colecția „Biblioteca pentru toți”, urmărind, prin conținutul scrierilor selectate, răspândirea „frumosului și moralului”. Același imbold îl va călăuzi și în activitatea de director al revistei „Foaia pentru toți”, pe care o va edita și conduce între 1896 și 1899. Mai scrie în „Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
, revistă apărută la București, lunar, între 1 octombrie 1888 și martie 1889. Un comitet își asumă răspunderile redacționale și editarea periodicului, care se adresează tineretului, în scopul de a contribui la răspândirea cunoștințelor științifice și, mai ales, a literaturii originale. Revista nu a tipărit articole de știință. În schimb, literatura tinerilor redactori și atitudinea plină de bunăvoință manifestată prin „Poșta redacției” față de corespondenți au atras un număr relativ mare de cititori. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288274_a_289603]
-
a Apei Mari) este o astfel de derivație spre Câmpul Mare al Ulpiei Traiane, pentru mori și irigații, funcționând din vremea lui Hadrian, conform unei inscripții găsite în zonă59. Sunt numeroase hidronimele de ape mici de origine latină, cu mare răspândire pe tot teritoriul spațiului carpato-dunăreano-pontic. Să cităm cîteva: Limpedea (lat. limpidus), Tulburea (lat. turbulus), Apa Neagră (lat. nigra), valea Albă, Alba (lat. album), Balta Verde (lat. viridis), Amaradia, Amara (lat. amarus), Lacu Sărat, Sărata (lat. sal), Apa Caldă (lat. calida
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
geografia, elocința, filosofia ș.a., afirmate pe întinsul teritoriu locuit (sau influențat) de greci. Autoarele vehiculează și sistematizează o vastă informație, de la apariția scrisului până la constituirea și impunerea formelor de expresie ce stau la baza literaturii europene, punând totodată în evidență răspândirea și diversitatea lor în numeroasele centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
bazice 1. are gust leșietic, este lunecoasă la pipăit; 2. turnesolul devine albastru când este adăugat la o soluție bazică; 3. reacționează cu o soluție acidă, distrugând sau neutralizând proprietățile caracteristice ale unui acid; 4. conduce electricitatea. Fenomenul fizic de răspândire a particulelor unei substanțe, solide, lichide sau gazoase printre particulele altei substanțe se numeste DIZOLVARE. Dizolvarea este determinată de mișcarea liberă a particulelor,fenomen fizic numit difuziune. Factorii care influențează dizolvarea sunt: ü temperatura, ü agitarea, ü suprafața de contact
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
circuitul natural prin respirație, transpirație și moartea organismelor. Distingem și un circuit apă-om-apă care se referă la intervenția activității omului . CAPITOLUL V APA ȘI MISTERELE VIEȚII SUBACVATICE Apa este un element indispensabil vieții, pentru toate organismele și ecosistemele, datorită largii răspândiri și calităților deosebite pe care le are. Diversele teorii ale apariției vieții pe pământ acordă apei un rol central, majoritatea considerând oceanul primul și pentru miliarde de ani singurul leagăn al vieții. Echilibrul natural este adesea perturbat de om, din cauza
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
să-și localizeze precis prada. Dinții zimțați fac restul. V.2 Flora acvatică Fitoplanctonul este format din numeroase organisme vegetale, din care algele sunt mai frecvent întâlnite. « Trichoalesmium erythraeum », o specie de algă albastră cu pigmenții roșii, are o largă răspândire în Marea Roșie iar « Nodularia spumigena », tot o algă albastră care se afla în M. Baltică, dă apelor, prin numeroșii ei indivizi, o colorație cafeniu-verzui. În apele reci din regiunile arctice sau antarctice se găsesc răspândite numeroase diatomee și bacterii dând
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
aspecte cât se poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din ce În mai frecventă a amuletelor și În răspândirea cultului micilor divinități salvatoare, cu dezvoltări magice evidente. 24. EGIPTENII ȘI GRECIITC "24. EGIPTENII ȘI GRECII" Dinastia saitică se Încheie odată cu invazia persană În Egipt, În ultimul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr.: dar ceea ce urmează este o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe țărmul nordic al Golfului Persic. Cultura ‘Ubaid se regăsește În tot sudul și nordul Mesopotamiei. Aceasta prezintă forme de ceramică lucrate la roată, mai puțin Îngrijită decât celelalte, dar cu o formă geometrică bine definită; se realizează o largă răspândire a bronzului și este introdusă cărămida În locul argilei presate; se produc teracotă, plăci de argilă, vase de piatră, se folosesc pietre dure (hematite, lazurit, turcoaz) și sigilii (În nord). În ceea ce privește religia, În etapa culturală ‘Ubaid se afirmă două expresii importante
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe "Enkidu", prietenul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (după cum am văzut deja În legătură cu monstrul ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe "H~umbaba"); Ghilgameș Însuși; ¾ammurabixe "H~ammurabi"; Lugalbandaxe "Lugalbanda"; Samsu’iluna; Sulghi etc. Răspândirea eroismului acestor figuri (dintre care unele au fost divinizate: vezi mai mult) are În vedere În primul rând sublinierea aspectului lor războinic. Printre zei sunt desemnați cu numele de erou, pentru că s-au evidențiat ca războinici, asemenea oamenilor, În jur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consideră că ea este de origine divină și nu există dubii asupra eficacității sale: de altfel, este practicată de zei și de oamenii care au Învățat-o de la aceștia (mai ales de la zeița Kamrușepa). O serie de factori, precum larga răspândire a magiei, faptul că ea este practicată la toate nivelele și cunoașterea posibilului pericol pe care Îl presupune, fac din aceasta un instrument controlat de puterea politică; acest lucru este valabil mai ales În cazul magiei practicate de specialiști și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice odată cu introducerea la Cartagina a cultului Demetrei și Corei (396 Î.Hr.): un fenomen care, asemenea celui al răspândirii cultelor tămăduitoare, răspunde la noile nevoi ale credincioșilor, pe care credința În divinitățile tradiționale nu mai reușește să-i satisfacă. În rest, divinitățile feniciano-punice au fost uneori primite de civilizații vecine, precum Anatolia și Egipt. Un caz aparte este reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim pe Hadad ca divinitatea poliadă principală, cu un templu al său (cf. 2 Regi 5,18), fiind cinstit cu epitetul de Rammanxe "Ramman", „Celxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul Bene-Kohennabu, care a ajuns la vârful societății În secolul I Î.Hr. datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propriu și care apare reprezentată cu atribute lunare, care nu sunt, nici În acest caz, legate, În mod cert, Încă de la origini de personalitatea sa. Trebuie ținut cont și de faptul că În general, cultele lunare au Înregistrat o largă răspândire și popularitate În Siria nordică, cum ar fi la Emesa, Hatra (cetatea zeului Shamsh), Edessa (cu Azizosxe "Azizos" și Monimosxe "Monimos"), având desigur influențe provenite din Mesopotamia nordică (Harran). Numele de Aglibol Înseamnă probabil „Tăurașul lui Bolxe "Bol"” (după alții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Mediteranei, ocupă o poziție geografică deosebit de favorabilă schimburilor. Ea este o răspântie obligatorie pentru rutele ce unesc continentul grec, insulele Ciclade, Asia Mică și Africa septentrională. Încă din mileniul al VII-lea Î.Hr. ea a luat parte la răspândirea civilizației neolitice, care a lăsat numeroase urme pe teritoriul ei. În orice caz, abia la sfârșitul neoliticului Creta Începe să intre În contact sistematic cu continentul și cultura cicladiană. În epoca succesivă, a bronzului timpuriu, fază ce precedă dezvoltarea palatelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
thesmophoriilor. Descoperirea de oase omenești În afara incintelor funerare a făcut să se nască bănuiala că, ocazional, era practicat, și sacrificiul uman. În măsura În care a fost un obicei legat de circumstanțe ieșite din comun, uciderea rituală a victimelor umane a cunoscut o răspândire moderată În tot bazinul mediteranean și chiar În Creta minoică (subcapitolul 2.3b), păstrându-se până și În Grecia clasică, uneori aluziv, uneori fățiș, În tradiția lui pharmakos, care avea scopul purificării cetăților (cf., În acest volum, „Religia greacă”, subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]