12,786 matches
-
turcească, situație în care se găseau și celelalte două provincii românești: Țara Românească și Moldova. În aceste împrejurări, regele Ioan I Zápolya dăruiește Scaunul Tălmaciului și satele aparținătoare lui Ștefan Mailat, voievod al Transilvaniei, care-l anexeaza Țării Oltului. Noua stăpânire durează până în anul 1539 când scaunul este răscumpărat de către conducătorii Sibiului. În același an, în cadrul luptelor pentru tronul Ungariei dintre Ferdinand de Habsburg și Zápolya, Ștefan Mailat și vicecăpitanul Emeric Ballasa, atacă și devastează Scaunul Tălmaciului. În toată această perioadă
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
când scaunul este răscumpărat de către conducătorii Sibiului. În același an, în cadrul luptelor pentru tronul Ungariei dintre Ferdinand de Habsburg și Zápolya, Ștefan Mailat și vicecăpitanul Emeric Ballasa, atacă și devastează Scaunul Tălmaciului. În toată această perioadă continuă și lupta pentru stăpânirea satului Racovița între diferiți pretendenți. În 1543, Francisc Kwrevssi de Samson, vinde proprietatea sa lui Ioan de Morgonda, un an mai târziu citându-se un litigiu de hotar între Racovița și proprietarii din Bradu. În 1571, principele Transilvaniei, Ștefan Báthory
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
a victoriei de la Mohács din anul următor, prin prevedrile tratatului încheiat între împaratul Austriei, Leopold I și principele Transilvaniei Mihai Apafi I, trupele austriece au intrat pe teritoriul Transilvaniei. Ca urmare a acestei actiuni, în anul 1688 a luat sfârșit stăpânirea turcească, drept pentru care Dieta din 9 și 10 mai din acel an a proclamat înglobarea noii provincii cucerite la imperiul austriac. Actul prin care s-a consființit acest fapt, l-a constituit așa zisa „Diplomă Leopoldină” din 1691, adevărată
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Viena, la propunerea dietei precum și de către un comandant militar. Cât privește populația românească, ea urma să rămână și pe mai departe în vechea stare de iobăgie, nobilimii asigurându-i-se vechile privilegii. Ca urmare a trecerii țării sub o nouă stăpânire, în pragul secolului al XVIII-lea în istoria Racoviței se înscriu două evenimente: Se știe că prin diploma andreană din anul 1224, sașii au fost îndreptățiți să folosească în comun, împreună cu vechii proprietari bunurile „"Terrei Blachorum"” și că aceștia, în
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
dar se bucurau și de anumite privilegii, fiind scutiți de sarcini feudale. În 1721, pe lângă scutirile obișnuite, plăieșului racovicean i se asigura și hrana zilnică. Pentru credința și statornicia lor dovedită în îndeplinirea pazei granițelor, plăieșii și-au dobândit încrederea stăpânirii astfel încât în anul 1667, principele Mihai Apafi I le-a încredințat acestora și paza trecătorilor și a cetăților de graniță, asigurată până la acea dată de către detașamente ale armatei regulate. Arhivele sibiene au păstrat documente în care sunt consemnate nume ale
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
fiindcă era „tare și viteaz”, Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat și al văduvei Țerua), primește de la împărat „privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” și se întâlnește cu proorocul Ahia din Silo, care îi proorocește stăpânirea asupra a zece din semințiile împărăției lui Solomon. Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Șisac, unde stă până la moartea urmăritorului său. Solomon a domnit 40 de ani.
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
de atunci, a fost dezvelit un bust al ctitorului Gheorghe Roșca Codreanu, lucrat în bronz de sculptorul Mihai Onofrei. Bustul, situat în partea de nord-vest a clădirii liceului din Bârlad, a fost trimis la topire în 1951, când proletcultismul pusese stăpânire pe cultura românească.
Gheorghe Roșca Codreanu () [Corola-website/Science/311167_a_312496]
-
După ce Gheorghiță se întoarce acasă în preajma sărbătorilor de iarnă, Vitoria pleacă la mănăstirea Bistrița pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și a cere un sfat duhovnicesc, apoi se deplasează la Piatra Neamț pentru a anunța stăpânirea de dispariția soțului ei. Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan să fi fost prădat de bani și ucis, confirmând temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în căutarea soțului dispărut la terminarea celor douăsprezece săptămâni de post
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
stat feudală. Feuda (sau feudul) reprezenta acel pământ pe care-l primea cineva (vasalul) în anumite condiții de supunere față de mai-marele său (seniorul). Așadar, o organizare care unea undeva, la vârf, toate liniile de supunere și, în același timp, de stăpânire a pământului, cu țăranii care-l lucrau cu tot. De rege, care era cel dintâi împărțitor de pământuri, depindeau marii săi vasali, aceștia fiind totodată seniori pentru o mulțime de vasali mai mici, fiecăruia dintre ei revenindu-i o posesiune
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
de război, să se refugieze acolo țăranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adăposti mai multe sate, cu vitele și cu toți locuitorii. În Evul Mediu, pământul nu a fost numai un mijloc de existență, ci și un instrument de stăpânire. Domeniul feudal îi asigura nobilului atât putere economică, prin recolte și taxe, cât și putere politică. Dacă, la început, feudele erau acordate numai pe durata cât vasalul aducea servicii seniorului, mai târziu domeniile puteau fi lăsate ca moștenire urmașilor. Proprietarul
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
ei a costat în primul rând în religia ortodoxă a românilor. Regalitatea maghiară nu recunoștea titlul de nobil decât catolicilor, iar ceilalți erau reduși la starea de iobăgie. Țărănimea din Transilvania se bucura și ea de oarecare privilegii la începutul stăpânirii maghiare. Dar drepturile românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau mai vechi decât stăpânirea maghiară. Din această cauză, drepturile țăranilor români au fost încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
ceilalți erau reduși la starea de iobăgie. Țărănimea din Transilvania se bucura și ea de oarecare privilegii la începutul stăpânirii maghiare. Dar drepturile românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau mai vechi decât stăpânirea maghiară. Din această cauză, drepturile țăranilor români au fost încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit iobagi, șerbi sau jeleri. Prin „dreptul românilor”, populația românească avea privilegiul de a-și alege conducătorii - cnejii de sat sau de
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit iobagi, șerbi sau jeleri. Prin „dreptul românilor”, populația românească avea privilegiul de a-și alege conducătorii - cnejii de sat sau de vale și voievozii de sate. Aceștia îi reprezentau în fața stăpânirii. Românii aveau dreptul de a-și alege judecătorii și de a strânge birul printr-unul dintre ai lor. La nivel local, instituțiile românești autonome administrau, împărțeau dreptatea, vegheau la plata dărilor, dar adresau plângerile lor către voievod sau chiar către
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
în vremea luptelor cu turcii, mai ales în secolele XVII-XVIII, ajungând la peste 12.000 de familii. Românii din Transilvania au fost sub mai multe administrații. Administrația regalității maghiare, de la începtul secolului al XII-lea, cu o primă dovadă a stăpânirii, Comitatul de Bihor, fondat în 1111. Până în 1176, regalitatea magiară a încercat să își impună propriul sistem de guvernare în Transilvania, principatul , dar nu a reușit. Ca atare, în 1176, la conducerea Transilvaniei se instalează un voievod (specific românilor), voievodul
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
Imperiul Rus, în 1878, acestea au fost unite împreună cu județul Ismail, astfel că, din 1878 până în 1917 au existat 8 ținuturi. Primele 12 ținuturi, care ulterior au fost reorganizate în 8 unități administrative, ce au existat până la Revoluția din 1917: Stăpânirea rusă a dus la schimbări importante în structura etnică a Basarabiei, în special ca urmare a politicii ruse de imigrare din provinciile vecine. Imigrația nu a fost uniformă: în unele județe, în părțile de nord și de sud ale Basarabiei
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
generații, mai ales după creștinare, longobarzii au fost romanizați, lăsând însă urme în toponimie: partea de nord a Italiei s-a numit în continuare Lombardia. În sudul Italiei și în Sicilia, ca și la Veneția, precum și în teritoriile rămase sub stăpânirea bizantină, s-au menținut limba greacă și elemente ale civilizației bizantine până târziu în Evul Mediu. Noțiunea de „italian” este foarte veche, fiind rezultatul unui amalgam de componente distincte, de multe ori conexe, ce contribuie la o diferențiere regională perceptibilă
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
sale (după cum se poate vedea din "Istoria dreptului roman și caracteristicile dreptului privat" de Aldo Schiavone). Mai târziu etruscii au intrat în război cu grecii pentru hegemonia Italiei meridionale pierzându-și propria independență, deoarece în scurt timp au căzut sub stăpânire romană. Apelativul "italian" derivă probabil din numele cu care grecii numeau vechii locuitori din zona sud-centrală a actualei Calabria. Din limba oscă derivă termenul Viteliu transformat în Italia, printr-o mediere greacă. Oamenii din Calabria vorbeau un dialect al limbii
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
în zona Ancestovo - Gniliacovo - Holodnaia Balca (8-13.10.1941)Ș se ordonă Diviziei a 11-a, "să continue atacul cu stânga, în lungul crestei 81,6 - Fomina Balka Mare, pentru a desăvârși întoarcerea rezistenței inamice din Gniliacovo și a pune stăpânire inițial pe linia marginea de Sud a satelor Gniliacovo și Holodnaia Balka, apoi pe înălțimile Nord-Vest Fomina Balka Mare". La 23 august 1944 Generalul de Corp de Armată Iosif Teodorescu, comandantul militar al Caiptalei, se prezintă regelui și capătă ordine
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
crimelor comise de sârbi împotriva civililor . Masacrul a fost punct de cotitură al războiului. NATO a decis că acest conflict ar putea fi rezolvat numai prin introducerea unei forțe militare de menținere a păcii sub egida NATO, pentru a forța stăpânirea celor două comunități. Un set de coordonate cu atenție diplomatică a fost anunțat simultan pe 30 ianuarie 1999: Discuțiile de la Rambouillet a început la 6 februarie, cu Secretarul General al NATO Javier Solana negociind cu ambele părți. Ele au fost
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
fostele țări componente ale U.R.S.S.). Unele țări pot acorda accesul oficialilor consulatelor din curtoazie, dar nu acceptă nicio obligație să facă acest lucru sub contracte consulare internaționale. Dreptul țărilor de a se comporta astfel este protejat de legea propriei stăpâniri naționale. În discurs popular, referințele la țări care recunosc cetățenia multiplă pot vorbi doar despre lipsa unui statut specific care interzice cetățenia multiplă (lăsând deoparte dificultățile de a impune un asemenea statut).
Cetățenie multiplă () [Corola-website/Science/311281_a_312610]
-
Imperiu, care între timp devine din ce în ce mai puțin roman, și din ce în ce mai grec. Apariția cuvântului βλάχοι (Vlahi) în scrierile lui Skilițes și în „Compendiul” lui Kedrenos este legată de lipsa lor din Imperiu timp de mai bine de două veacuri, datorată extinderii stăpânirii bulgare asupra teritoriilor locuite de romanofonii orientali, numiți Власи în bulgărește. Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvântul „Vlahi” arată că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi și datează aproximativ din secolul al VI-lea; vlahii
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
î.Hr. - 796 î.Hr. (Thiele) sau 842 î.Hr. - 802 î.Hr. (Galil), domnind astfel 40 de ani. Ioaș a fost scăpat - pe când era nou-născut - de la moarte de către sora sa mai mare Ioșeba și de către preotul Iehoiada; pentru că Atalia, bunica lui Ioaș, pusese stăpânire pe tron și elimina potențialii pretendenți. Când a ajuns la vârsta de șapte ani, Ioaș, ajutat de preotul Iehoiada, a ucis pe Atalia și pe aliații ei, el devenind rege peste Iuda (IV Regi 11:2-21). Când a devenit major
Ioaș (Iuda) () [Corola-website/Science/311381_a_312710]
-
de către austrieci, făcând parte din districtul Zastavna (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Crișceatec în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . La începutul secolului al XIX-lea, a fost înființată în sat o fabrică de zahăr . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Crișceatec a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
Ioan Botezătorul" , care este unul din cele mai importante obiective turistice din regiune. Schitul Crișceatec a fost ctitorit de negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți, fiind construit în anul 1765 sau, după alte surse, în anul 1768, în perioada stăpânirii moldovenești (sec. XVII-XVIII). Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Crișceatec deținea satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
cu 500 florini . La acea dată, viețuiau acolo 5 călugări. În baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790) dispune să se reducă numărul mănăstirilor, pământurile și fondurile administrate de acestea să treacă "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri", iar din întreg fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală la Cernăuți sau la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]