12,131 matches
-
i-o purtam ; pur și simplu, mă duruse și pe mine că făcuse un film reușit căruia nu-i găsise finalul... L-am întrebat, la Sfântu Gheorghe în cadrul ultimei dezbateri între regizori și critici , dacă a fost chiar așa de supărat de cronica mea, precum auzisem ; mi-a răspuns : Vocea lui a ajuns la noi cu întârziere, din cauza ecoului de la microfon. Acum îmi dau seama că, la un om sortit să trăiască doar 27 de ani, chiar și zece minute de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt un prost! Acum am un cap de-o tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar cu privirea la unul care fuma Kent. E tare ciufut șeful ăsta al tău, mi-a zis într-o zi Vlad, pe vremea cînd eram prieteni. Deși luat direct din Caragiale, adjectivul adresat de Vlad lui Marinescu m-a supărat. Nu-mi place să se vorbească urît despre un om pe care-l cunosc și, mai ales, căruia îi port respect. Nu că ar fi făcut Marinescu cine știe ce pentru mine, dar într-o zi, cînd venea prin birou după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întristat și a murmurat o formulă de condoleanțe. Eu m-am dezbrăcat și-am defilat prin fața lui. S-a uitat la radiografii, apoi m-a chemat și mi-a arătat: Vezi, cu timpul au apărut niște creșteri osoase, care te supără. Asta e evoluția normală a unor astfel de operații. Acum mergi binișor, dar, cu timpul, durerile se vor înteți. Ca să scapi de ele iei trei-patru aspirine pe zi, dar tot operația e mai bună. Îți fac o operație de artroplastie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste încă două-trei decenii..." Mă așez din nou pe scaun și formez la telefon numărul șantierului, cerîndu-i telefonistei interior 80. Cu tovarășa Oprișan, vă rog! spun celui care îmi răspunde. A ieșit din birou. Reveniți, mi se răspunde. Nu vă supărați, spun, încercînd să mă stăpînesc, sînt inginerul Vlădeanu, de la combinat. O caut de trei zile. Aștept la telefon pînă se întoarce, chiar și pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cafea? întreabă inginerul Lupu. Nu, mulțumesc! Păcat! zice inginerul Brăduț. Noi parcă am mai bea una. Ce zic tovarășii funcționari? întreabă el, privindu-și colegii. Un tovarăș funcționar te bagă undeva, răspunde Graur. Îl vezi, îmi zice Brăduț, s-a supărat, în loc să fie fericit și să facă el cafeaua, că i-a mai apărut un articol în revistă. Pe care nu-l citește nici dracu', mormăie Graur. Ești pesimist azi, tovarășu', zice Brăduț. Cîți s-au grămădit să ceară relații asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Procedeu de curve, că asta-i definirea cea mai exactă pe care o poate da limba noastră românească la ceea ce s-a întîmplat. Mai încet, Graure, că se aude de pe sală, îl temperează Luchian. Știi, începe Lupu, nu m-a supărat faptul că au realizat ei lingourile comprimate. Nu! Aveau mai multă experiență și mai multe posibilități de-a experimenta, înțelegi, Mihai? Nu m-a supărat că au realizat înaintea mea ceea ce visam eu. M-a supărat procedeul. De ce, oare, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graure, că se aude de pe sală, îl temperează Luchian. Știi, începe Lupu, nu m-a supărat faptul că au realizat ei lingourile comprimate. Nu! Aveau mai multă experiență și mai multe posibilități de-a experimenta, înțelegi, Mihai? Nu m-a supărat că au realizat înaintea mea ceea ce visam eu. M-a supărat procedeul. De ce, oare, atunci cînd l-am întrebat pe șef ce se întîmplă, nu mi-ar fi spus deschis: " Tovarășe Lupu, vrem să facem cutare lucru. Dacă dumneata l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Lupu, nu m-a supărat faptul că au realizat ei lingourile comprimate. Nu! Aveau mai multă experiență și mai multe posibilități de-a experimenta, înțelegi, Mihai? Nu m-a supărat că au realizat înaintea mea ceea ce visam eu. M-a supărat procedeul. De ce, oare, atunci cînd l-am întrebat pe șef ce se întîmplă, nu mi-ar fi spus deschis: " Tovarășe Lupu, vrem să facem cutare lucru. Dacă dumneata l-ai făcut, spune-ne procedeul, noi îl spunem pe al nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
putea elabora o tehnologie de tragere. Cei patru schimbă priviri între ei. Iată o idee! exclamă Lupu. Îi salut și ies urmat de Graur, care m-a cuprins cu brațul de după umeri. Mihăiță, îmi zice, cred că nu te-ai supărat... Nu, Petre, cum să mă supăr?! Și-apoi, continuă el, nu le pune chiar pe toate la inimă. Luchian a cam exagerat, ca orice artist. Lupu și Brăduț însă... au dreptate. De asta ai să te convingi și tu, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cei patru schimbă priviri între ei. Iată o idee! exclamă Lupu. Îi salut și ies urmat de Graur, care m-a cuprins cu brațul de după umeri. Mihăiță, îmi zice, cred că nu te-ai supărat... Nu, Petre, cum să mă supăr?! Și-apoi, continuă el, nu le pune chiar pe toate la inimă. Luchian a cam exagerat, ca orice artist. Lupu și Brăduț însă... au dreptate. De asta ai să te convingi și tu, poate peste cîțiva ani; ai să ajungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
treizeci, puneți la loc cele două tone. Vă rog să vă grăbiți. Salut! Închid telefonul și mă uit spre Liliana, care clatină din cap dojenitor: Fir-ați voi! Aveți stoc de rezervă, iar eu nu am ce vinde. Nu te supăra, îi spun, ăla e stoc de siguranță, pentru cazuri urgente. Mai ai ceva să-mi spui? Nu. Asta era. Bine. Iau agenda de pe birou, mă lovesc cu ea peste palma stingă de cîteva ori, apoi o întreb pe doamna blondă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
degetele pe brațele fotoliului în care stă. Da?! se miră Cornea. Atunci sînt de acord. Dar cu o condiție: cel din conducere, care a dat dispoziția asta, să scrie aici, pe hîrtie, și să semneze. Bine, murmură șeful. Nu vă supărați că am venit, zice Cornea, dar asta-i părerea mea. Bună ziua! Bună! oftează Don Șef. Îl văd că se uită un timp la mine, apoi bagă mîna în buzunar, scoate de acolo o cutiuță de plastic în care sînt pastile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de-a tăia o dată. Viața e un material care nu merită înnădit. Scoate din buzunar două radiere chinezești, parfumate, pe care le miroase îndelung. Observ cum surîde molcom, îmbătat de parfumul radierelor. Apoi, îmi întinde una: Luați-o. Cînd sînt supărat, îmi place s-o miros. Parcă mă mai înviorează. Mă poartă cu gîndul departe, în locuri exotice, visate în copilărie! Îi mulțumesc, luînd radiera dăruită, ținînd-o cîteva clipe la nas, să-i simt parfumul de mandarin. Dom' Vlădeanu, începe șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
transfer la Zona Cinci; tovarășul inginer Nicolescu va trebui să-și pornească instalația și are nevoie de oameni. Dacă nu plecați dumneavoastră, vă trimit eu, pentru că tot trebuie să-i dau cîțiva maiștri și mai mulți muncitori. Puteți să vă supărați pentru cele spuse acum, dar eu, în secție, doresc o atmosferă de lucru sănătoasă. Ies din clădire alături de Don Șef și ne continuăm drumul. Trag cu coada ochiului și-l observ cum fierbe de furie: tot sîngele i s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi, dar e miza mea! vorbesc eu apăsat, cu vocea iritată. Ajunge cît s-au bătut eroii mei literari pentru cauze nobile, atît de nobile că nu se mai vedeau copacii din cauza pădurii. Scuză-mă! N-am vrut să te supăr! Eu, care toată studenția și-o bucată de vreme după aceea am locuit la gazdă, știu ce-nseamnă să te duci acasă și să n-ai liniște nici pentru citit o carte, darmite să mai scrii o pagină de literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar a început artroza să mă supere și încep să mă spăl îndelung pe mîini, privindu-mă din cînd în cînd în oglindă, rușinîndu-mă de mine însumi, rușinîndu-mă de rușinea mea în fața acelui funcționar care m-a lovit în obraz cu "tocmai dumneavoastră!..." Sînt sigur că gestul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți autori dramatici. Amicul meu Mihai s-a supărat, precum văcarul pe sat, și nu mai scrie; ai auzit doar... Înțeleg, să fie supărat pe-ai lui, de la combinat, că nu-i dau o garsonieră de confort șase în locul celei de confort cinci, în care stă acum, dar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți autori dramatici. Amicul meu Mihai s-a supărat, precum văcarul pe sat, și nu mai scrie; ai auzit doar... Înțeleg, să fie supărat pe-ai lui, de la combinat, că nu-i dau o garsonieră de confort șase în locul celei de confort cinci, în care stă acum, dar să se supere pe noi, teatrul din localitate, singurul teatru care nu ne-am temut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văcarul pe sat, și nu mai scrie; ai auzit doar... Înțeleg, să fie supărat pe-ai lui, de la combinat, că nu-i dau o garsonieră de confort șase în locul celei de confort cinci, în care stă acum, dar să se supere pe noi, teatrul din localitate, singurul teatru care nu ne-am temut de faliment și l-am jucat... Mă uit lung la el și clatin din cap a lehamite. Ce te uiți așa, bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de parcă ar vrea să le arunce în cel mai apropiat coș de gunoi. Da-da, Mihai, murmură ea, acum îmi dau seama că nu glumești. Tonul tău, ba chiar și faptul că-mi spui direct pe nume, nu, nu mă supără asta; mă supără tonul pe care-mi rostești numele mă face să cred că ai ceva împotriva mea; dar nu pentru că ți-am refuzat invitația de-a mai rămîne în oraș; nu, e ceva mai mult și nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să le arunce în cel mai apropiat coș de gunoi. Da-da, Mihai, murmură ea, acum îmi dau seama că nu glumești. Tonul tău, ba chiar și faptul că-mi spui direct pe nume, nu, nu mă supără asta; mă supără tonul pe care-mi rostești numele mă face să cred că ai ceva împotriva mea; dar nu pentru că ți-am refuzat invitația de-a mai rămîne în oraș; nu, e ceva mai mult și nu-mi dau seama ce... Ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privirea în tavan și continuă să surîdă din cînd în cînd, cu gîndul aiurea, departe. Palma mea stîngă, rezemată de pernă, se mișcă încet, pînă ce vîrful degetelor îi atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă înfurii eu. Da, doamnă, sîntem prieteni de mult, atît cît să ne cunoaștem foarte bine; dealtfel, de cîtva timp stăm împreună; cît de curînd ne vom... ...căsători. Excelent! Vă urez noroc! îmi taie ea vorba. Speram să nu te superi... Vă rog să mă iertați! murmur eu, mușcîndu-mi buza pe dinăuntru. Este și vina mea, continuă femeia pe un ton grav. Eu m-am pierdut în întrebări laterale... De fapt nu voiam să-ți pun decît o singură întrebare: cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a urat noapte bună și a plecat. Vorbise ca Doamna Ana, dar mai cumpătat, pe un ton ferm, aproape rigid; parcă-mi păruse rău că pierdusem atîta vreme visînd la ea. Femeia de la mansarda blocului Yanis avusese altă stofă; se supăra adesea că nu-mi îndeplineam planul la lectura marilor capodopere ale literaturii, că mai trăgeam chiulul la vreun spectacol de operă ori de balet sau uitam pașii la dans, mai ales mișcările nervoase din La Cumparsita, singurul tangou pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]