11,919 matches
-
France: atlas anthropologique et politique (Paris: Librairie Générale Française, 1981). 3 Braudel, Chapter 1, pp. 28-110. 4 Ibid. 5 Op. cit. 6 Aici se referă la o familie formată din doi părinți și copiii acestora. 7 Op. cit. 8 De exemplu, descrierea teologiei catolice făcută de acesta pare a fi trasată în special după catehismele populare și, după părerea autorului, nu oferă câștig de cauză bogăției și complexității vieții catolice franceze. 9 "de fapt, ea [Franța] a trebuit să treacă peste obstacole și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mereu „legate intim între ele”. Propun o ultimă considerație în acest sens care, cu siguranță, trebuie documentată și aprofundată mai pe larg. Nu este exclus ca Papa Francisc să reia și să reformuleze, în mod variat, o distincție prezentă în teologia morală tradițională, des folosită și în educația morală catolică, între păcatul înțeles în individualitatea actului său și posibila sa evoluție către o figură diferită calitativ, în momentul în care devine obișnuință. În orice caz, distincția păstrează un adevăr al său
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
deduce de aici caracterul dinamic al fenomenelor, asimilabile, în diverse grade de motivație, curentului respectiv, dar aceasta face cu atât mai grea sarcina cercetătorului, care acceptă termenul ca o "necesitate culturală" în domenii dintre cele mai diverse, uneori chiar surprinzătoare, teologia de pildă, rezultatul fiind semnificația controversată a termenului și chiar raportul invers dintre marea sa difuzare și legitimitatea fenomenului desemnat. În această privință, motto-ul ales de autoare pentru cartea sa funcționează în mod exemplar: detractorii, ca și adepții, au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decenii, termenul de postmodernism a devenit un fel de "extensie" culturală obligatorie, o terminație necesară a multor idei vehiculate, un mediu general de discuție și de situare conceptuală. Teoretizat în arhitectură, critică literară, filosofie, artă, sociologie, antropologie, dar și în teologie, marketing sau geografie, postmodernismul și-a dobândit dreptul de cetate în spațiul cultural al "-ismelor", precum și al terminologiei curente. Acest lucru nu înseamnă însă că termenul, "bon à tout faire", după expresia lui Eco, este și unul care a fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proclamă sfârșitul erei moderne și debutul celei postmoderne și îi conferă celui din urmă termen o conotație negativă, care pare a fi depășită de către Huston Smith, care consideră că perspectiva postmodernă, ce a afectat profund filosofia contemporană, știința, artele și teologia, precum și scepticismul ce o însoțește, reprezintă doar un punct de tranziție către o altă viziune, mult mai spirituală și holistă. În aceeași idee de accentuare a schimbării termenilor de referință o dată cu trecerea de la "lumea veche" (modernă) la "lumea nouă" (postmodernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nivelul ontologic, al întrebărilor care privesc toleranța umană în fața polimorfismului postmodernismului și a refuzului său constant de a produce sens (cel puțin un sens unic). Astfel, asistăm la o intensificare a studiilor din perspectivă postmodernă referitoare la etică, etică aplicată, teologie, mass-media etc. Ca un rezumat al acestor încercări de instanțiere a apariției termenului și a începuturilor utilizării sale, este interesant de menționat efortul sintetizator al Margaretei Rose, care în Parody, ancient, modern, and postmodern (1993) construiește o diagramă bazată pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
una dintre multiplele fațete ale raportării lor reciproce, am utilizat totuși această schemă ca un punct de plecare valoros în problematica stilului, cu atât mai mult cu cât conceptele prezentate vizează arii diverse, ca literatura, filosofia, lingvistica, retorica, științele politice, teologia. Seria de opoziții stilistice pare, într-adevăr, să marcheze diferența dintre cele două curente și viziunea actuală din care sunt sintetizate caracteristicile discursivității. Dacă modernismul punea acentul pe creație, ce presupunea la rândul ei sinteza, precum și înscrierea strictă într-un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
treilea caz este de tipul sortilegiului, prefăcându-se că este o reprezentare; al patrulea caz este în afara oricărei reprezentări a vreunei realități. Aceste patru stadii pot fi reorganizate în două categorii: semnele care disimulează ceva (și care trimit la o "teologie a adevărului și a secretului"), și semnele care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce menționează doar episoade cu caracter anecdotic, după cum există și autori care scriu la doar câțiva ani după moartea și canonizarea lui Francisc, oferind o viziune asupra mișcării sale (de multe ori alături de Ordinul Dominican) din perspectiva, am putea spune, teologiei istoriei sau, în orice caz, a economiei (planului) Providenței (dacă nu chiar a mântuirii). Nu este vorba de „fiabilitatea” izvoarelor în sens strict: fiecare izvor este important, deoarece indică nivelul de cunoaștere a lui Francisc și a franciscanismului din partea autorului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
9. Fratele Elia a fost numit, de către fericitul Francisc, ministru provincial al teritoriilor de dincolo de mare. Datorită predicării sale, un cleric, pe nume Cezar, a fost primit în Ordin. Acest Cezar, un german născut la Speyer, și subdiacon, a studiat teologie cu maestrul Conrad din Seyer, predicator al cruciadei și mai târziu episcop de Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost canonizat. În același an, fratele Simon, ministru [provincial] al Germaniei, în perioada dintre Paște și Rusalii, a celebrat la Köln capitulul provincial. În același an, fratele Ioan Parenti, ministru general, aflând că în Germania nu era un lector în teologie, l-a exonerat pe fratele Simon din oficiul de ministru [provincial] al Germaniei și l-a numit lector, iar pe fratele Ioan din Pian del Carpine l-a numit ministru. Acesta, după ce a convocat capitulul la Worms, a arătat scrisorile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
minori. 75. În anul Domnului 1247, fratele Gottfried, ministrul Saxoniei, care condusese provincia timp de trei ani și câteva luni, a fost exonerat în capitulul general de la Lyon și a fost ales ca vicar fratele Conrad din Brunswich, lector de teologie la Hildesheim, care mai apoi, în capitulul de la Halle, celebrat în ziua Nașterii Fericitei Fecioare Maria, a fost ales ministru al Saxoniei și confirmat în preajma sărbătorii Sfântului Martin. A condus provincia în deplină pace, așa cum o lăsaseră predecesorii săi, cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la capitulul din Roma, ce a fost celebrat în ziua Prezentării la Templu, fratele Ioan din Parma a fost exonerat din oficiul pe care îl deținuse timp de zece ani, iar în locul său a fost ales fratele Bonaventura, lector de teologie la Paris. 78. În anul Domnului 1262, fratele Conrad din Brunswich, ministru [provincial] al Saxoniei, în capitulul provincial celebrat la Halberstadt, a fost exonerat și, în același capitul, la 29 aprilie, în primul scrutin, a fost ales fratele Bartolomeu, ce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se angajau cu toate puterile pentru a păstra în toate cea mai mare simplitate și puritatea conștiinței. Însă, cu toate acestea, erau plini de zel în studiul Sfintei Scripturi și a disciplinelor scolastice, astfel încât frecventau în fiecare zi școlile de teologie, oricât de departe ar fi fost; mergeau desculți chiar și în ciuda frigului iernii sau prin noroiul adânc. Printre aceștia, cu ajutorul harului Duhului Sfânt, mai mulți au fost promovați în scurt timp la oficiul predicării. Printre aceștia, primul a fost fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Normanville a fost de o mai mare edificare decât a altora, fiindcă, pe când trăia în lume, nobil și bogat, predase artele și dreptul cu cinste, în calitate de maestru regent, fusese cancelar de Oxford și era pregătit să înceapă cursul său de teologie. 69. Cel de-al patrulea a fost Toma de York. Cel de-al cincilea a fost Richard Rufus de Corrnovaglia, care a îmbrăcat haina franciscană la Paris, pe vremea când fratele Elia agita tot Ordinul, și a făcut profesiunea în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cruce; de asemenea, fuseseră respinși, pe bună dreptate, și frații Ordinului Crucii]. Frații Ordinului Sfintei Treimi veniseră în Anglia cu mult timp înainte; ei fuseseră întemeiați din inspirație divină în timpul pontificatului papei Inocențiu al III-lea de un maestru în teologie, pe nume Ioan, căruia Isus Cristos îi apăruse în timp ce celebra liturghia înaintea episcopului de Paris și a clerului. Fratele Petru îi primise pe frații Pocăinței lui Isus Cristos încă de la început și i-a recomandat în capitulul de la Londra. Aceștia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în care eu am fost acceptat, am găsit în Ordin multe persoane de mare sfințenie, dăruiți rugăciunii, evlaviei, contemplației și cu o cultură vastă. Singurul lucru bun pe care l-a făcut fratele Elia a fost că a promovat studiul teologiei în Ordin. Atunci când am intrat în Ordin, acesta avea treizeci și unu de ani de viață; și l-am văzut pe primul frate de după Fericitul Francisc și pe alții din prima generație... (p. 145-147). Despotismul 26. A cincea vină a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
l-a dus la moarte... (p. 607-609). Aproape de Inocențiu al IV-lea aflat pe patul de moarte 39. Fratele Ioan din Parma, ministrul general, l-a trimis la el pe Ugo Capoldo de Piacenza, ce era medic și lector de teologie în Ordin și locuia cu nepotul papei, domnul Ottobono, care mai apoi a devenit papa Adrian al V-lea, pentru a-l implora pe papă, din dragoste față de Dumnezeu și față de Fericitul Francisc, și chiar pentru onoarea și binele său
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de-al cincilea a fost fratele Albert din Pisa, un om bun și sfânt, care a ocupat funcția doar pentru șase luni, iar apoi s-a întors la Domnul. Cel de-al șaselea a fost fratele englez Aymon, doctor în teologie, care a fost primul ce a mers în tot Ordinul vizitând provinciile, deși era deja în vârstă. De asemenea, el a acordat o mare atenție recitării oficiului divin. Tot el a început să limiteze autoritatea și puterea fraților laici, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la acel capitul, a trebuit să îndeplinească misiunea de intermediar între miniștri și fratele Ioan din Parma. 5. După ce a fost schimbat fratele Ioan, în același capitul, a fost ales al nouălea general, fratele Bonaventura de Bagnoreggio, mare doctor în teologie, așa cum toți știu. El a rămas în funcție timp de circa șaisprezece ani și, după ce a fost numit cardinal, a fost otrăvit de un religios și din cauza veninului a trecut la Domnul. În locul său a fost ales cel de-al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
intrigilor urzite de unii, a fost demis de papa Bonifaciu. Cel de-al cincisprezecelea a fost fratele Ioan din Morrovalle, care ulterior a fost numit cardinal al Sfintei Biserici Romane. Cel de-al șaisprezecelea a fost fratele Gonsalvo, doctor în teologie, un spaniol din provincia Sfântul Iacob. Prin urmare, în baza acestei numărători, numele miniștrilor generali sunt cincisprezece, în timp ce oficiile sau slujirile au fost șaisprezece, fiindcă fratele Elia a fost o dată eliberat din oficiu, în perioada următoare fiind doar un singur
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a fost o dată eliberat din oficiu, în perioada următoare fiind doar un singur general, iar mai apoi a fost reales și repus în oficiu. După fratele Gonsalvo, cel de-al șaptesprezecelea ministru, a fost fratele Alexandru, italian, doctor renumit în teologie. În locul său a fost numit cel de-al optsprezecelea ministru general, fratele Mihai din Cesena, italian și doctor în teologie. 5. Fratele Toma Toscanul (sau de Pavia) Toma din Pavia, numit în mod impropriu «Tuscus», poate pentru că a fost timp
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și repus în oficiu. După fratele Gonsalvo, cel de-al șaptesprezecelea ministru, a fost fratele Alexandru, italian, doctor renumit în teologie. În locul său a fost numit cel de-al optsprezecelea ministru general, fratele Mihai din Cesena, italian și doctor în teologie. 5. Fratele Toma Toscanul (sau de Pavia) Toma din Pavia, numit în mod impropriu «Tuscus», poate pentru că a fost timp de mai mulți ani, din 1258 până în jurul anului 1270, ministru provincial al «Tusciei» [provinciei de Toscana], este un personaj
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ani, din 1258 până în jurul anului 1270, ministru provincial al «Tusciei» [provinciei de Toscana], este un personaj important în Ordin. El a fost lăudat de Salimbene, care îl prezintă ca fiind «magnus clericus», «praedicator gratiosus atque sollemnis» și lector de teologie la Parma, Bologna și Ferrara, probabil între anii 1249-1256, și a fost la conciliul din Lyon și în Orient. El a lăsat multe scrieri, dar nu au fost păstrate toate, printre ele numărându-se cronici, predici și tratate de teologie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
teologie la Parma, Bologna și Ferrara, probabil între anii 1249-1256, și a fost la conciliul din Lyon și în Orient. El a lăsat multe scrieri, dar nu au fost păstrate toate, printre ele numărându-se cronici, predici și tratate de teologie. Conform opiniei lui F. Delorme, el ar fi și autorul operei Dialogus de gestis sanctorum fratrum minorum, redactată între anii 1244 și 1246. Această cronică, Gesta, compusă între anii 1278-1279, atunci când era deja foarte înaintat în vârstă, probabil este un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]